460 matches
-
considerente social-politice, prin deliberată subordonare față de slujirea propagandistică a unor comandamente emanând de la opțiunea politică la care aderase anterior. Începând cu Niște fabule mici și mari pentru mari și mici (1946), și-a înfrânat aplecarea spre lirism, alegând calea genului aforistic și didactic, iar ulterior și-a asumat - în chip neconvingător, lipsit fiind de vocație în materie - postura de poet-tribun, ce compune versuri agitatorice (Poeme pentru un ziar de perete, 1948) sau evocări istorice în conformitate cu exigențele oficialității comuniste: Grivița Roșie (1949
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci în sentimentul exultant al existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de siguranță îi adaugă zona mai gravă a reflexivității. Neliniștita căutare a unor certitudini duce spre o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora ce se-arată / Și timpul ce aleargă-n mine, / Mă doare-a trupului / erată / Când cerul se rotește / Pe galbenele-i șine”. O tonalitate nouă își face loc aici; versul limpede, aforistic adesea, capătă pe alocuri accente melancolice, tulburătoare, grave, dând seamă că poetul își lărgește problematica, dobândind altă percepție a profunzimii. Volumul Zidit în fereastră (1984), carte postumă, aparține unor registre multiple. Tonul sobru, justițiar se întrețese cu ironia amară. Poetul
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
poetic, accente care duc spre fantastic, cu viziuni baroce ale unei lumi aflate într-un continuu proces de coagulare. Volumul Dragonul spre ziuă (1988) dezvoltă aceleași coordonate ale experimentului poetic, interesant mai ales prin elementele elegiace, într-o formulă lirică aforistică, având în nucleu meditații de rezonanță filosofică („A iubi altceva / înseamnă a te iubi într-o altă dimensiune / într-un alt spațiu într-un alt timp / contopite în unul și același viitor / minune dincolo de uscăciune / ram reînviat de cais / [Mai
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
din România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
trădează curioase înrudiri cu doctrinele emanentiste și cabaliste despre creatorul universului. De asemenea, reflectă o rivalitate freudiană între fiu și tată, proiectată în alt plan. Între sistemul filosofic și opera poetică a lui B. o legătură imediată o întreține literatura aforistică, de care autorul s-a simțit atras încă din anii debutului editorial, când a publicat culegerea de maxime Pietre pentru templul meu, și până târziu, când își adună cugetările sub titlul Discobolul. Nestrălucind prin vervă spirituală și concizie expresivă, producția
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Horațiu, Euripide, Pindar), poezia are în centru înfruntarea dintre forțele stingerii și cele ale Ființei (Mors, Sonet ( Pe negrele ape ), Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și vădind gust artistic
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
își adună în volumul Paznic de far tabletele publicate după 1966, în „Contemporanul”, dovedindu-și încă o dată aplecarea spre cotidian, preocuparea obstinată de a extrage semnificații general-umane din cel mai banal eveniment. Însă, cum observația i s-a acutizat, meditația aforistică are o forță de penetrație considerabilă, scriitorul însuși personificând pentru lumea românească a acelor ani o conștiință cetățenească sublimă și tragică fără replică, un veritabil reper moral, ca un memento teribil, deseori de temut. În 1978, selectează, în Orion, din
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
vii (ca în Muma lui Ștefan cel Mare) sau prin etica aspră a timpurilor de trecute vitejii (Daniil Sihastrul). Față de restul producției lui poetice, legendele tind către o expresie relativ condensată, spre o frază mai puțin încărcată, uneori spre rezolvări aforistice. Pe un teren mai propriu se găsește B. în balada fantastică, căci el poate desfășura aici senzațiile intense născute de spaimă și oroare. Situându-se în sfera de influență a romanticii germane (Bürger, Uhland), dezvoltă, în plăsmuiri demonice și macabre
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
epoca modernă”, făcând tranziția „între filosofie și știință, pe de o parte, și poezie, pe de alta” (Despre eseu), sunt unitare atât ca fond, cât și în plan stilistic, expunerea întrunind în egală măsură calitățile expresiei adecvate, devenită uneori chiar aforistică, și pe cele ale rigorii teoretice. Seria studiilor esențiale, susceptibile de a alcătui viitoare cărți, începe cu afirmarea unei viziuni românești asupra timpului, întemeiată pe intuiția ritmurilor cosmice (Reforma calendarului, 1924), eseurile lui B., mai ales cele din revista „Gândirea
BANCILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
drumuri cu pricini la Divan, impresii legate de un oraș luxos și derutant, precum Iașii de odinioară. Romanul își definește identitatea și valoarea tocmai prin remarcabilul dar de povestitor al lui C., nuanțat de un lirism discret, de o propensiune aforistică întru totul potrivită unor istorii în esența lor inițiatice. Plasticitatea unor scene, a portretelor participă la farmecul acestui text, care prefigurează un model narativ consacrat ulterior de M. Sadoveanu în Hanu Ancuței. SCRIERI: Serile de toamnă la țară, îngr. și
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
teoretic: Carol nu e sigur că Filip a existat, se întreabă dacă nu l-a inventat el, dacă nu e cumva "paznicul interior", instinctul de conservare, conștiința. La fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
primele prietenii, lecturile și iubirile, toate platonice, subconștienta nevoie de compensare a lipsei afecțiunii materne. Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări literare și Viața românească, cugetările din volumul Privind viața rezumă aforistic experiența de viață a criticului ieșean. Sunt reflecțiile unui om în fața unei existențe și, cu minime excepții, ele îmbrățișează trei domenii: raporturile individului cu societatea, atitudinea omului în fața curgerii ireversibile a timpului și relațiile dintre bărbat și femeie, ultimele ocupând
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
om în fața unei existențe și, cu minime excepții, ele îmbrățișează trei domenii: raporturile individului cu societatea, atitudinea omului în fața curgerii ireversibile a timpului și relațiile dintre bărbat și femeie, ultimele ocupând, cantitativ, un loc preponderent. Întâia categorie de reflecții exprimă aforistic efortul de adaptare la viața societății al lui G. Ibrăileanu însuși. Criticul a făcut, după cum singur mărturisește, forțări enorme în acest sens și observațiile sale sunt atât rezultatul experienței directe, cât și al lecturilor. În ansamblu ele dau o imagine
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela se opri, îmi luă brațul și se strânse lângă mine, speriată" (p. 154-155). Când se referă strict la sine, naratorul notează divagațiile bărbatului cu aspect aforistic: "Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje" (p. 140). Și mai direct: În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții" (p. 137). Când se-ntoarce noaptea, singur, de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
este educația, cultura, prin care cu adevărat omul devine subiect. Nicidecum arta nu se opune vieții, muncii. Cu o bine acordată și subtilă vigoare, și acum, la respectabila vârstă pe care o are, Vasile Fetescu nu stă; grădinărește, creează. Cum aforistic se exprimă, numai ca adevăr al vieții adevărul ne face liberi. Iar libertatea, în fond, e o sublimă și asumată încordare, e articulare, altminteri nu ai purta în largul creației un nume propriu. Cu un acut spirit de observație la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
este, în mod firesc, predispus conectării cu un mare număr de determinative, atât în ce privește uzul său în limbajul comun, cât și în cel specializat: astfel, stilul societății sportive depinde de stilul de concurs: original, eclectic, epigonic, îngrijit, elegant, direct, concis, aforistic, laconic, împodobit, căutat, declamatoriu, emfatic, prețios, dar și semidoct, de mahala, etc. Tipul ideal al concursurilor rămâne acela al Olimpiadelor, care îmbină propaganda cu elementul economic. Nu trebuie neglijată nici extensia noțiunii de societate sportivă asupra particularităților caracteristice ale unei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de acum, în care omul are șansa ori ghinionul să pășească definitiv între demoni și îngeri, chiar dacă, faustic (sau blagian!), ar putea să clameze: Oprește, clipă! Se resemnează însă, într un amestec straniu de sarcasm și durere, exprimându și, adeseori aforistic, trăirile: Iată, florile tăiate mor, cele rupte se regenerează, prind rădăcini. Moartea e naturală, uciderea, nu; Taina e-n cele ce curg, pentru că are de la început convingerea că e un păpușar undeva care ne joacă zilele ca pe niște răni
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii-n timp Unicitate; / Paternul act întru Feminitate. Construcțiile aforistice, frecvente, pot fi, de asemenea, puse în relație cu amintita preferință a poetului pentru exprimarea adesea emfatică: Toate dogmele / Toate ideologiile / Toate doctrinele / Sunt sadomasochiste. / Utopiile fac dinamica lumii / Gemene [iarăși dublul! - n.n.] foamei și fricii; Trădările fac istoria; În
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
răpune, adică îl poate metamorfoza pe cel atins de ea, dându-i o altă identitate: Mă las răpus de taină în zodia cea clară / Când vraja se întrupă în zbor necunoscut... La nivelul expresiei, verbele la prezentul gnomic, dând aspect aforistic textului (Decapitat, sărutul e crucea mea de ceară...; Cocorii-n cerc stelar sunt umbră peste noi...), ca și prezența largă a comparației, subliniază, de asemenea, neoclasicismul sonetelor: Mirări solemne mă cuprind o vreme / Cum cercul în copac mai prinde înc-un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
piatră cu salcâmii uscați / și-ntre pereții internatului / cu paturi de fier și cu nesomn / și cu plânset pe-ascuns, noaptea, sub pătură / când visezi somnul din șura de-acasă... Din astfel de experiențe existențiale se naște apoi convingerea, exprimată aforistic, după care tăcere și vis și-așteptare e totul, pentru cel care, introspectându-se, descoperă că e atâta ninsoare prin inima mea / că se-aude cum cade-n balans peste lume. Și, dacă-n sonetul lui Vasile Voiculescu, ne bate primăvara
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fi, în primul rînd, o radiografie a demagogiei moderne: „Ideologul politic enunță o părere, o formulă, o credință. Fanaticul o exaltează, făcînd-o susceptibilă de asimilarea afectivă a masselor. Oratorul îi dă haina estetică și morală. Demagogul o profanează”. Moralismul sentențios, aforistic trădează un ethos conservator, oarecum disonant în raport cu restul opiniilor din Chemarea: „Mai mult decît prin aspirațiile ei de viitor, o societate trăiește prin puterea tradiției. Orice progres se realizează pe un fond natural și istoric, care face unitatea între trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bine precizată. Un autor în felul său simptomatic pentru linia revistei este ortodoxistul Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un organism. Căci o ideea nu e pur și simplu numai o idee, ci, în țesătura ei de cauze și urmări, ea devine centrul împrejurul căruia se cristalizează un organism. Toate aceste aparințe sunt însă hazardate, dezbaterile și cunoștiințele, fără - aforistice, fără legătură și sistem; sunt mișcări întîmplătoare a condițiunilor fiziologice a cugetărei, nu mișcări spirituale în propriul sens al cuvântului; e o nervoasă viață fizică, nu o esistență nobilă, personală, cu ținte precise, determinate. Și toate acestea pentru ca nu pleacă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]