396 matches
-
Citește tu, Cocondy... Mă mir că n-ai tradus probabilul "Dear Sir", în dialect de apaș, prin "Barosane". 250 DANIEL BĂNULESCU Camera, lungă și strâmtă, semăna c-un năvod cufundat în viața lui Robin. Tras afară, de ochiurile lui rămăseseră agățate alge, șosete, poze de buletin, rufărie. La o primă vedere, prăvălia avea, pe jumătate, deltoizi de muzeu. Pe trei sferturi, pectorali de cavou. Pe peretele opus ușii, un șemineu fusese distribuit în rolul unui altar, suspendând pe pervazul său, marmoreean
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când își încheie citatul și termină și străbătutul camerei în lungime... Intră în zidăria peretelui din față. Și, făcând stânga împrejur, trăsăturile sale translucide se amestecară două-trei secunde cu penajul cu infinite nuanțe coniac, al unor fazani dintr-un tablou agățat și decorând peretele respectiv. Intră și ieși și de-acolo. - Arasel! Acum m-am prins de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus. Aș vrea să rămân. Să rămân... și să muncesc. Iocasta a privit-o pierdută. De-acum totul era posibil. Fiindcă tot avem un loc vacant, a zis ea, ești angajată. Cele două femei îndurerate au rămas acolo un moment, agățate una de alta. Apoi Iocasta, cu ochii înroșiți, s-a dus la ușa din față. Peckenpaw era acolo când a deschis-o. — Casa Fiului Răsare își reia activitatea, a anunțat madame Iocasta. Era dimineață. CINCIZECI ȘI DOI Nicholas Deggle era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări în zbor, păsări murind, păsări atacând alte păsări, toate într-o serie șocantă de peisaje nemuritoare. Iar pe pereți stăteau agățate portrete de păsări, un dezmăț naturalist păsărilor, o bogăție uluitoare de capete de zburătoare, altele reale, unele imaginare, așezate pe ranguri în jurul unei picturi centrale ce ocupa aproape tot peretele din dreapta lui Vultur-în-Zbor. O singură privire către creatura pictată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul Îmi este afundat, de fapt, În oglindă. Până mai sus de gleznă mi-a fost Înghițit de apele ei argintii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o liniștească: —Fun, fun, fun1. Garantat, dacă nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și cocoțate pe pantofi cu talpă foarte Înaltă. De centurile strânse jos pe coapse purtau agățate chei care atestau faptul că erau proprietare de mașini sau cel puțin aveau privilegii legate de mașinile respective. În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile minuscule, gata să-și ofere serviciile În orice moment. Harry primise o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins, ca
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
împerechez cu voi toate, o să dau puțină, să ajungă la toată lumea, așa că promit să nu mai îmi risipesc sperma, uite, de exemplu, n-o să mai fac niciodată labă". Ce bun eram pe vremea aia și uite cum, acum, mă las agățat ca rufele pe sârmă, fără cârlig. Repet nu cred să fi fost vreo gagică care să fi vrut să mi-o tragă fără să fi reușit Da, dar am aproape 30 de ani și mă bate gândul să mă așez
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
întrebat-o despre d. (adică tot eu): cum e, când l-a cunoscut și de când sânt împreună. Ea (adică ea) mi-a relatat, cu o imaginație debordantă, cum el (adica eu) a curtat-o, cât de greu s-a lăsat agățată ea și cât mi-am dorit eu (adică el) să i-o trag, dar că până la urmă ea s-a lăsat convinsă dar să știu că el (adică eu) nu este așa bun la pat după cum se zvonește. Așa că eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Veronica aia a ta dar asta le dă clasă la toate, n-ai văzut în viața ta așa bucată. Și zic ăștia că e singură de la prânz, a băut zece cafele până acum dar n-a vrut să se lase agățată. S-au băgat toți, dar degeaba, hai să o vezi." Nici nu am dat bine colțul, că m-a și apucat amețeala Gagica semăna prea tare cu Vero. Mai fac doi pași și sesizez tremurul mâinii care făcea țigara să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvinte, eram cuprinse în căușul acelorași emoții. Îți dai tu seama cum mi s-a năruit viața când le-am pierdut? O parte din mine a 98 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE înghețat. Apoi, de amintirile mele a rămas agățat chipul unei copile de optsprezece ani cu ochii albaștri, cu mâini de porțelan. Când am cunoscut-o, era firavă de o sufla vântul, timidă, în același timp curioasă și atentă în fața vieții. Azi e o doamnă de o inteligență sclipitoare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care-și plătea întotdeauna datoriile și muncea din răsputeri, încercând să ducă o viață decentă și să corespundă etaloanelor celor mai înalte ale împărătesei? "Și acum, poftim! Cayle umblă cu fata asta de la magazinul de arme care s-a lăsat agățată. Iată-i dând colțul." Când ajunseră în dreptul lui, fata tocmai spunea: - Ai o idee greșită în ceea ce ne privește. O persoană ca tine nu poate căpăta o slujbă în organizația noastră. Tu aparții Serviciului imperial, care folosește băieți chipeși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prindere. Mulțimea de gură-cască privește uimită ca la o scenă de cascadorie. Coarda este lăsată cu precizie până la Trafulică. Acesta, ținând pisica sub vestonul de pompier, prinde cârligul de la coardă și-l leagă de centura sa, iar pilotul, văzându-l agățat, îl ridică din turn, trăgându-l spre elicopter. Mulțimea aplaudă. Trafulică ține ochii închiși și-i tot numai o apă din cauza transpirației provocată de emoțiile prin care trece. Pilotul elicopterului îl lasă ușor în Piața Palatului, acolo unde cei strânși
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în colhoz. Întrebat fiind: „Cine te-a adus aici, măi țărane?”, răspunde prompt, mucalit: „Anus Paukurus” și de judecat nu m-a judecat nimeni. Cam tot pe atunci circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea interesau. - Ce s-a Întâmplat? făcu Extraterestrul, privind de data aceasta portretul agățat În perete, portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită, trecută prin ciur și prin dârmol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sfânta masă, într-o poziție care pentru absolut oricine ar fi fost incomodă, dar pentru el, prin metafizica ei, era odihnitoare: era ca și cum jumătate din trupul lui s-ar fi sprijinit pe pământeștile dale care pardoseau altarul, cealaltă jumătate atârnând agățată prin brațe de cerescul mesei sfinte. Evanghelie după evanghelie, toată jalea din sufletul lui Iisus venea spre el, suferea ca și Învățătorul când toți oamenii aceia din mulțime, cu voința subjugată provocatorilor, strigaseră că vor eliberarea lui Baraba. I se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care pleacă În diverse călătorii neînsoțite și nu Își mai fac atâtea probleme. Ei, haide, fruntea sus! Poate că ar fi un motiv să faci cunoștință cu cineva tot atât de singur ca tine. - Știi foarte bine că eu nu mă las agățată pe stradă, În mijloace de transport, În localuri... - Draga mea, nu se știe În ce context de Împrejurări se Întâmplă: pe plajă, În apă, la masă. Spera ca la hotel să fie repartizată În cameră cu o tânără cu o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
că se cartelează benzina. Când am venit dimineață la redacție, am văzut coada pentru PECO de la Băneasa. Ajungea până la Arcul de Triumf. Taxiurile nu mai circulă, iar autobuzele s-au redus cu 40%. Și așa înghețam în stații și mergeam agățați ciorchine pe scări, ușile nu se puteau închide niciodată. Va trebui să mărșăluim pe jos, pe viscol și alunecuș, cu leucoplast lipit pe tălpile cizmelor? Iarna trecută a apărut o modă - ciorapi trași peste încălțăminte când e polei. O minimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
unui pin, în timp ce lichenii de pe acoperiș aveau o nuanță verzuie. Singurele lucruri care trădau faptul că sunt oameni care locuiesc în ea erau perdelele albe care fluturau de la fereastra dormitorului lui tanti Mae și perechea de chiloți de damă roz agățată la uscat pe o sfoară de rufe. M-am dus la ușa din față și mi-am pus pe scări cărțile și copia pe care o aveam din piesa domnișoarei Moore. Mama stătea de obicei pe verandă în după-amiezele acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre mirarea și groaza mea, îl nimerește, rămânând agățată de el. În prima clipă îmi acopăr înnebunit capul de frică, să nu explodeze în cioburi, să nu mă împroaște cu scântei - dezastrul, vezi bine, mă obsedează la tot pasul. Pe urmă, fără cel mai mic zgomot, mă cațăr pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-l silească, să pice pe capul lui cu un copil. Nu e ea genul, deh, și uite-l ușurându-se, și de-acum se putea considera și el un bărbat liber. Asta era tot ce l-ar mai fi ținut agățat. A fost ultima dată când a căutat-o, și n-a stat la ea decât un sfert de oră. Mirela îi spuse să plece, că nu se simte prea bine. Tocmai că-i era foarte bine. De mult nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Și pentru mine sfârșitul războiului este nebulos și incert, spune Smaranda punând înțelegătoare mâna pe brațul lui. Știi, imaginea unei picturi de Aivazovski mă urmărește permanent de când am văzut-o. După naufragiul unui vas, pe un rest de catarg rămân agățați câțiva marinari, biete surcele infime bătute de vânt și valuri. Singuri și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să apară la unul din showurile lui televizate pline cu reclame pentru pastă de dinți, tampoane pentru dame și hrană pentru pisici, și vru să-l abordeze pe un cunoscut analist economic, aflat într-un grup învecinat, cu o geantă agățată nonșalant de umăr și cu fruntea transpirată, în legătură cu o problemă care-l frământa, dar tocmai atunci își auzi telefonul zbârnâind în buzunarul de la piept și se văzu nevoit să iasă în hol ca să poată vorbi în voie. Era Camelia care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-ai scoate sărăciile acelea de pinteni. - Femeie, iar am visat ochiul acela - Ce ochi, care ochi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]