460 matches
-
filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și mult controversată. Acționând - în dublu registru, freudian și kleinian - concepte cu o utilizare (contrar multor aparențe și a câtorva încercări) foarte delicată, autorul așază totodată o bună
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
din țară. Și astfel, arătând o râvnă literară de cruciat umanist, venerabilul critic continuă să sperie prin cantitate și să intimideze prin ritm: un viețaș trăgând la galerele prozodice ale mai tuturor genurilor, de la critica literară la poezie și de la aforistică la comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
destin - își au, complementar, o latură de gratuitate, de jubilație a unei emisii eliberatoare, pretext de jerbe poetice, fie și pe cel mai precar petec de existență. Nu naște, atunci, confuzie împrejurarea că opera poetului Gheorghe Grigurcu cristalizează pe spetezele aforisticii ale maximei, speculând-o la un prim palier, respectiv forând în profunzime zăcământul decopertat în fulgurațiile maximelor? Un simplu exercițiu de rescriere, versul „răsuflarea de bestii blânde a vechilor acoperișuri” într-un aforism de tipul „vechile acoperișuri au câteodată o
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
străini despre carte. Ceea ce impresionează mai departe ochiul este armonioasa alăturare a scrisului cu pictura, George Tzipoia izbutind astfel să facă din pagină o punte între gândurile și poemele sale despre artă și reprezentarea plastică. Iată câteva mărturisiri fascinante, exprimate aforistic, despre drama creației: Imaginea, tabloul, este propriul meu chip, pe care-l privesc cu neliniște și stupefacție. Învăț astfel să mă cunosc mai bine, descoperind multiplele mele fețe care vor înfrunta neantul. Un tablou nu iese cum vrei tu, ci
La porțile sacrului by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/6721_a_8046]
-
deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn un document important
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
și eu / La o emisiune a lui, la TV... // Așa ni s-a spus./ Un ordin odios, mai potrivit / la vite, la circ, în Parlament. / Mai bine nu intrăm" (Mai bine nu intrăm). Desfășurarea pletorică e contracarată prin stilul succint, aforistic: "Sunt orb / ca năzuirea. // Iar atunci / cînd sunt / mulțumit cu / ziua de astăzi / din nou / încep să văd. Și văd / orice" (Năzuire). Și nu doar atît. Logoreic uneori, dintr-o vitală, irepresibilă nevoie de a-și comunica mereu pulsiunile afective
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
umorul țărănesc sănătos (ex. "Orbul când dă de perete zice că s-a isprăvit lumea"), pe de alta formularea artistică, adevărate poeme într-un vers (ex. "Pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești"), ca și vocația aforistică ("Paza bună trece primejdia rea") a proverbelor noastre, față de care pălesc cele din alte limbi romanice. În încheiere am explicat de ce, în colecțiile de proverbe românești, apărute între 1964 și 1989, nu se poate găsi echivalentul latinescului Sutor, ne supra
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
în fața morții". Cuvântul lui Brice Parain e des pomenit: Totul se plătește. E simplu: dacă vrei să fii liber, trebuie să nu-ți fie teamă de moarte". Critică la persoana întâi conține eseistică de un subiectivism asumat. Moralistul se pronunță aforistic, face portrete, meditează despre armonie, spirit de sacrificiu, înțelepciune, modestie, moderație, tehnicism, hippy, stres, discontinuitate. N. Steinhardt știe să beneficieze de "libertatea" pe care și-o revendică. Canoanele sunt inavuabile în câmpul creației. Divagațiile a vol d'oiseau îi dau
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
și revelații nebănuite. Dar o asemenea analiză depășește intențiile prezentului articol. Mă voi mulțumi să spun că acest vers prim trebuie încadrat, tipologic, între versurile-sentință atât de frecvente în producția eminesciană. Încă un lucru trebuie subliniat: acest vers cu caracter aforistic poate fi citit, de către un iubitor modern de poezie, ca un "poem într-un vers", modalitate tipic clasică de lirism, în care - de pildă - a excelat, la noi, un poet ca Ion Pillat. 3. Versul cel mai obscur G. Călinescu
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
putea numi, mai plastic, "Tanța și Costel", ca pitoreștile personaje ale lui Ion Băieșu, care, din dorința de a părea cultivate, combină neinspirat registrele stilistice. ENUNȚAREA EMFATICĂ A UNOR ADEVĂRURI BANALE. Funcționează în toate genurile literare, dar cu precădere în aforistică: Nimic nu se ia în mormânt! Goi-pușcă am venit și cam tot așa o să plecăm!"; "De ce oare, de dimineața până seara, ne-om fi zbuciumând atât?"; În orice împrejurare, fie ea cât de adversă, trebuie să ne păstrăm voioșia." (Ionel
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Căderea îngerilor și răul omenesc, pe lîngă capitolul Omul de lîngă înger, una din cele mai calde înțelegeri ale călugărului, apar în carte și demonstrații strînse, perfect logice (vezi argumentul tomist al existenței îngerilor). Nu de puține ori splendide formulări aforistice articulează cîte o idee: “Ești ceea ce știi să-ți adaugi”; “Boala demonică prin excelență este fascinația de sine”; “Intelectul omenesc e intelect angelic adumbrit de trup”; “Departele e materia primă a tuturor utopiilor, dar e și intuiția cea mai la
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
frumos și de poezie, putem considera că Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârșesc pe hârtie." în afară de micile răutăți puse între croșete, totul e bine spus, dar e și complet? Nu cumva argumentăm numai pe jumătate - de fapt, unilateral! - afirmația aforistică a lui Octavian Goga? Nu cred stimații mei colegi că "poetul pătimirii noastre" are în vedere, când face afirmația respectivă, și truda pe care și-o asumă de bună voie și nesilit de nimeni creatorul de frumos? Nu s-ar
Un pas înainte sau doi înapoi? by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9740_a_11065]
-
spirit umanist. Brahms îi studia pe compozitorii neerlandezi. Harvey pare a avea în comun cu Messiaen transcendența mesajului muzical, indiferent dacă autorul acestuia e budist, respectiv catolic. în cele două piese intitulate Hidden Voice (1995, 1999), expresia densă, concentrată și aforistică părea mai grăitoare decât complexitatea unei piese lungi ca The Wheel of Emptiness (1997). Ansamblul englez Sinfonia 21 (care a colaborat timp îndelungat cu Harvey) demonstrează o competență indiscutabilă; dirijorul Martyn Brabbins a scos în relief nu doar suprapunerea de
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
Gheorghe Izbășescu își revizitează arhivele din copilărie, din păcate deja roase de ,șoarecii cu dinții de aur", recuperate totuși prin recurs la mitologia rurală din care își trage poetul ,limbajul alcalin", inițierea erotică, vitalitatea expresionistă a ficțiunii, învecinată uneori formulărilor aforistice: ,Pe învingători nimeni nu i-a întrebat/ cum și-au forțat propriile limite/ când vinul gros se mai confundă cu viața/ în gura ce se crede oracol./ Când din măruntaie ne vin vești despre/ șinele săltate-n văzduh ale orizontului
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
se poate elibera decât printr-un film. Ultimul dans al lui Charlot este o fabulă despre bătrânețe, secretele artei și nașterea unui personaj unic care va încânta milioane de spectatori - Vagabondul. Farmecul cărții vine din stilul scânteietor, din observații aproape aforistice. Câteva asemenea „scântei” culese la întâmplare: „bătrânețea este vârsta cea mai comică pe care o are omul”, „într-o seară a intrat cu niște ochi care făceau mai multă lumină decât două lămpi cu magneziu”, americanii vin fiecare de pe un
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura sunt cenuși sub/ care hoitul e mereu recunoscut". Cuvintele-cheie ale cărții, totuna cu obsesiile poetului, sunt Dumnezeu, piatră, fulger, ochi, cenușă, lut, oglinzi, strigăt, șiragul sau succesiunea de litere generatoare de text. Ca de pildă cel
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
expresie a unui fel de râsu-plânsu al copiilor ce râd continuând încă să plângă. Odată, într-un târziu, întorcându-ne din străinătățile noastre, căutându-i pe bunii noștri prieteni, soții Regman, Cornel ne citi spre delectarea noastră din producția sa aforistică. Cei prezenți se porniră apoi să se lamenteze de mârlănia crescândă în populația orașelor noastre, la care Cornel mă întrebă: "Știi ce le lipsește românilor?". La care tot el dădu răspunsul: "Cei șapte sute de ani de-acasă". Nasc și în
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
Sorin Lavric În genere stilul aforistic este un atribut al autorilor de respirație scurtă, lipsa vocației epice încurajînd forma concisă în dauna expresiei laborioase. Nu acesta e cazul lui Gelu Negrea, pofta sa narativă vădindu-se în romanul Codul lui Alexandru (2007) sau în Dicționarul subiectiv
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Dicționarul subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (2009). Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan este inițierea unui studiu de caz privitor la rostul stilului aforistic în literatura contemporană. Spun asta gîn-dindu-mă că aforistica are cîteva cusururi ce amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
Și cum sagacitatea și ironia autorului sînt mai presus de îndoială, cel mai nimerit mod de a comenta Secretul lui Don Juan este inițierea unui studiu de caz privitor la rostul stilului aforistic în literatura contemporană. Spun asta gîn-dindu-mă că aforistica are cîteva cusururi ce amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
conținut căreia i-a căzut victimă genul apoftegmatic, și anume neputința de a mai spune ceva nou sub unghiul experienței omenești, de unde și senzația de teren bătătorit, neted pînă la ariditate, pe care o lasă un volum scris în manieră aforistică. E ca și cum, atingînd treapta sterilității, stilul lapidar se reproduce din inerție, prin aplicarea unei tehnici sintactice care cade în gol, în lipsa unui sens nou. Forma e tăioasă și scurtă, dar conținutul e monoton și previzibil. În plus, virtuțile morale ale
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea de-
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu sînt neapărat aforistice, dar cea de-a treia da. Gelu Negrea le are pe toate trei. Să le luăm pe rînd. Aforismul reușit e ca o pensă fină care prinde între capete o nuanță ilicită a vieții, aforistul (autorul de aforisme) talentat fiind
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
loc de cugetare sapiențială, de teorie morală sau de învățătură menită a lumina omenirea. Rostul aforimului este să te incite, adică să te pună în fața unui fapt inedit pe care, grație contrarierii resimțite, îl vei ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul, cu atît e mai laborioasă litera. De aceea, în arta aforistică nu e loc de grabă sau de improvizație. Atîta doar că aforismul nu exprimă adevăruri generale și nici relații cu valabilitate universală. Dimpotrivă, un aforism bun atinge ceva minuscul, de obicei o tară socială, un morav execrabil sau o însușire
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]