474 matches
-
de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
închipui ce înseamnă asta...“. Poate că are chef de melodramă și m-a găsit pe mine, mă gândeam, sau poate că e mort și numai umbra lui culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
una și de alta, a pomenit de lună. „Luna, da, e rotundă“, mi-a comunicat El, „dar se distruge singură, se consumă la focul ei până rămâne mai nimica toată și se aprinde iar fiindcă acolo, sus, bate un vânt afurisit, stinge și reaprinde orice scânteie, cât de mică...“. (S-a repezit spre undiță, a scos un peștișor cât unghia, l-a vârât în buzunar și s-a întors spre mine. Zâmbea, senin și liniștit.) „Mai zice unii că și pământul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apucă arma și trase. Raza ucigașă pulsă, lovindu-se de perete, chiar lângă Grosvenor. Acesta reuși totuși să-l dezarmeze pe agresor, doborându-l cu un pumn. Omul - un partizan al lui Kent - îi aruncă o privire rea, mârâind: - Spion afurisit! O să-ți arătăm noi ție! Deși intrigat de purtarea bizară a individului, Grosvenor merse mai departe, dar pe măsură ce se apropia de secția de nexialism, simțea că-i sporește neliniștea. Dacă un chimist putea fi stimulat atât de ușor să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Doamne, dacă m-ar vedea cineva!“, gândi despre sine cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ai vrut să vorbești cu mine cât am mai putut să-ți răspund... De câte ori trecea pe lângă Zet, Maradona șoptea: „Vedea-te-aș cal de dric!“ pe când mezelarul zicea scrâșnind: „Cârnați și salam să se- aleagă din crupa ta de piază afurisită!“. Se credeau amândoi urmăriți de încurcături și necazuri dacă Zet apărea prin preajmă când aveau treburi. Omar se-ntrista, fiindcă el îndrăgea armăsarul și, alături de mâța Eleonor, îi părea un spirit al lanurilor, al „grădinii arabului“ și al întinsului cvartal
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438 {EminescuOpVI 439} Și îndată lăcrămez: Oh! ce ceas și loc afurisit Când am vorbit de iubit, Ceasul au fost blăstămat De când eu te-am sărutat. Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine moartea să mă fi luat Într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
inimă-n mine. Puțintică ce-au rămas Mi-o mâncași numa-ntr-un ceas. Puiule, ce necaz avuși pe mine Să mă pedepsești atât în lume. Sărutatul Dumitale M-au adus la amară stare, De vreme ce sunt orânduit Din ceasul cel afurisit, Să fie așa mai bine Decât să mor eu pentru tine. Puiule, când te-am fost sărutat Pământul să fi crăpat, Să mă fi-nghițit peșin Iar nu acum să leșin, De câte ori te-oi vede Să-mi fie inima rea, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că mâine casa aceasta nu va mai arăta la fel, câteva zile va mai pluti un ușor parfum care să amintească de dumneavoastră, de poezia care vă însoțește fiecare gest, apoi totul se va destrăma. De ce vă trebuia tabloul acela afurisit? Ce vrajă blestemată v-a prins în mrejele ei? ― O să vă dați seama cândva, suspină Melania, probabil, prea târziu, că ați greșit. Domnii aceia executau ordinele unei necunoscute. Ce legătură am eu cu ei? ― Vreți să auziți povestea până la capăt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe lume, slujită de niște proști și lași care aveau să se întoarcă împotriva ei dacă vreodată acea forță intangibilă care crea o ierarhie era supusă unor lovituri destul de puternice. "Șobolani!" gîndi ea într-o furie arzătoare. "Șobolani fricoși și afurisiți!" ÎNTR-UN TÎRZIU IZBUCNI ÎNTR-UN ADEVĂRAT STRIGĂT: ― Dar ce măsuri se întreprind? Tot ce aud cînd dau drumul la televizor este doar o trăncăneală insuportabilă a unor comentatori care parcă se întrec în a răspîndi propaganda Arsenalelor. Opriți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întîmplat să-ți propună să renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: "Afurisită ploaie". Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prima rafală de vânt... ah, cum. curg stelele... Înainte să... ... sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! "Ai răbdare!" Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... " Stai că vin, potolește-te!"... N-are cine să fie
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am cunoscut de curând și ne înțelegem bine. Rieux nu spunea nimic. ― Dar vă plictisesc, reia Rambert. Voiam doar să vă întreb dacă nu puteți să-mi dați un certificat în care să se afirme că n-am boala asta afurisită. Cred că asta mi-ar putea folosi. Rieux aprobă din cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vin în minte trei „a“-uri care descriu foarte bine activitatea mea de funcționar: a activa, a actualiza, a ameliora. Sunt de asemenea trei „a“-uri care-l descriu foarte bine și pe bufonul nostru, șeful de birou: absurd, abrutizat, afurisit, ageamiu, alarmist, ambiguu, anacronic, antisocial, arierat (în cazul lui mi-e teamă că enumerarea îmi scapă puțin din mână). Am ajuns la concluzia că șeful nostru de birou nu are altă misiune decât aceea de a ne zăpăci și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amesteca planșeta în discuția noastră. — O, îmi pare rău dacă am insultat-o. — Lasă-mi planșeta în pace. Asta-i tot ce am spus. Încerc să fiu drăguță. Nu vreau să începem să ne certăm și aici. Oprește chestia aia afurisită și taci din gură. Vreau să fac un duș. — Vezi? Te înfurii pentru nimic! Nu lăsa sentimentele tale de vinovăție să se răsfrângă asupra mea. — Ce sentimente de vinovăție? Ce-am făcut? — Tu știi la ce mă refer, Gus. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fetele înapoi la masă, răstindu-se la ele: — Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de făcut e să stăm în bucătăria asta afurisită? întrebă Frieda. — Ați fi început să vă încăierați și sus la etaj. Știți bine! Mi-am închipuit că este un act de curtoazie, ca între vecini, să vă invit și pe voi aici. Nu vreau nici un fel de neplăceri. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu valva, se umplură de bubulițe albe care îl mâncau înnebunitor. Ce-i va spune acum Myrnei despre mișcarea pentru pace? Căci iată, în afara eșecului Cruciadei pentru Demnitatea Maurilor, căzuse acum și alt prăpăd peste capul lui. O, Fortuna, târfă afurisită! Seara abia începuse. Nu se putea întoarce în Constantinopole Street, la ploaia de atacuri cu care îl aștepta mama sa. Nu acum, când îi fusese smuls pe neașteptate momentul culminant pentru care se pregătise sufletul său. Timp de aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o îndemnă Liz. — Mână măgaru’! o îmboldi și Betty. — Las’ c-o să am eu grijă de celula asta! le amenință gardiana. Voi patru n-ați făcut decât tărăboi de când v-au adus aici az’-noapte. — Scoate-mă din cloaca asta afurisită, strigă Lana Lee spre gardiană. Nu mai pot îndura să stau cu lepădăturile astea nici un minut. Hei, spuse Frieda celor două colege de apartament. Păpușica nu ne are la mațe. — Persoanele ca voi terfelesc Cartierul, o acuză Lana pe Frieda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trecută la petrecerea lui Roger pentru strângerea de fonduri. Te rog, ridică receptorul dacă ești acasă! Este foarte, foarte important! se auzi vocea femeii strigând disperată la telefon. Trebuie neapărat să răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întâmplat să-ți propună sa renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: „Afurisită ploaie”. Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! „Ai răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
al națiunii. — Cu chestiile alea aici, nimeni n-o să ne mai bată la cap timp de jumătate de milion de ani, de aia Îmi place ideea. Uită-te ce au făcut ciumecii din restul Vestului! Nimic altceva decît niște conace afurisite și niște peluze sugătoare de apă. De unde să vină toată apa aia? Din RÎul Colorado, de acolo vine. Și ce o să facă atunci cînd o să sece de tot? Nimic, aia o să facă. După ce dezbat pe marginea prostituției (toată lumea pentru), jocurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]