566 matches
-
identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura și planul lor semantic în corelație cu natura și planul semantic al relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
patrie, virtute, nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul?” (M. Eminescu, I, 150), • expresii impersonale: „I se făcuse așa de teamă încât a aprins toate luminile.”, • adjective (de obicei la superlativ construit cu locuțiunea adverbială așa (atât) de; cel mai adesea prin intermediul predicatului analitic din care face parte): „Rima plină e așa de grotescă încât duce la cele mai fortuite nonsensuri.” (G. Călinescu, C.O., 56), • adverbe (mai ales la gradul superlativ, cel mai frecvent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și prin structură, circumstanțiala de progresie este o alternativă sintactică, pentru caracterizarea directă a acțiunii verbale: „Mărgeaua cădea luminoasă prin întuneric și se desfășura din ce în ce.” (M. Eminescu), la gradul de intensitate progresivă a însușirii acțiunii verbale, exprimată adverbial: „... se desfășura din ce în ce mai mult...” sau a însușirii unei realități obiectuale, exprimată adjectival: „ ...se desfășura din ce în ce mai luminoasă...” Pe de altă parte, sensul de 'progresie' se dezvoltă și în afara desfășurării unui raport de proporționalitate: „Noaptea flamingo cel roșu / Apa-ncet încet pătrunde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
va fi mai puțin loc pentru singurătate și pentru frică.” (O. Paler, Galilei, 127) Tipuri structuraletc "Tipuri structurale" a. simplu; se realizează prin: • substantive: Pe măsura răcirii timpului, boala i se agrava tot mai mult. • adverbe: tot, mereu (și locuțiuni adverbiale cu structură similară, constituite pe baza repetării unor pronume, substantive, adverbe):„Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte, apoi încet-încet se rotiră din ce în ce mai domol, în cercuri din ce în ce mai largi și tot mai domol și tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de progresie proporțională, se introduce în frază prin locuțiuni conjuncționale: de ce, pe măsură ce, pe cât, cu cât, care se constituie în mărci distinctive, fiind cel mai adesea întărite de prezența, în regentă, a unui circumstanțial de progresie liniară, de situarea unui determinant adverbial al regentului sau a regentului însuși la comparativul de superioritate (și chiar superioritate progresivă), de prezența unor corelative: de ce, de aceea, pe atât, cu atât: „Și pe măsură ce ne temeam mai mult, inchizitorii deveneau din ce în ce mai aroganți.” (O. Paler, Viața..., 69), „Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă, 167) • forme verbal-nominale: „Necunoscând că jertfa i-a fost în cer primită, Își socotește truda, mâhnit, neizbutită.” (T. Arghezi, 68) „Ajuns prea târziu acolo, n-a mai găsit pe nimeni...” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 110) • locuțiuni adverbiale: de aceea, de asta: „De-aceea zilele îmi sunt / Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt / Ce nu-l mai pot pricepe.” (M. Eminescu, I, 175) Observații: Planul semantic concret al locuțiunii adverbiale de aceea este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, 110) • locuțiuni adverbiale: de aceea, de asta: „De-aceea zilele îmi sunt / Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt / Ce nu-l mai pot pricepe.” (M. Eminescu, I, 175) Observații: Planul semantic concret al locuțiunii adverbiale de aceea este conținut de obicei într-o propoziție anterioară, pe care o reia: „Sunt nuci bătrâni, continuă Gavrilescu, de aceea atâta umbră și răcoare”. (M. Eliade, 14) b. dezvoltat; se realizează prin: • construcții gerunziale absolute: „Ce putea fi? o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
81) f. multiplu: „De necaz, de mâhnire, femeia a lepădat la mă-sa și cât pe-aci să piară de boală și de mizerie.” (I.L. Caragiale, IV, 182) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiunile adverbiale de aceea sau de asta, identitatea sintactică a circumstanțialului de cauză rămâne implicită în planul semantic al locuțiunii: „Nu e ciudat? Să strigi după ajutor și, tocmai de aceea să vină lupii?” (O. Paler, Galilei, 66) Când circumstanțialul cauzal se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îmi repet că, pentru a redescoperi paradisul, trebuie să treci întâi prin infern.” (O. Paler, Viața..., 191), „Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. ” (Eminescu) • sintagma predicatului analitic: „Dorea să se facă doctor, ca să salveze viețile oamenilor.” • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Sandu juca în pierdere ca să nu se prindă păcăliții.” (E. Barbu, 225) • interjecții: „Hai și noi, măi băiete, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu mai are nevoie să stea la drumul mare pentru a ucide.” (O. Paler, Galilei, 164) „Voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânță.” (L. Blaga, 229), „Pe urmă cârciumarul a plecat la târguit.” (E. Barbu, 97), • locuțiuni adverbiale: pentru aceea (aceasta), de aceea: „Eu sunt Lixandru, prietenul lui Iozi. Și vreau să știu ce s-a întâmplat cu Iozi și pentru asta am venit la d-ta.” (M.Eliade, 241) b. dezvoltat; se realizează prin construcții infinitivale absolute
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, 137), „- Luminate împărate, de acum cred că mi-ți da fata, ca să vă lăsăm în pace și să ne ducem în treaba noastră.” (I. Creangă, 242) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale, identitatea de circumstanțial de scop este implicită în conținutul semantic al locuțiunii, în împletire cu planul semantic al relației de dependență; acesta din urmă diferențiază circumstanțialul de scop de circumstanțialul de cauză cu aceeași realizare: • scop: De-aceea, s-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin: • substantiv: În caz de ploaie, rămânem acasă. • pronume: „În locul lui eu n-aș fi fugit numai cu caii și cu oile - aș mai fi luat și ce era în lada aia.” (M. Preda, Delirul, 10) • adverbe (locuțiuni adverbiale): altfel, altminteri, în caz contrar: „Trebuie să-i împiedicăm, altfel ne vom trezi mâine-poimâine concediați.” (E. Barbu, 165), „Trebuie să mergem, adăugă, că altminteri riscăm să găsim poarta încuiată.” (M. Eliade, 410) Observații: Conținutul semantic concret al acestor adverbe rezultă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fanfara dacă cineva nu și-ar fi adus aminte că fanfara nu poate pleca înaintea primului ministru și dacă nu i-ar fi oprit.” (M. Eliade, 195) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbe (locuțiuni adverbiale), identitatea sintactică a circumstanțialului condițional este fixată de împletirea planului semantic al adverbului cu topica lui și cu un element prozodic, pauza; realizând funcția de circumstanțial condițional, adverbele altfel, altminteri preced verbul-predicat: „Slugii să nu-i întinzi mâna și să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
115) • forme verbal-nominale: „Maica Pulcheria nu înțelegea nici ea vorbele Sabinei, și avu ca o părere că ele, vorbind tot un grai, vorbesc două graiuri deosebite, care nu pot fi tălmăcite unul într-altul.” (T. Arghezi, IX, 121) • adverbe (locuțiuni adverbiale): oricum, totuși, cu toate acestea, în orice caz: „El adormi; cu toate acestea-i părea că nu doarme.” (M. Eminescu, P.L., 20), „Și, oricum, victoria mea asupra lui n-ar fi putut fi decât efemeră.” (O. Paler, Galilei, 128) b
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Orice gând ai, împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit!” (M. Eminescu, I, 144) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin adverbele totuși, oricum și locuțiunile adverbiale cu toate acestea, în orice caz, identitatea circumstanțialului concesiv este implicită în planul lor semantic: „Și cu toate acestea repertoriul ei nu seamănă cu al nimănui.” (M. Eliade, Dionis), „Surâsul tău era foarte inocent, l-am putea numi, și totuși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
îngrijească de casă...” (I. Creangă, 167), • adjective: „Ei se arătaseră lacomi de învățătură, plăcuți la vorbă și meșteri în condei, isteți și destoinici, dar fără șir în ce făceau, cu trăsneli toți și cu toane...” (M.Caragiale, 110), • adverbe (locuțiuni adverbiale) (prin intermediul unui verb): „Astfel mie îmi pare să fi observat că Slavici a început să scrie mai rău în ce privește literatura, mai bine în ce privește politica.” (M. Eminescu, Despre cultură, 247) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul referinței dezvoltă două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lirice ale dramei fac din acestea niște adevărate pietre scumpe ale literaturii române.” (M. Eminescu, Despre cultură, 206) • pronume: „Pe lângă acestea mai avea strânse și părăluțe albe pentru zile negre...” (I.Creangă), În afară de cei doi, a mai apărut unul. • locuțiuni adverbiale: plus de asta, (în) afară de asta, pe lângă asta, (în) afară de aceea: „Afară de aceea, cu propășirea realismului modern, se șterg legende și povești, proverbe și locuțiuni, adevărate nestimate ale gândirei poporului românesc.” (M.Eminescu, Despre cultură, 64), „A! Dar nu numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
amintirile trecutului și de opere de artă.” (N.D. Cocea), „Lasă că fac mișelii și umblă ca bezmeticii pe uliți (...) dară azi să iasă ei din biserică...” (P. Ispirescu) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Când se realizează prin locuțiuni adverbiale: plus de asta, afară de asta (aceea), identitatea complementului cumulativ este implicită în planul semantic al sintagmei: „Ș-apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate.” (I. Creangă) Când se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plan semantic, o anumită succesiune în timp: „Întors în țară, e spătar sub Moruzi, vistier și mare ban în anii următori.” (I.L.R. II, 170) sau o anumită ordine, în funcție de importanța acordată de subiectul vorbitor, ordine fixată de adverbe și locuțiuni adverbiale precum apoi, întâi, în primul rând etc: „Nu puteau toți să ia același drum, întâi fiindcă drumurile erau mai multe și al doilea fiindcă locurile de scăpare erau așijderea mai multe.” (G. Galaction, I, 111), „Om învățat e întâi cine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dactile?” (M. Eminescu, I, 137), „Hangiul a încuiat ușa, a mai aruncat o răgălie în sobă, a mai băut un păhăruț, a mai cotrobăit prin odaie...” (I.L. Caragiale, IV, 374) Observații: Termenii juxtapuși pot fi precedați toți de conjuncțiile, întrebuințate adverbial, nici, și: „Nici cântecul, nici ruga n-au descremenit Zarea de granit. ............................... Vii. Nici nu simți, nici nu știi.” (T. Arghezi, 192) „În adâncuri se pătrunde, Și de lună și de soare, Și de păsări călătoare, Și de lună și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întâmplase demult și lui, adică lui Viișoreanu...” (C.Țoiu, 179), „Înțelesem că nu mai putem intra în sat, dacă ipoteza lui Zamfira era justă, și anume că rușii schimbaseră direcția după atacul aviației germane.” (M. Eliade, Dionis, 416) sau locuțiunile adverbiale într-un cuvânt, pe scurt, în sensul că etc.: „Ei se confundă și între dânșii, în sensul că fiecare poate să creadă că e unul din ceilalți trei...” (T.Arghezi, IX, 75) Variabile sunt mărcile derivând din funcția sintactică reluată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Sub aspect structural, enunțul de bază poate fi un enunț sintactic, o frază sau o propoziție. Enunțul incident poate avea orice natură și orice dezvoltare: • unități lexicale (substantive sau adjective substantivizate, pronume, în vocativ, adjective în nominativ, adverbe sau locuțiuni adverbiale, interjecții). Substantivele în vocativ pot fi însoțite de interjecții, adjective sau substantive exprimând diferite raporturi sociale, cu care nu intră în relație sintactică: „- Știi, Stoico, de ce te-am adus aici? - Ascult, Măria-ta.” (Al. Odobescu, 14), „Ne ducem, dar gândește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de pomană sau din postura frânarilor reconstruirii și democratizării țării (www.ziua.ro). 1.3. Numeralele multiplicative folosite adjectival apar cu precădere pe lângă substantive abstracte numărabile și nonnumărabile (efort, curaj, sumă, muncă, forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti etc.). Folosite pe lângă substantive nonnumărabile (iar, în variantă adverbială, pe lângă verbele corespunzătoare), multiplicative pierd din compoziția semantică
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
forță, putere, câștig, strădanie, răsplată etc.), iar folosite adverbial, pe lângă verbe apropiate semantic clasei substantivelor mai sus menționate (a munci, a încuraja, a se strădui, a câștiga, a se îmbogăți, a răsplăti etc.). Folosite pe lângă substantive nonnumărabile (iar, în variantă adverbială, pe lângă verbele corespunzătoare), multiplicative pierd din compoziția semantică caracteristicile "creștere proporțională" și "creștere precisă", exprimând o intensificare neprecisă; un alt caz în care se petrece același fenomen este coordonarea copulativă a multiplicativelor (vezi infra, 1.5). 1.4. Numeralul multiplicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
Ajunsese la întreitul greutății de dinainte, nu la împătrit, așa cum spuneau doctorii. Frecvent, are loc substantivizarea multiplicativelor care desemnează numărul de copii la o naștere: tripleți, cvadrupleți și chiar multipleți (EZ, 18.VIII.2008). 1.5. Când numeralele multiplicative utilizate adverbial se află în raport de coordonare copulativă, ele exprimă o creștere cantitativă neprecisă, aproximativă: Noi ne plătim întreit, înzecit datoriile, iar țările care ne sunt datoare mereu își micșorează datoria față de noi (www.cdep.ro), creștere care poate fi exprimată
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]