1,168 matches
-
considera că proza trebuie să cuprindă o experiență trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Ea se va preface că doarme, lăsându-se astfel îmbrățișată de Paris. Acest "vis" al Elenei este curmat de Menelau, spre amărăciunea acesteia. Menelau spumegă de furie, dar Elena susține sus și tare că nu s-a făcut vinovată de adulter, făcându-i la rândul ei reproșuri soțului lipsit de pietate. Chiar și regii eleni chemați în grabă admit că Menelau însuși este vinovat de situația penibilă; de ce nu a respectat voința divină de a trăi un timp departe de curte
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
fericite, Albert s-a îndepărtat de Margareta și a fost implicat într-o legătură amoroasă cu Cunigunda de Eisenberg. Aceasta i-a născut doi copii: o fiică, Elisabeta în 1269, și un fiu, Albert ("Apitz") în 1270. Când a descoperit adulterul și nașterile ilegitime, Margareta a părăsit Wartburg în 24 iunie 1270 și a fugit la Frankfurt pe Main, unde a murit în 8 august al aceluiași an. Cei doi fii mai mici, Frederic și Diezmann au fost puși sub îngrijirea
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
angajat în 1603 pe compozitor Melchior Franck ca "Hofkapellmeister". În timpul domniei sale, procesele de vrăjitoare și arderile au atins apogeul. El a permis continuarea a 178 procese de vrăjitoare. În 1593 Ducele Johann Casimir a divorțat de prima sa sotie pentru adulter și a ținut-o captivă la Veste până la moartea ei. În 1599 s-a căsătorit cu Margaret, fiica Ducelui Wilhelm de Brunswick-Lüneburg. Johann a murit la Coburg la 15 iulie 1633, la vârsta de 69 de ani. Pentru că nu a
Johann Casimir, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/335328_a_336657]
-
vârstă fragedă. Ea a fost o bună soție,o elevă bună, o profesoară bună, în mijlocul unei familii fericite care era atașată de ea și de copii. Aisha este una din persoanele care au relatat cele mai multe hadithuri. Aisha este calomniată de adulter,iar este curățită prin verset coranic. Casatoria lor s-a consumat cand aceasta avea 9 ani Era fiica lui Omar bin Hattab ș ia lui Zaynab bint Maz’un. A fost căsătorită cu Huneys bin Huzafe. Emigrează amândoi în Etiopia
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
al Navarei, care în 1314 a accedat la tronul Franței sub numele de Ludovic al X-lea al Franței. Ei au avut o fiică, Ioana (1312 - 1349). La începutul anului 1314, Margareta ar fi fost prinsă într-un act de adulter în Afacerea din Tour de Nesle. Cumnata ei Isabela a Franței a fost martor împotriva ei, iar Margareta a fost închisă în ultimii doi ani de viață împreună cu cumnta ei Blanche de Burgundia. Margareta a fost închisă la Chateau Gaillard
Margareta de Burgundia () [Corola-website/Science/323751_a_325080]
-
a fost închisă la Chateau Gaillard unde din cauza condițiilor proaste a răcit și a murit. Fiica Margaretei, Ioana, a devenit regină domnitoare a Navarei sub numele de Ioana a II-a (1311-1349). Paternitatea ei a fost sub semnul întrebării din cauza adulterului mamei ei.
Margareta de Burgundia () [Corola-website/Science/323751_a_325080]
-
ca de un intrus pe scaunul Constantinopolului și persecutor ai credincioșilor rămași fideli Sf. Ioan. A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a răspândit erezia lui Pelagius, condamnată în 416 la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
împotriva concupiscenței” și având un scop spiritual. Unele culte permit desfacerea căsătoriei prin divorț sau de anulare. Religia catolică nu permite decât în situații excepționale desfacerea căsătoriei religioase. Religia ortodoxă este puțin mai permisivă, permițând desfacerea căsătoriei din motiv de adulter sau dacă ambii soți decid să se călugărească. În sens oficial termenul de căsătorie desemnează o relație aprobată cultural prin care se legitimează o uniune economică și sexuala, de obicei între un bărbat și o femeie, o instituție socială strict
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
este de 18 ani, conform Art. 272, cu mențiunea că, "pentru motive temeinice" se poate aproba legal căsătoria de la 16 ani. (In 2007, Legea nr. 288/2007 a egalizat vârsta minimă de căsătorie a femeilor și bărbaților). Pe plan penal, adulterul a fost decriminalizat în 2006. Cu toate acestea, căsătoria este monogama -, deci doar două persoane pot forma un cuplu legal căsătorit, bigamia (încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită) este o infracțiune conform Art. 376 al codului penal. Noul
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
Onofrei și Viorica, sora - Ana) este un scriitor, traducător și jurnalist; Studii universitare, absolvite în 1982 la Universitatea din Brașov. Prima poezie publicată, Drumul tău, în Amfiteatrul nr.9/1987, de poeta Constantă Buzea. Cărți originale Poezie":" Cavalerul norilor, 1993; Adulter cu moartea, 1994; După trecerea stelei, 1994; Cinetica iluziei, 1997, apărute la Editură Tipomur din Târgu-Mureș; Alcool și sânge, 2008, Editura Karuna Bistrița; Bolile bătrâneții, 2011; Adulter cu moartea (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; Apocalipsa cărnii, Editura
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
nr.9/1987, de poeta Constantă Buzea. Cărți originale Poezie":" Cavalerul norilor, 1993; Adulter cu moartea, 1994; După trecerea stelei, 1994; Cinetica iluziei, 1997, apărute la Editură Tipomur din Târgu-Mureș; Alcool și sânge, 2008, Editura Karuna Bistrița; Bolile bătrâneții, 2011; Adulter cu moartea (antologie de poezie), Editura Tipo Moldova, Iași, 2012; Apocalipsa cărnii, Editura StudIs, Iași, 2013; Esență de valeriana, Editura StudIs, Iași, 2015; Carnavalul tristeții, Editura Pleiade, Satu-Mare 2016, Amintiri de libelulă, Editură StudIs, Iași, 2016. Proza: române: Clepsidra lui
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
așa tacticos cum e, are umor.” (Alex Ștefănescu, în Evenimentul zilei, septembrie, 2009, despre traducerea ,Umor german la zi”) Un poet disponibil de Al. Cistelecan, în Vatra, 1993 Ironie și autoironie, Victor Știr cu două plachete: Cava"lerul norilor și" "Adulter cu moartea" alternează poemele laconice cu textele ample vădind o irepresibila înclinație spre sfidarea locurilor comune, a liniștii interioare și a stării de "călduț" din cotidian. Cultivând paradoxul o "speranța": "E/dimineață/ Cade/De pe mine șolzi/Somnul/Și-n viața
Victor Știr () [Corola-website/Science/316120_a_317449]
-
martie 2011 în Dilema Veche că "Bună, ce faci?" s-a dorit să fie un film comercial, fără a avea agresivitatea producțiilor similare anterioare din cinematografia românească. El consideră că farsa este lipsită de un „ingredient vital”: pericolul real al adulterului, ceea ce face ca mesajul său să nu aibă un impact prea mare. În plus, prin scrierea mesajelor de pe chat fie direct pe ecran, fie pe diverse obiecte pe lângă care trec protagoniștii, stilul vizual al filmului pare să semene cu o
Bună, ce faci? () [Corola-website/Science/322705_a_324034]
-
amputarea mâinilor și picioarelor pentru furt și flagelarea pentru contravenții sau infracțiuni de mai mică importanță precum „deviere sexuală” sau beție. În anii 2000 au apărut informații că femei victime ale violurilor au fost condamnate la lovituri de bici pentru adulter, deoarece nu au putut dovedi cine au fost violatorii. Numărul loviturilor de bici nu este prescris în mod clar în lege, rămânând la discreția judecătorilor și variind de la câteva zeci la câteva sute de lovituri, aplicate în general în decursul
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
sa se teme că pedeapsa l-ar putea ucide. Arabia Saudită permite pedeapsa cu moartea, inclusiv execuții publice prin decapitare. Pedeapsa capitală poate fi impusă pentru o serie largă de infracțiuni precum omorul, violul, jaful armat, folosirea repetată a drogurilor, apostazia, adulterul, magia și vrăjitoria și poate fi executată prin decapitarea cu sabia, lapidare sau plutonul de execuție, urmată de crucificare. În 2005 au avut loc 191 de execuții, în 2006 38, în 2007 153, în 2008 au avut loc 102, în
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
seriei "La Comédie humaine". Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836), amanta scriitorului, și tratează problema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
să poată redeștepta câteva dintre impresiile vii pe care le-au păstrat, să reînsuflețească amintirile risipite în viață, spre a scoate din ele câteva învățăminte”. Subiectul romanului este rezumat astfel în "Dictionnaire des œuvres": Tradiționalist convins, Balzac sancționează cu asprime adulterul feminin, considerându-l ca factor generator al unor nenorociri în lanț ce duc până la crimă și incest. Julie suferă chinurile căsniciei și se răzvrătește împotriva convențiilor sociale (căsătoria - pe care o consideră „o prostituție legală” -, biserica - ale cărei sfaturi le
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
acest amant un băiat adorabil, pe care sora sa vitregă, Hélène (neiubită de mama sa deoarece era fiica lui Victor d’Aiglemont), îl împinge din gelozie într-un râu, provocându-i moartea. Julie d'Aiglemont își va plăti scump propriul adulter. Ca urmare a unor circumstanțe puțin plauzibile, fiica ei Hélène va fugi cu un ucigaș urmărit de poliție, ce va deveni pirat. În urma altor evenimente improbabile, Hélène moare în brațele mamei sale. Romanul se încheie cu bătrânețea plină de remușcări
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
publică. În mod ironic, suferinței private îi corespunde, așa cum este descrisă în această parte, o anumită reputație publică de care profită soțul, „un om nul”, și îi conferă eroinei o anumită formă de respectabilitate. Aceste teme sunt comune în literatură (adulterul, suferința sexuală), ele făcând obiectul unui proces intentat lui Gustave Flaubert pentru "Madame Bovary". Balzac a introdus legenda napoleoniană în întreaga "La Comédie humaine". În romanul " Femeia de treizeci de ani", el evocă: Criticul Alexandru Paleologu îl considera pe Balzac
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
s-a căsătorit, timidă și naivă, Elisabeta Alexeievna nu era pregătită petru noua sa poziție. Era copleșită de splendoarea curții ruse și înspăimântată de intrigile cu sânge rece. Era consternată de intrigile sexuale care înfloreau în jurul ei, la curte, unde adulterul era acceptat ca o formă de distracție. Însăși împărăteasa Ecaterina a II-a dădea astfel de exemple la curte. Tânărul amant al Ecaterinei a II-a, Platon Zubov, a încercat s-o seducă pe Elisabeta Alexeievna. Marea Ducesă era singură
Louise de Baden () [Corola-website/Science/315389_a_316718]
-
familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile suspectate de asemenea fapte, nu se pot
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
încă din societatea antică. Astfel, cutuma ce presupune că castitatea unei femeii este bunul familiei sale, datează încă din perioada domniei lui Hammurabi. În Codul lui Hammurabi, o femeie este încurajată sa se arunce în râu atunci când este acuzată de adulter, chiar dacă nu sunt aduse suficiente dovezi împotriva ei, pentru a-și demonstra nevinovăția. Lavinia, personajul feminin din piesa Titus Andronicus a lui Shakespeare, este omorâtă de tatăl ei, după ce a fost violată și mutilată. În romanul Spartacus scris de Lewis
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
trăim și să ne mâncăm pâinea în pace. Mi-am apărat onoarea așa cum trebuie să și-o apere orice bărbat onorabil, căsătorit, cu o familie mare, la al cărei viitor se gândește. Căci onoarea e aceiași, fie vorba de un adulter sau de un scandal, ea este la fel, pentru că este una singură, iar noi suntem în onoare egali. Noi suntem blestemați sa fim oameni de onoare și să ne apărăm onoarea cu sânge. Iar eu nu am făcut altceva, nu știu cum
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]