491 matches
-
s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Acest sicriaș este al sfintei 66 Mănăstiri Secului și s-au făcut locașul sfintelor moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul, cu blagoslovenia presfințitului mitropolit chir Gavril și cine le va lua de la sfânta mănăstire să fie neertat de Dumnezeu, blestemat și afurisit. Și fiind făcut de Nifon egumenul, la leat 7269 (1761) Iulie 8”. Între anii 1733-1765, Moldova a fost călcată și prădată de tătari, poloni, nemți, unguri și turci. Odoarele Mănăstirii de data aceasta au fost duse în păstrare la Mitropolie
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și pentru amuzamentul prietenilor. Poet mare în adevăratul sens al cuvântului era afurisitul și abjectul ăla de... Și aici, coborându-și glasul, rosti doar la urechea iubitei sale numele poetului în cauză. Bianca Demian începu să râdă sacadat, cu hohote. Trebuie să fii de acord că rubașca aia neagră a lui face toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sau cu spatele la drum. Muscalul și-a îndemnat caii la un trap spornic, să știe ceolovecii ăștia pe ce-și dădeau banii, dar și cu gîndul la pielea lui de mujic fugar. Din cîte mai auzise și el, Revoluția era mai afurisită decît contele. Dacă furai o pereche de cai de la tătucul Serghei Mihailovici, luai o bătaie de zăceai cîteva zile. Revoluția nu te bătea, ca să nu te rușineze. Te împușca repejor sau dacă i se făcea milă de tine te trimitea
Nostalgia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6897_a_8222]
-
pe ceafă. Ești un bărbat de treabă. Poți să vii să mă vezi ori de câte ori dorești, știi asta. Oricând. Sunt bucuroasă să te văd și să te fac fericit. — Și tu ești o bucățică bună, spuse el râzând. Foarte rea. Foarte afurisită. Foarte deșteaptă. Îi aduse arma după cum îi promisese, împachetată într-o hârtie cerată, pe care o pusese la fundul unei pungi de plastic mari, de la Bazarul OK, sub un teanc de exemplare vechi ale revistei Ebony. Ea o despachetă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de sentimentul de nostalgie că asistă la alunecarea unei civlizații din ce în ce mai jos. Zgomotul împușcăturilor din străzile mai îndepărtate era un fond sonor mișcărilor sale, ca un murmur continuu, neplăcut, politonal. Thorson răspunse acru întrebării sale: ― Cei de-aici sunt la fel de afurisiți ca și cei de pe Venus. Se bat de parcă-s nebuni. ― E un nivel de abstracție în plan non-A ― răspunse cu dezinvoltură Gosseyn. Adaptare totală la necesitățile situației. Thorson zise: "Ahaaa!'" ― cu un ton plictisit și schimbă subiectul: Simți ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Ofițerul medical-șef păli. — Vorbești cu mine? întrebă demn. Dacă e așa, cred că ar trebui să te abții până aflii care e starea sănătății mele! — Dă-te, urlă brigadierul. Mișcă-te, mișcă-te, mișcă-te și mută-ți lucrurile afurisite. Acum! — Unde pleci? îl întrebă domnul Gupta. — Lasă discuțiile... Suntem în întârziere, nu vezi? se răsti la el brigadierul. — Din cauza problemelor de sănătate, am fost obligat să îmi iau un concediu de odihnă și să merg la Kasauli. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
adevăr să-l suporte? Păi, o să-l bată bine cu un băț. Chiar atunci dubița reapăru. Își ridică din nou pachetul. Și apoi... Ce! Făcu o curbă curată, ca de cărăbuș, și dispăru din nou! — La naiba cu dubița aia afurisită, urlă brigadierul. În mod sigur, așa ceva nu se putea întâmpla aievea. Numai că, iar și iar, ivindu-se uneori în fața lor și alte ori în spatele lor, dispărând pe străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cortina. Pustiu. În stânga, în prim-plan, vizibil parțial un avion. Alături, câteva stânci pitice. Pe fundal, un ecran pentru umbre chinezești sau pentru proiecții. Omul repară, înconjurat de piese și șuruburi.) OMUL: Da, asta-i. De multe ori, un șurub afurisit te bagă în cele mai mari încurcături. Eu, dacă m-am făcut aviator, am necazuri cu șuruburile și cu șaibele avionului. M-am făcut aviator pentru că oamenii mari nu m-au lăsat să-mi cultiv talentul meu pentru pictură. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
n-am fost niciodată un mare cititor, zise el. — Mă surprinzi. Ați citit cărțile femeii ăleia, domnule? mă întrebă Korsch. Alea care explică mintea criminalului? — Criminalul ăsta n-are nevoie să fie explicat prea mult, zise Deubel. E un țăcănit afurisit. Poate, am zis eu. Dar nu o să-l prindem cu bâte și boxuri de alamă. Puteți să uitați de toate metodele voastre obișnuite, lovitura la țigară și chestii de-astea. M-am uitat fix la Deubel: — Un criminal ca ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să te pun să mărșăluiești înăuntru cu puța atârnând afară din pantaloni. — Cum rămâne cu drepturile mele civile? — Rahat, unde ai fost în ultimii cinci ani? Asta e Germania nazistă, nu Atena antică. Și acum taci dracului din gura aia afurisită. O asistentă veni în întâmpinarea noastră pe hol. Dădu să-l salute pe Lange și atunci văzu cătușele. Mi-am fluturat legitimația prin fața chipului ei speriat: — Poliția, i-am zis. Am un mandat de percheziție pentru a căuta în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-a dus să le caute în împărăția lui Punctîmpărat să-și ceară iertare că le-a disprețuit. Toderiță : Uff! Abia-mi mai pot mișca picioarele. Unde-o fi împărăția asta afurisită? Cică acolo locuiesc toate semnele de punctuație. Ce le-o fi venit să plece din caietele mele? Mi-au trimis răvaș că nu le folosesc cum trebuie. Hmm...Ce mare lucru e punctuația! Eu știu și fără virgule, liniuțe și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite cu rogojini
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
soție a acestuia. Nina, cealaltă învățătoare Munteanu, era micuță, slăbuță, urâțică, foarte bună la suflet și colegă colegă. S-a măritat târziu cu un agent de percepție pe nume Ciolacu de la Chilia Nouă, un om mic la suflet, necinstit și afurisit. Ninei îi port recunoștință pentru primele noțiuni de rusă și pentru lecțiile pregătite împreună, tot în rusește. Pe vremea aceea abecedarul începea cu primele litere ce se învățau din cuvântul "oi", deci "o"și "i". Trebuia să fac pregătirea lecției
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care m-au înzestrat și cu o foaie de drum cfr până la Tecuci. Norocul meu și în parte al părinților din Nicorești. * Pe la mijlocul lui aprilie o iau iar la drum, spre Ismail. Revizor școlar era D.N.Nadă, om posac și afurisit de prin părțile Covurluiului. Sprijin de calic tot bunul Vanea Uzunov, contabilul revizoratului. Mâncam la "Trezirea", un local mic, curat, înființat de "Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu vorbirea dar
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bătrînul? Drepturile omului! decretaseră guvernele. Legea era lege, doar unchiașul nu voia cununie pe de-a-ntregul, se Încăpățîna, Împotriva mersului lumii, ori numai se făcea, pentru că nici cardinalii pedofili, dovediți - recunoscuseră unii -, nu pățiseră nimic; nici scoși din Biserică, nici afurisiți, se lăsase liniște; nici Dumnezeu, peste capul Papei, nu abătuse asupra lor pedeapsa pe care, smintită, o tot strigase Antonia. Acolo, pe aceleași străzi unde domnea cîndva Inchiziția, Papa ajunsese un figurant, piesa se scria altfel, ce mai vroia Rusoaica
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să-l obligi să înghită un pumn de mâl. Te urci în barcă, doctorul Dinu te urmează nehotărât, dar neîndrăznind după tot ce s-a întâmplat să-ți propună sa renunțați, apuci vâslele cu dușmănie și te uiți la cer: „Afurisită ploaie”. Din pricina ploii, nu te mai duci la mlaștină. Dealtfel, ți-a pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe Francisc după Moașa, s-o invite în cortul meu de tuareg... Trezindu-mă, am dat cu nasul de mărăcini. Vasăzică din frumoasele mele vise de glorie nu mai rămânea nimic? Nimic altceva decât o zdreanță în care să învelesc afurisita mea memorie care, ruptă în bucăți, îmi amintea totuși mereu cine eram în realitate? Ba, riscam, poate, să mă văd tratat ca un păduche. Dumnezeule mare, eu! Arhivarul avea să mă cheme, probabil, într-o zi, să-mi comunice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prima rafală de vânt... ah, cum curg stelele... înainte să... ...sigur, uite fereastra acoperită de gheață, dulapul de lângă ușă... pereții goi... dacă am vândut aproape tot! Dar cine naiba bate la poartă?... Uf! „Ai răbdare!” Bănuiesc că e bătrâna meșterului. Afurisită femeie, scoală oamenii cu noaptea în cap! Dacă nu mă trezea ajungeam poate la sfârșitul visului, însă a ciocănit în somnul meu ca într-un ou până l-a crăpat... „Stai că vin, potolește-te!”... N-are cine să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cabană, din spirit de solidaritate cu familia tovarășului, acolo erau așteptați de fetițele de protocol, unele mai mișto ca altele. Strădaniile lor aduseseră cincinalul la patru ani și jumătate. Nu voiau să-l coboare mai jos, fiindcă una dintre ele, afurisită, reușise să înființeze un fel de sindicat al fetelor de protocol. Le spusese acestora: "Fetelor, dacă noi facem treaba cea mai grea, noi tragem la șaibă și nu ne alegem decât cu picioare în părțile noastre estetice, atunci ia să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
niște cereale într-un castron”? Fiindcă, dacă-i pe-așa, prefer un burger. Ah, drăguța de Leigh, încântătoare ca întotdeauna. Ăsta e un mod de a-mi spune “Mersi, Jesse. Mi-ar plăcea o masă gătită, doar că sunt prea afurisită ca s-o spun”? Leigh râse. — Da. — Bănuiam eu. OK, atunci, gătită o să fie. Am să dau o fugă până la Schiavoni să cumpăr ce trebuie. Mai dorești altceva? — Cereale Lucky Charms? Sau Toast Crunch cu scorțișoară? Și lapte cu 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am cunoscut de curând și ne înțelegem bine. Rieux nu spunea nimic. ― Dar vă plictisesc, reia Rambert. Voiam doar să vă întreb dacă nu puteți să-mi dați un certificat în care să se afirme că n-am boala asta afurisită. Cred că asta mi-ar putea folosi. Rieux aprobă din cap, prinse un băiețel care i se repezise printre picioare și îl repuse încet în picioare. Au pornit din nou și au ajuns in Piața Armelor. Crengile ficușilor și palmierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat real era totuși un bărbat real. Și că, oricât de dezagreabil de real, acesta părea a fi, în plus, un bărbat afurisit de înfierbîntat. - Scoate de pe tine chiloțarii, spurcatule... Mi-ai hârjâit, cu catarama, fiecare osișor. Și Maria C. Nicolici, cu ochii închiși, după ce-i desfăcu trei din cei cinci nasturi ai cămășii, se despuie și ea. Străduindu-se să-și conserve
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de cucoană ce-și amenajează o căpiță de fân în salon pentru jocurile adulterine. Ultimul ei soț, doctorul Scurfuleț, încornorat plictisit, îi trântește anumite prafuri în mâncare și îi înnoadă câteva glande. În cel mai scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]