359 matches
-
să-mi spună că nu e vina lor că subiectul n-a fost abordat din timp, Părinții tăi nu sunt proști, Mai ales maică-mea, în fond, războiul ăsta e mai mult al ei decât al lui, întotdeauna a fost afurisită. Marta nu mai plângea, Dar tu, cum te simți, întrebarea venea de la Cipriano Algor, Umilită și rușinată, mai întâi a fost umilința de a fi nevoită să asist la o discuție care mă viza direct, fără să pot interveni, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îngrijorat și isteric. Un zumzăit îndepărtat, aidoma bătăilor furioase de aripi ale unei insecte colosale, constituia acum fondul sonor. Apoi vorbi din nou, iar vorbele se umflau și se mistuiau ca și cum nu puteau rămâne în câmpul intercomului omnidirecțional. ― Praful ăsta afurisit din motoare! Asta e. S-a infiltrat în cursul coborârii. N-am închis intrările de reactoare și n-am acționat "reverse"-urile la timp. așa cred. Avem scurtcircuite peste tot și avem și foc. ― E grav! fu comentariul lui Brett
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
amânarea în chestiunea cu moarte fratelui Visarion, cât felul în care Țongu își bătea joc de el. Simțea că este o înțelegere între Emilian și judecător. Poate chiar și maestrul Pârțângău era complice. Prea nu puteau să-l dovedească pe afurisit. Ba că nu-l citaseră cum trebuie, ba că i-au trimis citația la o adresă greșită, ba că documentele de la arhivă aveau încă unele neclarități, ba că martorii nu fuseseră aleși cum trebuie, azi anemia asta, data viitoare cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu binoclul la stele!“ Ideea lui Goncea era că și el făcuse parte dintr-o generație mai nehotărâtă, că nu mai avea cine să-i îndrume pe cei ca el, fără tată, cu mama dată afară de la mănăstire, cu bunicul afurisit de biserică și multe altele. „Ceea ce vreau să faci la roman, dar cu multă poezie - îl sfătuia Goncea - este să reiasă că și noi am făcut tot ce am făcut numai și numai pentru România. Generația aia se dăduse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
originile. A început să ia în greutate acum șaisprezece ani, când a plecat tatăl meu, iar acum, de când a ajuns la plictiseala caracteristică vârstei mijlocii, e grasă. Firește, mama fiind mama, ea nu prea acceptă asta, transformă totul într-un afurisit de eveniment. S-a înscris la un club de slăbit, și-a făcut un cerc nou-nouț de prietene - toate femei mai grase, cu vise împărtășite despre burți aranjate și coapse ferme - iar acum ăsta e singurul lucru la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
îmi zic în sinea mea, zâmbind. Ea se gândește că e drăguț, dar plictisitor, plictisitor, plictisitor. ― Nu, râde Nick. Nu tocmai. O, Doamne, o văd pe Geraldine cum se gândește că treaba se înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă, după o pauză sugestivă. ― Cum adică e compania ta? ― E compania mea, repetă el. ― O, Doamne! murmură Geraldine, și pălește brusc. Tu ești Nick! Nick o privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dar acum s-a dus în televiziune. Ben Williams. E reporter la... ― Să fiu a naibii! Superbul Ben Williams! Știu foarte bine cine e, eram extrem de prinsă de emisiune înainte să plec. Săptămâni întregi am tot încercat să obțin un afurisit de interviu. ― Dar tu ești redactor artistic, sigur nu faci tu interviuri. ― De obicei, nu, dar cum să pierd ocazia de a-l întâlni pe Ben Williams? Nu prea cred, la naiba, nu! Doamne, spuse Lauren, dând din cap. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
m-a luat de braț așa cum face un polițist când prinde un hoț și m-a dus mai deoparte de ceilalți ca să putem discuta doar noi doi. Ce ți-am făcut?... Sunt tot eu... sunt Creața, prietena ta... De ce ești afurisit? Noi doi ne înțelegem perfect... Ai văzut, n-am putut rezista prea mult lângă alții... Pentru mine, tu contezi cel mai mult. Și Petruș? O să-mi treacă și tot la tine-am să vin. Mai dă-mi timp! Aș fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Am Înghițit În sec și În cele din urmă am spus, jumătate În glumă, jumătate serioasă: ― Ești foarte deștept, puștiule. ― Mie ce-mi iese? spuse el. Nu m-am putut abține să nu-l străfulger cu privirea. ― Ești atât de afurisit! ― Ce-mi iese? repetă el. ― Ok, ok! Ce-ar fi să-ți fac curat În cameră o săptămână? Alex se strâmbă și dădu dezaprobator din cap. ― O lună! ceru el. Mi-am simțit pielea de găină. Nu, În niciun caz
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și ei în mintea copiilor. Călătoria se tot amâna din diferite motive, care mai de care mai abracadabristice. Vremea rea, viscolul și canicula nici nu intrau în calcul, mama nu s-ar fi lăsat descurajată numai cu atât. Încăpățânată și afurisită la gură dacă nu i se intra în voie, nu era deloc ușor să o duci cu vorba sau să o minți. Numai minciunile cele mai stufoase îi sunau a adevăr. Cum taică-meu era un mincinos nu din fașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată, când era
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui și ar fi început să-l dezbrace din priviri... Asta era! Se simțea deosebit de vulnerabil, își dădu seama Bull, șocat de noua descoperire. Se poate să-mi fi pierdut busola. Probabil că rana e de vină. Sau seara aia afurisită de ieri, care chiar a reușit să mă deprime... În realitate, nu gagurile lui Razza Rob îl deprimaseră pe Bull. Atâta timp cât avea curajul să publice o recenzie devastatoare - una care să-l îngroape definitiv -, în ediția următoare a Get Out
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în partea cea laltă. Peste câteva zile veneau să vadă rezultatul. Atunci începea chinul meu. Prima dată m-a luat prin surprindere. Nici nu mă mai gân disem la micul „vaccin“. Cel pe care ți-l făceau în picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic și nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
el la masă și mestecam cu lingura în eternul pudding. „You doin’ O.K.?“ mă-ntrebase cu gura plină. „Yeah, fine“, îi răspunsesem cu engleza mea de Iowa City. Cum mergea cu poemele? Well... mergea greu, fiindcă poetele noastre erau afurisit de orgolioase, niciodată nu erau mulțumite de forma finală a tra ducerii, deși nu știau o boabă englezește. Pur și sim plu nu li se părea lor că sună bine. Țăcăniții de poeți irlandezi, pe de altă parte, nici nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o fac. Își dădu jos ochelarii de soare și-mi oferi un zâmbet trist. - Pentru un doctor, un deces în familie dublează neliniștea pacienților. - Să înțeleg că hainele albe nu le porți ca să-i liniștești? - Pot să port și-un afurisit de chimono, dacă vreau. Ne-am ocupat locurile în mașina mea. Îmi spuse că lucra la departamentul de imigrare de la Aeroportul Londra. Ținându-se la distanță de mine, se lăsă pe spate, sprijinită de stâlpul portierei, și trecând în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi văzut niciodată până atunci, mișcând din gura plină de cicatrice ocupat să mestece o bucată de gumă, în vreme ce se uita la avioanele care se înălțau în aer de pe aeroport. - Vaughan, să știi că acum nu ești pe-o pistă afurisită de acrobații. Îmi făcu un gest pacificator scurt cu mâna. Apoi puse schimbătorul de viteze în marșarier. - Lui Catherine i-a plăcut, Ballard. E-un soi de compliment. Întreab-o. După care, întorcându-se într-un cerc larg, aproape călcând sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-l pe spate complice, Paulică, pe când soseau în Videle. Sărind din mers pe peron, el se grăbi să adauge: Și dacă nu te descurci, dă-mi, mă, o telegramă, că vin eu să-ți rezolv problema! Du-te dracului! îl afurisi Victor, aruncându-i în cap pachetul mototolit de țigări. Rezolvă-ți mai bine problemele tale!... Când ajunseră, în sfârșit, la Sibiu, se însera. După ce se uită mai întâi prin gară, ca să vadă dacă, totuși, nu erau așteptați de cineva, Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dea de Marie, dar ea lăsase să se adune mesajele de la el pînă ce se umpluse căsuța vocală. Îl interoga pe Loïc de mai bine de două ceasuri cînd Își făcu apariția unul dintre acei ași ai baroului, un afurisit de individ care flutura Codul Penal și o sumedenie de argumente vizînd scurtarea perioadei de arest preventiv. Un telefon dat procurorului și Fersen, căruia Îi lipsea un mănunchi de elemente - probatoare și convergente - fusese nevoit să capituleze. Loïc Kermeur avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să strîngă vechiul năvod pe care tocmai Îl reparase. Vorbi despre tot soiul de nimicuri și răspunse fără urmă de neîncredere la Întrebările pe care i le punea fiica lui În legătură cu copilăria fraților ei. - Trebuie că era o bandă tare afurisită de ștengari, nu e așa? Cine era șeful? - Micuța Le Bihan. - Gwen? O fată? Nu-mi vine să cred... - Și, evident, Pierric se ținea după ei peste tot, dar era cantitate neglijabilă, după cum ziceau. - Pierric... Nu s-a știut niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui toiagul lui Laban, pe care i-l lăsase garanție și venise și cu un slujbaș, ca martor. Ruti și-a lipit fruntea de pământ și a implorat-o pe Lea s-o salveze. Lea a ascultat-o și a afurisit numele tatălui ei. - Fundul unui măgar valorează mai mult decât Laban, a zis ea, tatăl meu e un animal, e rahatul putrezit al unui animal. A pus de-o parte urciorul cu lapte pe care îl covăsea și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascunse de lăcomia fratelui. Mamele mele nici nu începuseră să împartă odoarele și să pregătească darurile pe care tata voia să i le pună sub ochi lui Esau ca să-i potolească mâinia. Acum iată era prins în capcană și se afurisea că-și pierduse atâta timp cu gândul la demoni și îngeri care-l abătuseră de la treburile lui. Corturile noastre erau expuse și nici nu aveam pe unde să fugim pentru că fluviul ne bloca drumul înapoi. Dar Iacob nu lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu cumva cel pe care textul ebraic îl numește
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și fîșneau în poșete. Și așa au trecut patru ani. În 1928, într-o deplinătate a anonimatului, Ulpiu Galopenția se apucă de foame. Până atunci își desăvârșise cu minuție numai premisele, acum totul era pregătit: Bătrânul, înainte de a muri, îl afurisise. Coana preoteasă, plină de bun simț, se stinge și ea. Patru frați și două surori nemăritate îl consideră principalul vinovat că viața e dură. Sportiv, Ulpiu își primește fără ostilitate foamea, îi deschide porțile mari ale destinului său și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei, patru lovituri de cot, pereții parcă din carton al holului, descoperi rapid dormitorul și adormi. Dar nu adormi. Când, pentru ultima dată, fu obligat să-și înalțe fruntea de pe fața de masă, descoperi că nu întreprinsese călătoria către nici un afurisit de dormitor. Lumina devenise plumburie. Cafeaua fusese menținută, prin cine știe ce trucuri, fierbinte și - i se repetă - important era să fie băută așa. Sorbi, năzărindu- i-se că în ceașcă i se prăbușise un trapez de tencuială de pe tavan, împroșcîndu-l
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dar ce vrei - noi suntem proști, Simțul îmblă dup-o carne mai tânără și mai moale". În curând cade pe gânduri, deveni curând bigotă; Cum se-ntîmplă, din Phrinee deveni călugăriță. Limba-i îmblă, ascuțită ca la vechea-i protectriță - 240Poiata afurisește și ograda poliglottă. Și atunci găinăreasa de căderea-i se îndură: Despărți găinărimea cu viață immorală De chilia solitară a puicuței, ce își spală A trecutului păcate prin asceza cea obscură. Ea căta societatea părințelului Chirilă, A claponului lugubru cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]