1,462 matches
-
goală. "Pe străini trebuie să-i cauți și în cur când trec frontiera." Bani avea destui, pe ce să-i cheltuiască? Era bătrân și cam trecuse vremea chiolhanurilor. Tinerețea s-a dus pe pulă": 20 de ani i-a futut, adulmecând urma lui Sterian, l-a prins și l-a expediat pachet superiorilor, ei au fost avansați, el a primit altă misiune, dușmanii poporului erau tot mai mulți. Era bătrân pentru distracții, singura ieșire se întâmpla vara, la Techirghiol, "acolo nămolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își lingea rănile, trecuseră 7 zile de la evadarea supremă. Hăitașii adulmecau urmele, sângele Mântuitorului însemna tocul ferestrelor; complicitatea înălțării, după fiecare ușă închisă. Hăitașii desenau hartă în jurul unei coaste împunse. Duminica Tomii. Prin acoperiș, cobora acrobatul cerului: "Pace vouă!" Doi unu: îndoială, șase șase: poartă-n casă, în inimă pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zid. Genia, simțurile sunt avangărzi ale ispitirii, fiecare răspuns concretizează intenția de a culege nimicul, cenușa nu lasă nici măcar o dâră de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de cretă în oglindă. Gust! Am golit paharul până la fund. Am cules stropi de viață din praful destinului, am adulmecat amprente de viață din frunze și din carne, din pâine și din vin, am poftit viața din sfântul potir, am adulmecat viața sfâșiată în toaletele publice. Am gustat amarul din tot ceea ce sunt în tot ceea ce mă încape. Mi-e greață, nimic mai alterată decât așteptarea într-o conștiință de gară pustiită de foame. Nemărginirea în care te caut îmi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
localiza. Surprinzător, era la fel de scund ca mine, nici el nu se Înălțase prea mult. Venise cu soția lui, erau de curînd căsătoriți, voia să-i arate locurile natale. O chema Edna și vorbea engleza. Mi-am presimțit și mi am adulmecat șansa: — Și... ce fel de engleză preferi, am Întrebat-o, americană sau britanică? — Nu-nțeleg, ce anume? Eram În lumea mea... M-am lansat În explicații privind diferența dintre americană și britanică, m-am lăfăit În exemple, mi-am clătit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
iuțeală numai dracul o mînă. A ieșit Îndată din șanț, necăjită mai mult pentru tutunul umezit decît pentru haine. S-a frecat la ochi și a Înțeles că se găsea taman la marginea satului căutat. Apropiindu-se de case, a adulmecat că, nu departe, se cocea pîine. A intrat, dînd binețe unei femei și rugînd-o să-i pună la uscat În cuptorul golit de pîine foile de tutun și hainele ude. Apoi, nană, io gîndesc că dumneta ai călcat, Doamne feri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
energetic: foamea și setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme“, cum ar spune Flaubert contem plîndu-l. Dar bine că veni vorba de flori: ce se alege de natură de cealaltă parte
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
războiului... Dumnezeu să i odihnească În pace! Într-o tăcere deplină, s-au ridicat toți. Cu privirea plecată, au urmat gestul lui Petrică... Apoi au gustat din vinul cu parfum deosebit. Tata Toader, după ce a drămăluit o vreme ulcica, a adulmecat aroma vinului și a gustat și el. A rămas puțin pe gânduri, apoi a mai luat o Înghițitură... Când s-a dumirit ce minune de vin are În ulcică, a vorbit: ― Apoi vinul aista Îi o doctorie nu alta. Da
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Ce să facem, Sandule? înălță el din umeri, ca și cum întreaga problemă l-ar fi depășit. Nimic!... Milă mi-e de social-democrați, dar de noi mi se rupe inima! Ceaușescu își îndesă la loc în buzunar carnețelul lui de însemnări și, adulmecând dibaci dincotro bătea vântul în chestiunea social-democraților, se grăbi să întărească ceea ce șeful partidului lăsase numai să se înțeleagă: Tovarăși!... Noi nu trebuie să uităm nici o clipă că social-democrații lui Titel Petrescu au trădat fără rușine cauza, în loc să facă tttotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu are senzația materială a greutății pleoapelor. Singura legătură cu corpul întins pe masa de operație, cu capul fixat pe suportul numit tetieră, este doar urechea stângă care înregistrează variațiile de intensitate ale corului de albine și nara stângă care adulmecă parfumul proaspăt de brad. Încearcă să își miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
văzusem de atâta timp și-mi era atât de dor de casă, de voi și mai ales de tine. — Mergem în parcul teilor că este mai liniștit. Apropiindu-se de parc, simțeau mireasma florilor de tei. Ah! Ce frumos miroase, adulmeca Cecilia. Se simte, nu? Este sezonul teilor. —Bună alegere ai făcut, ca întotdeauna. Au parcat mașina și s-au pierdut în parc ținându-se de mijloc. S-au așezat pe o bancă mai retrasă. Și-au spus vrute și nevrute; ea de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
plic misterios. Era acesta plicul, înțelesei în cele din urmă, care zăcuse mut, de-a lungul lunilor trecute, adăpostind suma vinovată în întunericul unui sertar rușinat, încercând însă, fără îndoială, în tot acest răstimp, să-și imagineze destinatarul, să îl adulmece, să ne cheme pe noi, din necunoscutul care ne înghițise și care făcea astfel imposibilă orice încercare de repunere în echilibru a balanței lumii. Pentru că nu vă știam numele, și nici adresa" continua să ne implore ea, frântă ca sub
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale care trăiesc pe la noi. -În cazul acesta tot grupul se va ascunde într-o tolbă pe care o va ține Trotinel în spinare, Stup se va plimba și va adulmeca; Buburuza, pe umărul meu, voi fi în stare de alertă, hotărî Căiță. -Stăpâne, aranjează cum dorești odihna prietenilor noștri, pentru că eu voi controla zona înaintea noastră, zise Buburuza. -Nu pleci niciunde. Dorești să intri în încurcătură? -Fii cuminte, Căiță, că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era numai glasuri și hămăit de câini. Un dulău enorm, alb, a fost străpuns cu furca: făptașul crezuse că e lup. Un alt câine, tot alb, a fost împușcat, la hotar, de către o strajă. Era al unuia dintre paznici, venise adulmecând urma stăpânului. Confuziile au născut un gând periculos: lupii albi puteau fi luați drept câini. Ar fi pătruns în târg nestingheriți! În așezare mai erau cel puțin zece câini albi. Târgoveții au socotit îndelung. Cineva a zis că animalele ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câțiva vulturi hoinari. Roteau în cercuri largi. Însoțeau, totdeauna, haitele: în urma lupilor albi rămâneau multe stârvuri: omorau peste trebuință; poate în joacă, nici Vânătorul nu era sigur: uneori i se păreau furioși la culme. Păsările cercetau locul. Câinii stăteau nemișcați, adulmecând spre miazănoapte; pufneau, din când în când. Se arăta, vag, soarele. Era liniște. Vânătorul de lupi albi a ieșit din târg fără să privească înapoi. Îl însoțise, de la distanță, un sergent; străinul nu îl observase ori numai se prefăcuse. Donna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt cel mai tare. Cecitatea mi-a ascuțit simțurile în mod incredibil. Nu văd nimic, dar aud aproape tot. Sesizez miresme noi și percep imagini cu buricul degetelor; deosebesc metalele după gust și simt o pisică mergând pe vârful ulucilor; adulmec izul ploii încă necăzute și știu să deosebesc adierea iscată de zborul unui fluture de cea stârnită de frunza care cade. Disting cele mai vagi semnale. În compensație, natura m-a dăruit cu senzori aparte. Devin un om tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să te gândești la ceva frumos. În momente nefaste, revezi o imagine anume. Stând pe ghiozdan, citești din Chemarea străbunilor unui câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să descopăr dacă așa stau lucrurile în timpul uneia dintre lungile mele călătorii cu autobuzul. Seara, când plec spre casă, autobuzul este întotdeauna plin. De cele mai multe ori mă închid în mine și nu mai aud, nu mai văd și nu mai adulmec nimic din ce este în jurul meu. Dar în seara aceea m-am lăsat atrasă de freamătul din mica navetă terestră. Am observat că elevii de școală generală călătoresc tăcuți și îmbufnați, întrebându-se, probabil, ce caută în-tr-un spațiu închis plin
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
nu e neapărat nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
neanunțată și neașteptată, conectori lingvistici. Astfel se întâmplă în poemul paharul de hârtie: "atunci / înainte de a pleca / am scos din portofel marele zid chinezesc / și am plătit totul // mai puțin triunghiul acela de sânge / care se prelingea printre gleznele comesenilor / adulmecând urma celor dispăruți // de fapt cea mai erogenă zonă din trup / rămâne sufletul // mărturisea Swedenborg / mortul / aprinzându-și o țigară // un blid de lăcuste prăjite costă ceva mai puțin / decât o porție de stridii // așa că diseară o să mâncăm spanac // răspundeam
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
acesta are privilegiul flerului psihologic. Spre deosebire de salahorii terni care zidesc tratate în jurul ideilor luate de la alții, felinele din categoria cărora face parte Nietzsche sar în ochi prin intuiție și se evidențiază prin concizie plastică. E îndeajuns ca Nietzsche și să adulmece un detaliu și să întrezărească o falie pentru a scoate apoi din ele o viziune care, făcînd după aceea epocă, va deveni materialul de prelucrare a zidarilor de mai tîrziu. De aceea, ar fi semn de îngustime ca, punîndu-i în
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
luat de un observator mai obiectiv. Astfel s-a creat o tensiune firească între modalitatea și tehnica de exprimare, cititorii și criticii au depistat o tonalitate nouă, care, se pare, a fost și a rămas pe placul lor. Firește, am adulmecat ce se pune la cale și am schimbat rapid macazul - iar atunci când am primit elogiile cuvenite pentru volum, scriam deja cu totul altfel. J.F.: În 2002 ați participat la Festivalul „Zile și Nopți de Literatură" organizat de Uniunea Scriitorilor din
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
prin fața prăvăliilor, alții se duceau la cazarmă după oasele de la bucătărie și ce le mai dădeau soldații. Leuțu, cîinele pe care-l ținuse Neli pe lîngă stabiliment de cînd era mic, bîntuia prin tot orașul de cînd îi plecase stăpîna. Adulmeca femeile pe stradă, se mai ținea după cîte una pînă se lămurea că nu era Neli. Se întindea dezamăgit pe trotuar și se scărpina în cap, de ai fi zis că se gândește. Nu cerea de mîncare de la oricine. Dacă
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
în gând un asfințit de demult, din cincizeci sau cincizeci și unu, cu răzoarele din grădină proaspăt udate, domnul Fernando, în maiou, făcând gimnastică pe balcon, și o rostogolire de mâțe în curtea de lângă bucătărie, cu mine cocoțat pe zid adulmecând adierile din Monsanto și auzind caii monarhiștilor înfrânți care coborau muntele (cum mi-a povestit dona Anita, domnișoară pe vremea aceea) în drum spre celulele penitenciarului. Nu înțeleg de ce, scumpo, nu te-ai interesat niciodată de copilăria mea: de câte ori vorbesc
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
dragă mă strângea de bărbie și vindeca anginele cu o feroce pensulă de badijonare. Albinosul își făcea rondul prin ploaie, intrigat, înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care piuiau printre alge. Corbul, mai potolit în ciuda pinilor care zbârnâiau pe malul opus valurilor, s-a deșurubat pe scara de la
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]