1,552 matches
-
întregit de paralela pe care o stabilește între om și alte viețuitore („fluxul comunicării secrete dintre oameni și animale”, 120), paralelă - vai! - defavorabilă omului (ceea ce probează o dezamăgire fără leac): „Te de-tensionează și te umpli cu fluidul misterios al afectivității, care leagă animale de oameni și oameni de animale și de alte făpturi ale Firii și care e lucrul ce ține de partea frumoasă a vieții. Și ajută lumea să-și salveze rezervele de empatie și altruism și să continue
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
pentru crearea sensului, proiect, voință modelatoare, iar traseul ei e plin de accidente. Vorbim de continuități, constante, permanențe, dar să nu uităm nici discontinuitățile, sincopele, fracturile istoriei. Ele au putut fi sesizate adesea mai bine de străini 11, a căror afectivitate e parcă mai puțin prezentă în restituție. Cunoașterea-de-sine trebuie să profite de limpezirile aduse prin asemenea abordări. Nu se poate urmări aici în detalii palmaresul științific pe care ni-l oferă, la cincentenarul său, Catherine Durandin. Să spunem numai că
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din clasici." Prima, ca și a doua generație, aveau un profund respect pentru marxism-leninism. Prima generație dovedea în plus un mare respect pentru Stalin și pentru Uniunea Sovietică. Regimul care se confirmă sub autoritatea noului seretar general conjugă rațiunea și afectivitatea. Rațiunea este satisfăcută de caracterul științific al marxism-leninismului, există legi ale istoriei a căror cunoaștere și justă apreciere conferă o superioritate. Influența marxism-leninismului este de lungă durată: ea pătrunde în toate sectoarele formației, iar elitele conducătoare au crezut pe deplin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
față de elanurile prometeice ale proiectului social impus. Spiritele împietresc într-un fixism științific și, dacă unii gîndesc că puterea minte, ei nu vor merge pînă la a pune în discuție adevărul și obiectivitatea științei. Relativul este de neconceput, de negîndit. Afectivitatea va fi amăgită de spectacolul pe care națiunea îl creează puțin cîte puțin pentru ea însăși și pentru lume, despre care este convinsă că o privește. În sfîrșit, există o ordine care domnește și această ordine, care nu mai este
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
școlar făcute de familie și profesori, copilul își dezvoltă capacitatea unei autoevaluări din ce în ce mai realiste, care se manifestă, la rândul său, în nivelul de aspirație al elevului. Motivația elevului alături de trăirile afective Au un rol covârșitor în activitatea școlară.Cunoașterea și afectivitatea sunt strâns legate, intercondiționate. Ele se dezvoltă simultan, în relație reciprocă. Factorul afectiv constituie principala forță motrice a activității de cunoaștere în general și a activității școlare, în special. Activitatea școlară încununată de succes întărește, consolidează factorul afectiv. Interacțiunea diferitor
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
la materia respectivă, ci ca un succes al lui ca elev, un succes în activitatea sa predominantă. Este rezultatul care-l ține motivat pe elev, rezultatul secvențial și final pe care el și toată lumea îl așteaptă de la el. Relația dintre afectivitate și atitudini își spune și de această dată cuvântul, atitudinea față de școlarizare fiind modificată spre polul pozitiv. Motivația elevului pentru școală, și, corespunzător, atitudinea acestuia față de școlarizare sunt probleme foarte delicate ale sistemului de educație din România anului 2007. Atitudinea
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
este semnificativ mai pozitivă în cazul retestării decât în cazul testării. Atitudinea față de disciplina de studiu este semnificativ pozitivată de succesul într-o sarcină specifică anterioară. Această stare de lucruri este o consecință firească a relației strânse și directe dintre afectivitate/motivației și sfera atitudinală; este de altfel un fapt cunoscut că preferințele noastre, afective dar și atitudinale, se îndreaptă către acele activități asociate cu succesul, real sau potențial, obiectiv sau subiectiv; este o consecință a naturii umane, orientate către succes
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
un mijloc activ, extrem de plăcut, pentru relaxare, după activitatea zilnică. Capitolul VI. JOGGING ÎN CONDIȚII „SPECIALE” 6.1. Jogging în familie Practicarea joggingului în familie poate fi unul dintre momentele extrem de plăcute și încărcate pozitiv din punct de vedere al afectivității, al întăririi relației dintre membrii familiei și chiar de creștere a motivației de a practica ulterior alergarea pentru obținerea stării de bine (fitness). De regulă, sunt rare situațiile în care toți membrii unei familii sunt la fel de „deschiși” față de mișcare sau
JOGGING De la A la Z by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/1593_a_3043]
-
subtil, putem discerne acest demers antagonist în marile etape care au marcat constituirea filosofiei lui Lupasco. Principiul dualismului antagonist este deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-rezistență, de transparență absolută față de experiențele, reprezentările, descrierile, imaginile sau formalizările noastre matematice. Această zonă de non-rezistență corespunde, în abordarea noastră a Realității, "voalului" din ceea ce Bernard d'Espagnat numește "realul voalat"15 și este în mod cert legat de afectivitatea lupasciană 16. Nivelul cel mai "înalt" și nivelul cel mai "de jos" al ansamblului nivelurilor de realitate se unesc printr-o zonă de transparență absolută. Dar aceste două niveluri fiind diferite, transparența absolută apare ca un voal, din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Pauli. Experiența depresivă, ca moarte a sinelui, urmată de o renaștere, poate fi trăită ca o adevărată inițiere, prin profunzimea vertiginoasă a scufundării în adîncul sinelui. Aș îndrăzni chiar să formulez ipoteza că experiența depresivă a deschis vanele imaginarului și afectivității. Aceste experiențe depresive au fost însă asimetrice. Din cîte știu, Lupasco nu a trecut printr-o asemenea experiență. În cazul lui Jung, ea avea ca fundal un prea gol al intelectului; gîndirea era ca blocată, suspendată la porțile regatului inconștientului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantelor și de mecanica lui Heisenberg ... . E drept că punțile nu sunt cu totul rupte, datorită unor gînditori precum Gaston Bachelard, căruia suprarealismul îi datorează îndeosebi faptul că se poate oglindi într-un "supraraționalism", și Stéphane Lupasco, care a repus afectivitatea la locul ei în plan filosofic și mai mult, la sfîrșitul Schiței unei noi teorii a cunoașterii, împlinind îndeosebi dorința poeților, a substituit principiului de non-contra-dicție principiul complementarității contradictorii"1. Breton se referă aici la Essai d'une nouvelle théorie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prezenta imensul interes de a stabili și limpezi conexiunea, "dintre cele mai enigmatice" care există, între valorile logice și contradicția lor, pe o parte, datele afective, de cealaltă parte"6. Într-adevăr, Logică și contradicție este o surprinzătoare meditație asupra afectivității, care se dezvăluie ca o lume aparte în raport cu lumea logică. "În orice cunoaștere, în structura însăși a oricărui proces cognitiv, există deci un subiect de necunoaștere și un obiect de cunoaștere, scrie Lupasco. Și acolo se află sursa logicii inconștiente
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lumea logică. "În orice cunoaștere, în structura însăși a oricărui proces cognitiv, există deci un subiect de necunoaștere și un obiect de cunoaștere, scrie Lupasco. Și acolo se află sursa logicii inconștiente și a logicii conștiente, care caracterizează experiența logică." Afectivitatea este direct legată de interacțiunea dintre subiect și obiect. În absența afectivității, subiectul devine obiect. Afectivitatea are deci "o natură exterioară în raport cu natura universului logic". Ea "nu este nimic din ceea ce reprezintă experiența sau logica, nu este nici identică, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
există deci un subiect de necunoaștere și un obiect de cunoaștere, scrie Lupasco. Și acolo se află sursa logicii inconștiente și a logicii conștiente, care caracterizează experiența logică." Afectivitatea este direct legată de interacțiunea dintre subiect și obiect. În absența afectivității, subiectul devine obiect. Afectivitatea are deci "o natură exterioară în raport cu natura universului logic". Ea "nu este nimic din ceea ce reprezintă experiența sau logica, nu este nici identică, nici diversă, nici extensivă, nici intensivă, nici temporală, ... ea scapă, tocmai prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de necunoaștere și un obiect de cunoaștere, scrie Lupasco. Și acolo se află sursa logicii inconștiente și a logicii conștiente, care caracterizează experiența logică." Afectivitatea este direct legată de interacțiunea dintre subiect și obiect. În absența afectivității, subiectul devine obiect. Afectivitatea are deci "o natură exterioară în raport cu natura universului logic". Ea "nu este nimic din ceea ce reprezintă experiența sau logica, nu este nici identică, nici diversă, nici extensivă, nici intensivă, nici temporală, ... ea scapă, tocmai prin aceasta, oricărei conceptualizări". Lupasco mai
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
deci "o natură exterioară în raport cu natura universului logic". Ea "nu este nimic din ceea ce reprezintă experiența sau logica, nu este nici identică, nici diversă, nici extensivă, nici intensivă, nici temporală, ... ea scapă, tocmai prin aceasta, oricărei conceptualizări". Lupasco mai scrie: "Afectivitatea sau ființa este ca și acordată configurațiilor existențiale ale neființei logice, fără să putem percepe, nici ca o configurație logică, nici ca afectivitate, sursa și rațiunile, sensul acestei dăruiri reciproce"7. André Breton a meditat mult, cu siguranță, la al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
diversă, nici extensivă, nici intensivă, nici temporală, ... ea scapă, tocmai prin aceasta, oricărei conceptualizări". Lupasco mai scrie: "Afectivitatea sau ființa este ca și acordată configurațiilor existențiale ale neființei logice, fără să putem percepe, nici ca o configurație logică, nici ca afectivitate, sursa și rațiunile, sensul acestei dăruiri reciproce"7. André Breton a meditat mult, cu siguranță, la al treilea capitol, "Logica artei sau experiența estetică". Pentru Lupasco, arta este căutarea "contradicției logice existențiale", iar estetica este "știința cuantică în germene, în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le pătrunde misterul ontologic al afectivității"10, corespunde celei de a treia materii a lui Lupasco. Dedicația pe care André Breton o face pe exemplarul din Arta magică trimis lui Lupasco este totodată mișcătoare și neliniștitoare: "Lui Stéphane Lupasco, cel dintîi calificat să pătrun-dă în aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
său act creator. Opera de pictor a lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică a Divinității", în care scrie că este tentant "să extrapolezi în domeniul gîndirii religioase și să-ți imaginezi acest al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dialectică a omogenizării, în vreme ce politeismul ar fi legat de o dialectică a eterogenizării. Prin aceste definiții, e clar că Lupasco vizează un nou concept de Dumnezeu, fondat pe dialectica terțului inclus. Dar el respinge imediat această tentație, făcînd apel la afectivitate, care constituie "singurul cîmp al întregii noastre experiențe în care apar datele Ființei, a ceea ce se prezintă ca ceea ce este, fiindu-și suficient sieși, în vreme ce tot ceea ce există și se constituie ca recipient, variat și provizoriu, este de esență relațională
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care ne uimea. Iar cînd nu știa să răspundă, o spunea fără nici o jenă. Desigur, chestiunea orgasmului lui Dum-nezeu ne-a intrigat. Lupasco precizează: ""Orgasmul lui Dumnezeu" este conștientizarea contradicției fundamentale. Înțeleg prin aceasta că iubirea se naște plecînd de la afectivitatea fericită și dureroasă totodată, căci orgasmul este legat și de plăcere și de suferință, atît la femeie, cît și la bărbat. Pentru mistic, care este în contact cu contradicția fundamentală a lui Dumnezeu, există această coexistență a durerii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Dumnezeu, există această coexistență a durerii și a bucuriei care reprezintă tocmai iubirea. Asta am vrut să spun". Respectivul orgasm ar fi, deci, propriul nostru orgasm, în contact cu Dumnezeu. Și iată-ne din nou cufundați în inextricabila problemă a afectivității. L-am tachinat puțin pe tema asta, întrebîndu-l dacă nu există o a patra etică, cea a afectivității. "Nu, a țîșnit răspunsul, pentru că a treia etică este etica contradictoriului, ce antrenează afectivitatea, în vreme ce celelalte tipuri de non-contradictoriu o elimină; există
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Respectivul orgasm ar fi, deci, propriul nostru orgasm, în contact cu Dumnezeu. Și iată-ne din nou cufundați în inextricabila problemă a afectivității. L-am tachinat puțin pe tema asta, întrebîndu-l dacă nu există o a patra etică, cea a afectivității. "Nu, a țîșnit răspunsul, pentru că a treia etică este etica contradictoriului, ce antrenează afectivitatea, în vreme ce celelalte tipuri de non-contradictoriu o elimină; există o etică a afectivității, prin urmare, dacă doriți, spuneți-i afectivitate, dar nu este o etică care să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]