1,081 matches
-
el sau chiar mai tineri, între ei aflându-se D. Karnabatt, Tudor Mușatescu, Nicușor Constantinescu, Romulus Dianu, Sergiu Dan, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Jebeleanu, Mihail Sebastian ș.a., cu ajutorul cărora redă ziarului caracterul preponderent cultural, dar atrage asupră-i și adversitatea altora, care îl acuză de autoritarism și de influență nefastă asupra instituțiilor teatrale. În pofida unor asemenea reproșuri, lectura numeroaselor cronici dramatice ale lui F., unde vocația pamfletară nu afectează urbanitatea tonului sau eleganța stilului, comunică o imagine ghidată de obiectivitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
a furtunii. Ea exprimă, la rândul ei, furia divină. Expresia «a tuna și a fulgeraă se aplică situațiilor în care cineva strigă, urlă, ridică vocea. Dezlănțuirea elementelor (ploaie, vânt) încarnează amenințările și tulburările exterioare ce răscolesc viața subiectului. Sunt alegoria adversității evenimentelor, dar și a conflictelor deschise și violente. Vânt Simbolistica vântului se nuanțează într-un sens: - activ și pozitiv, când creează mișcarea, precum vântul care suflă în pânzele corăbiilor și le permite să înainteze; - pasiv și negativ, când este inutil
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere sau de adeziune ne dezvăluie dinamica evolutivă a relațiilor interumane. Orice confruntare presupune, mai întâi, conștientizarea alterității și, apoi, percepția unui anume grad de adversitate în raport cu aceasta. Fie că e vorba de pericol, fie că empatic există nesincronizări sau pur și simplu avem de-a face cu o reacție ofensivă gratuită, abordarea conflictului (evitare, implicare, declanșare) ține de pattern-ul psiho-social individual. Într-una din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în speculativ, denaturând, în fond, o realitate pe care autorul, din rațiuni numai de el știute, a dorit-o absconsă. Se poate naște, astfel, o paraficțiune contraproductivă, de care trebuie să ne ferim. O trăsătură indubitabilă a insului arghezian este adversitatea lui socială mărturisită explicit: "Sunt vrășmașul jurat al lucrurilor existente (astăzi)" sau dedusă din pasaje în care refuză formalismul și amabilitățile ipocrite, respinge aparența dată de convențiile sociale și disimularea profunzimilor sufletești: "Simțim că ne doare idealul sau sufletul și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
El intervine brutal acolo unde simțirea se transformă în habotnicie, simulacru, dogmatism osificat, "misticism idiot" etc., sau când comportamentul clericilor devine amendabil prin denaturarea misiunii lor. Uneori, injustețea aprecierilor sau exagerările voit polemice i-au atras, așa cum se știe, inerente adversități. Raportul său cu divinitatea este exprimat în termeni tranșanți și categorici, în disputa dură cu A.C. Cuza, într-un discurs a cărui substanță reiterează, în fond, independența unui spirit creator. Acuzat de liderul naționalist că insultă religia creștină, Arghezi se
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea sa, deși precis direcționată, e (mai ales în anii din urmă) camuflată strategic printr-un discurs obiectivat, a cărui tripartiție actanțială presupune: un autor care se vrea obiectiv, o țintă aparent învestită cu drepturi egale și tratată în consecință și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sarcastic stilul "greoi și încurcat" din Istoria lui Ștefan cel Mare277 și continuată, cu variații de intensitate, până la sfârșitul deceniului patru). Această postură îi va atrage ziaristului de la Linia Dreaptă, Facla, Seara și Cronica, alături de o celebritate mai degrabă negativă, adversitatea celui care, prin Sămănătorul (1901), Neamul românesc (1906) și, apoi, prin Cuget clar (Noul Sămănător 1936), devenise exponentul naționalismului de factură tradiționalistă, în plan ideologic, și al sămănătorismului, în cel literar-artistic. Orientarea sa radicală către universul rural, precum și pledoaria ferventă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dezvoltă o incompatibilitate structurală în raport cu orice sistem perceput drept coercitiv, în timp ce Iorga tinde, în virtutea ordinii lumii care l-a definit ca persoană publică, să integreze creația unui instituționalism prestabilit. Pompiliu Constantinescu observase cu sagacitate și luciditate, încă din 1937, că "Adversitatea domnului Iorga este a unei naturi în contra altei naturi; este semnul unui spirit și unei literaturi defuncte în fața unui capitol nou care-i succede"283. Privite din acest unghi, textele polemice ale celor doi par marcate de un paralelism ideatic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diacronic atitudinea argheziană, o schimbare de tonalitate: dacă, până în 1914, textul nu depășește cadrul polemic, menținându-se în registrul comicului buf sau absurd, adeseori printr-o evadare jucăușă în imaginar, unde "înscenarea" traduce ilaritate sau, cel mult deriziune, în timp, adversitatea dintre cei doi se va atenua (grație intervenției umanitare a lui Iorga pentru eliberarea poetului închis la Văcărești), pentru a se intensifica, din nou, și a atinge maxima intensitate în 1937. Observăm că, pe parcursul primei serii a Biletelor de papagal
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1943) dezvăluie o viziune mai cuprinzătoare, probând și anumite propensiuni filosofice. Ponderea epică o dețin biografia, stările, gândurile, psihologia, metamorfoza personajului principal, un inginer a cărui luptă dură cu viața l-a oțelit, dar i-a și împietrit sufletul. Deși adversitățile exterioare, propriile defecte, scepticismul provocat de răul, paradoxurile și nedreptățile de tot felul îl fac să treacă prin mai multe crize, aspirația naturală spre realizarea binelui și forța benefică a iubirii îl conduc spre împlinire. Drama protagonistului e complicată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
ca materii genezice în credințele străvechi. Personajele masculine ivite pe această cale sunt apte de aventuri eroice deosebite, iar cele feminine devin modele de frumusețe (Fata din Dafin). Eroina încearcă să se ferească de privirea pîrjolitoare a Soarelui, semn că adversitățile cu înțelesuri fertilizatoare: cearta dintre Sora Soarelui și Sora Boarelui (Dealul Mohului), dintre secetă și ploaie au fost transferate în plan erotic, nu în thanatic. Dar Lazăr, cel căzut din copac, se pare că nu poate suporta destinul dendrologic și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
medicină - îi asigură o pregătire enciclopedică, în spirit iluminist. Intenția de a se dedica unei cariere ecleziastice, prin încercarea din 1809 de a urma și Academia Teologică Ortodoxă din Carlowitz, îi este zădărnicită de mitropolitul sârb Ștefan Stratimirovici, a cărui adversitate față de liberalismul apusean al lui L. nu excludea intuirea exactă a vocației acestuia mai curând pentru învățământ și cultură. Din nou la Viena în 1810, stipendiat acum de Cancelaria Imperială, L. satisfăcea politica acesteia de culturalizare a provinciilor, traducând în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
intelectuală și profesională - de necontestat”. Universitatea ieșeană, singulară de la fondarea sa, făcea parte din marea familie a universităților europene, iar În gândirea socială a profesorilor și studenților săi, mulți pregătiți și În universități apusene, „a păstrat viu acest spirit, În ciuda adversităților și derapajelor totalitare”. Un proiect de succes! Din păcate, evoluția din ultimii 50 de ani, sub presiunea cataclismelor sociale și insinuării politice totalitare, care a măcinat societatea, s-a repercutat și asupra universității, erodând evoluția câmpului cultural și moravurile actorilor
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Concluzia ce se poate desprinde este aceea că cel ce n-a avut oportunitatea să evolueze la potențialul său (educație, mediu facilitator, exemple pozitive) sau cel ce a fost Încovoiat de situații ostile este Îndreptățit să acuze „soarta”, vremurile nefavorabile, adversitatea unora dintre cei din jur. Unii psihologi au propus chiar taxonomii ale situațiilor, o codare a stimulilor care ar putea frâna sau devia evoluția normală a persoanei. Așteptările individului și eforturile sale sunt adesea blocate de faptul că a fost
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al muntelui Hunova, toate din Ardeal, dar și în Hunia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi tendința dominantă sau, cu alte cuvinte, care este natura relațiilor de putere majoritare dintr-o societate. Astfel, atît instituțiile, cît și rețelele de putere pot fi structurate restrictiv sau permisiv, iar relațiile intrerpersonale pot fi caracterizate mai degrabă de adversitate sau de parteneriat simbolic. Un factor influent al profilului cultural este constituit de limbajele activate, formate din coduri de comunicare implicite sau explicite. Limbajele, așadar, conțin o semantică ascunsă și simboluri articulate într-o gramatică și structurate după "legi" de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
La o nouă interpelare a liberalilor, care exprimau nerăbdarea țării, Mihail Kogălniceanu declara la 9 mai 1877 în fața Adunării Deputaților, independența țării. Parlamentul consacra prin votul său independența absolută a României, act realizat prin voința întregii națiuni și împotriva oricăror adversități externe. România era, astfel, singura dintre țările din sud-estul 47 Europei angajate atunci în lupta pentru neatârnare care-și proclama independența, folosind aceeași tactică bine cunoscută, ”prin noi înșine”. Proclamarea independenței a fost primită cu ostilitate la Londra și cu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
se nege normelor dreptului existența unei particularități specifice, ce nu se întâlnește la celelalte norme, și anume caracterul juridicității. Indiferent de sancțiunile pe care se sprijină, indiferent de faptul că dreptul este respectat adeseori datorită tendinței individuale de a evita adversitatea mediului social, dreptul mai posedă în sine o anumită putere proprie, el exercită o anumită autoritate asupra conștiințelor. O normă juridică atunci când este decretată și când este aplicată cu convingere se întemeiază pe pretenția că e cea bună, cea justă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ea sugerează că a gândi sub semnul rațiunii înseamnă a gândi sub semnul mediocrității. Surprinzător mi se pare însă ecoul puternic pe care l-a stârnit, după 1990, publicarea unora dintre „cugetările” lui Petre Țuțea, nu puține pătrunse de o adversitate viscerală față de spiritul științific în genere și față de valorile moderne ale raționalității. Căci fervoarea și radicalitatea negației acestui fundamentalist religios, discipolul cel mai ortodox al lui Nae Ionescu, nu își poate găsi perechea decât în starea de spirit a primilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrucât aceasta confirma previziunile sale de salvare prin renaștere națională în fața monstrului sovietic comunist (v. Destinul culturii românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din teoria profesorului Papu și au întreținut cu mare abilitate o adversitate destul de gălăgioasă între diverse grupări rivale din viața literară. N-a fost prea greu să-i asmuți pe scriitori împotriva specificului național, deoarece acesta devenea vulnerabil prin grandomania lui Nicolae Ceaușescu, în pornirea lui de a se înscrie într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că, folosindu-le viguros, se poate răzbi înspre un loc mai moale și mai cald. Dezamăgiți de locuire, se simțeau deseori incitați la luarea de noi măsuri ale lumii interioare, adică la o remăsurare a forțelor proprii cu cele ale adversității înconjurătoare. Cât ești de "tare", de incisiv și invulnerabil, constituia proba valorică supremă în lumea lor extrem de zgârcită în acordarea de locuri rezervate. Pe cât nesiguranța crește, pe atât măsurarea se reiterează mai insistent și mai lipsită de măsură, ca și cum lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
neospitaliere suspiciuni devoratoare de tihnă. Numai că la neliniște cele două tabere rămâneau foarte inegal adaptate, ceea ce explică de ce ispitirile ataraxiei erau departe de a dobândi recunoașterea unanimă a puterii lor (dealtfel, poate, în genere supraestimate). Pentru cei mai mulți, abia când adversitatea înconjurătoare pare să somnoleze, sau măcar să se mențină în limite previzibile, voluptățile locuirii devin explorabile și luxul vulnerabilității poate fi gustat cum se cuvine. Acasă este chiar locul acestor intime experimente. Există însă și firi care deprind arta adăstării în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
el înota sprinten în amontele torentului, de parcă izvorul invectivelor l-ar fi atras și mai tare cu profuziunea lui, iar energia emanată de el i s-ar fi transmis în întregime, stimulându-l la un reînnoit asalt. Propriu-zis, torentul de adversitate nu curgea pe lângă, ci prin el, absorbit de pielea lui avidă de neant și transformat în frison dement, incapabil să se oprească în fața voiei ei răspicat exprimate ca dinaintea unui altar. Lovea obstacolul ca pentru a-i smulge reacțiunea propulsoare
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de maximă sacralitate al ființei sale calcinate de fulminență. Puțin contează că partenerul de joc nu era lumea întreagă, ci doar anumite chipuri ale ei; confuzia specifică panicii face parte integrantă din jocul marțial. Înverșunarea lumii împotriva individului trădează, dincolo de adversitate, și o formă de conivență, căci loviturile care nu-și distrug ținta o întăresc; prin ele are loc, odată cu transferul de privațiune, și un transfer de putere de a o îndura. Atâta vreme cât îi supraviețuim, nu putem spune cu certitudine dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-l năclăiau pregătitor de balele pierzaniei, trăise intensități neegalate. Instinctiv, se lipise hoțește de anchilozantul plumb lichefiat de parc-ar fi fost deja al lui și, c-o rotire fulgerătoare, îl deturnase centrifugal, preluând inițiativa printr-o adeziune superficială la adversitatea ce-l lesta. Viteza e alchimia ce transformă plumbul în aur, în valoare pură de posibilități aflate inalienabil la purtător. Se zvântase de frica pe cale de a-l pătrunde cum s-ar scutura un câine de-o apă moartă. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]