490 matches
-
trecută la petrecerea lui Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se auzi vocea femeii strigând disperată la telefon. Trebuie neapărat să răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
regulă Carla o devora cu plăcere. Mai făcu o tentativă: „Hai, mănâncă...Ai cuvântul meu, e un deliciu...!” „Ți-i cu tot dinadinsul să mă otrăvești...? Dacă am hotărât, ei bine, nu mănânc... Îți cedez cu plăcere și porția mea!!” „Afurisită femeie, unde dracu-l o’i fi găsit-o?” - Îi trecu lui prin cap. Apoi murmură. „O să-ți pară rău...” Rupse cu furie o bucățică din ceafa bine rumenită a căpățânei peștelui și fără a o mai prepara cu usturoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai Întâlni cu ea odată cel mult de două ori interval de timp În care fata, va trebui să Înțeleagă fără prea multe comentarii: aventura lor nu putea avea nici un fel de urmare...! Nando intră În birou tunînd și fulgerând: „Afurisită mașină, bate avansul...!” Tony Pavone Îl privi Împăciuitor. „Mașina ta prietene, și-a cam trăit traiul. Se cere una nouă...Oare, putem pleca?” „Cu toate pânzele sus...!” Hotărât să recupereze timpul pierdut, Nando apăsă pe accelerație pornind În mare viteză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de-a contribui la plata consumației. În această situație, proaspătul salariat suportă cheltuiala, gândind să-l Întrebe În ce direcție locuiește pentru a-i ține companie până la stația unui mijloc de transport. În acel moment, noul său stăpân se văicări. „Afurisită băutură...Sincer să fiu, mi-a făcut o teribilă poftă de mâncare. Ție nu...?” Luat prin surprindere, Tony Pavone Îngână la voia Întâmplării. „Întradevăr, mi s-a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă, muncitorii nu au lucru, iar eu mă Împotmolesc datorită unor afurisite barăci metalice!” Drept urmare a unor relații de afacere În care Gică Popescu Îl rugase să angajeze la el pe șantiere unele cunoștințe ale lui care se dovedi a fi buni lucrători, Îl mai ajutase la procurarea unor materiale deficitare ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vorbă cu Popescu Liviu, dirigintele de lucrări de la Afumați În curs de anchetă, care intră direct În subiect. „Am fost ieri chemat la Miliția Capitalei fiind anchetat de cine credeți...? Va spun Îndată. De Lct.Col.Tudose Ion, cel mai afurisit și zevzec milițian ce l’a avut vreo dată capitala. Contrar așteptărilor, individul a vorbit cu mine frumos excepție făcând doar atunci când a dat la iveală un fioros cuțit care mi la fixat În dreptul inimei făcând precizarea: dacă ai spus
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebui să oferi fiecăruia 3oo lei iar mie să zicem, cinci sutare. În total, două mii lei. Atât, nimic mai mult...!” Tony Pavone, vorbi singur.. „Pentru două trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală era deja instalat pe aoperiși, iar ciubucul oferit n-ar fi părăsit buzunarul meu. Amarnică decepție...! Bine domnule, adună muncitorii...!” În ziua imediat următoare, Întreg colectivul de conducere al
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adolescent, nu Împlinisem Încă 14 ani, proectilele cu motor și elice V1 și V2, distrugeau câteva locuințe În Sudul Angliei dar, nimic mai mult...! Iar rușii Înaintau vertiginos În timp ce ziarele comunicau să nu fim Îngrijorați: armata germană se retrage strategic. Afurisită strategie gândeam eu, când frontul se apropia de granița României iar armata rusă va distruge totul precum un tăvălug...! Încercând să aflu amănunte mai concrete - dârdâiam de frică - am alergat la prietenii mei nemți dela Ciclop, Încercând să mă interesez
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frumos când o rostești așa, dar vine un moment în care soția ta eliberată și emancipată își pune în cap să facă ceva, iar atunci tu nici nu vrei să auzi. — Da, sigur! Și-atunci când îți pui în capul ăla afurisit să faci nu știu ce, cine trage ponoasele? Unde-i atunci tupeul de șefă? Cine te-a scos din încurcătura aia din Omaha? Cine a plătit pentru scandalul de data trecută din Houston...? — Ei, da, tu ai fost ăla! Atunci spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
lumea peste tot. Dup-aia am ridicat ancora. Acum măcar știu că e p-undeva un afurisit de student care n-o să le mai spună oamenilor să se dea din calea lui. Restul clasei dădu din cap aprobator. — Studenții ăștia afurisiți sunt toți la fel! începu alt zidar. Cred că dacă au bani și merg la colegiu, pot să-ți comande ce să faci. La toți le-ar prinde la marele fix o bătaie sănătoasă. Le-ar face un pustiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
făcut absolut nimic cu Sally! Cel puțin așa mi-ai spus mie. Știu că n-am făcut. Aici e toată problema. Dacă aș fi făcut ce voia javra aia nimfomană, acum n-aș fi avut parte de toată încurcătura asta afurisită! — Henry, eu nu văd lucrurile așa. Ce vreau eu să zic e că dacă ai fi făcut ce voia ea, Eva ar fi avut un motiv să bombănească. Nu pricep de ce-a trebuit să-i sară țandăra fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zise Barney. — Atunci o să trebuiască să forăm în stânga. în felul ăsta, dacă mâna e întinsă în afară, nu riscăm s-o tăiem. Așa că forară în stânga și tăiară cablul principal de alimentare cu energie a cantinei. — Dă-o naibii de mână afurisită! exclamă sergentul. O să forăm în dreapta și să sperăm c-avem noroc. Numai să n-o tăiem pe javra aia în două. Forară în dreapta și la trei metri și ceva ajunseră la stratul de rocă dură. — Asta o să ne încetinească munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să spuneți că încearcă să ne distragă atenția de la infracțiunea veritabilă spre altceva? Inspectorul Flint dădu din cap aprobator. — Uite ce vreau eu să spun. N-aș avea nici o problemă să pariez că atunci când o să ajungem la fundul puțului ăluia afurisit, o să găsim exact o păpușă gonflabilă, îmbrăcată în hainele doamnei Wilt și având un vagin. Așa cred eu. — Dar asta-i o nebunie! — O nebunie? E o blestemăție diabolică! exclamă inspectorul. Tipul stă acolo ca un afurisit de manechin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nimic. S-a mulțumit să dea din mână a ceva de la sine înțeles și eu pe dată am văzut cu ochiul minții cât de vrednice de pomenire vor fi să fie viitoarele asedii asupra așa ziselor elite intelectuale, în veci afurisite, cu apucături de hainie a intereselor naționale. Abia atunci vor lupta ele în felul locuitorilor din palanca Solnok, din același an al Hegirei, adică nu vor lupta ci vor fugi din țară, așa cum au strigat gospodinele cetății ciobanului Bucur, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trebuia o manta, cum îți trebuie la Iași, nu-ți mai trebuia un om despre care unii-alții să presupuie că-l iubești, pe când în realitate iubești pe cine știe cine. Știu multe de d-ta, eu care pîn-a veni în această țară afurisită * aveam inimă curată și minte deșteaptă. Nu i-ar putrezi oasele cui au dat ființă acestor țări în care cuvântul nu-i cuvânt, amorul nu-i amor și frumuseța e inscripția unui... otel. Zgârcită în orice zâmbet și orice privire
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
jde mii de bași), sub bolta vânătă de o roșeață aproape neagră, acolo, bărbatul acela era prins cu strășnicie, pentru totdeauna, în ghearele lungi, finuțe, ale Fluturelui uriaș, elefantin, cu aripile vâlvoi, strigătoare la cer, nervurate malițios, pudrate cu nemiluita... Afurisite voaluri opace, clătinându-se rar, nemilos, zguduind trupul omenesc, legiferând drastic, mișcărilor, o ordine nouă, sfidătoare și deocheată. Trompa impudică, formată din inele inoxidabile de platină, se înfipsese lacomă, lubric-nesățioasă, veselă totuși, în țeasta de os, perforându-i, parcă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
perdele mari de fum. Moș Costache, pe canapea, începuse să tușească, dar părea limpezit la față, normal. Așezată pe un scaun, alături, Otilia îi îndrepta aci punga cu gheață, aci plapuma, întrebîndu-l în șoaptă dacă se simte mai bine. - Na, afurisită carte, exclamă Stănică, trântind o figurăoarecare, e tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tot nu-i vine să creadă, tot înconjoară treptele goale, tot se-apleacă și pipăie pe dedesubt cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu mâna... Dracu... numa dracu, altfel cum să dispară ? Și hoții ăștia care te fură dân ochi, hoții ăștia care-a umplut Bucureștiu... Afurisită zi, toate i-a mers numa pe dos, și zmintita asta de Ivona bate teleleică orașu... Afurisită zi, of și of, degeaba se tot învârte, nu-i portofelu și nu-i, ea vede foarte bine că nu-i, da nu se-ndură să plece. Tot dă târcoale la trepte, tot se uită pe dedesubt, tot se-apleacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stâng. Ia pălărioara de fetru și vulpea, urcă scara, deschide ușa la dormitor, deschide ușa șifonierului, le așază pe amândouă cu grijă pe raftul de sus. Oftează. Până la urmă, ai să vezi că va ajunge să-i dea și banii. Afurisită babă ! — Ei, cincizeci de lei nu înseamnă, de fapt, chiar cine știe cât... Ai dat cincizeci de lei, dar te-ai distrat toată ziua... Dacă te gândești bine, nici nu-i chiar atât de scump ! Cam așa are să-i replicheze Niki atunci când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fetița nu-l prea interesează. Atunci, de ce să vină pe la... pe aici? Nu spun pe la noi, pentru că nu ne-am căsătorit. Așa, să... S-o vadă pe Daniela! Ai zis că nu-l interesează! Doamne, lasă-mă-n pace, șchiop afurisit ce ești!! țipă Liliana isteric și-și scutură capul cu îndîrjire. Ridică imediat palmele, cuprinde între ele obrajii, apoi le lunecă, împinge ochelarii pe creștet și-și acoperă ochii strîns. Mai clatină un timp trupul într-o parte și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
își ia ceașca și soarbe cafeaua ca pe apă. Privind-o cu același interes, Mihai continuă să se miște cu fotoliul. Niciodată n-am jignit pe cineva, oftează Liliana. De ce tocmai pe tine? De ce?! Mă ierți? Pentru că mi-ai zis afurisit, da. Pentru șchiop, nu, că nu m-am supărat. E ca și cum ți-aș striga eu că ești brunetă. Și afurisită, bineînțeles, rîde Mihai. Îmi spui? o roagă pe un ton calm, apropiat. Pînă acasă la el, începe Liliana cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fotoliul. Niciodată n-am jignit pe cineva, oftează Liliana. De ce tocmai pe tine? De ce?! Mă ierți? Pentru că mi-ai zis afurisit, da. Pentru șchiop, nu, că nu m-am supărat. E ca și cum ți-aș striga eu că ești brunetă. Și afurisită, bineînțeles, rîde Mihai. Îmi spui? o roagă pe un ton calm, apropiat. Pînă acasă la el, începe Liliana cu vocea tremurată, Andrei mi-a vorbit mult, să-mi abată tristețea. Am intrat într-un bar și-am băut cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]