312 matches
-
admiră Îndeajuns dibăcia și că trebuie să repete povestea: Știți cum, domnișoară? Uite, el venea așa, pe partea aia și vântul bătea dintr-acolo și eu, cum stau aici, odată mă ridic și... bum!, s-a rostogolit peste cap! Era agasant Culiță, dar părea un om bun și credincios. Ana era convinsă că putea obține de la el orice i-ar fi cerut, dar tocmai această solicitudine a lui enerva. Părea un om incapabil să contrazică pe cineva și norocul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de mezat”, unde cămătarii, pe care nici trecerea pri n pușcărie nu i a mai domolit, își adjudecă pe prețuri de nim ic, pânʹ și cele din urmă obiecte casnice...”; „Cum financiari improvizați peste noapte își afișează obrăznicia neroadă și agasantă în „limuzine cu mogaițoi”, tocmai în preziua unor falimente zgomotoase... ”; „cum un kilogram de grâu se vinde cu un leu ș i op tzeci de bani, iar un covrig cu 2 lei, sub ochii bl ajin i și înțelegători ai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Prozatorii își cam plimbau oglinda de-a lungul uliței, șoselei, societății multilateral sub-dezvoltate. Ce se reflecta acolo, în oglinda lor, nu convenea Puterii. Cînd îl aud pe un cotoronț (de ce-ar fi cotoroanța numai la feminin?), pe vreun Xantip agasant că romanul social e copilul epocii socialiste, că romanul de idei e și el copilul epocii socialiste, că și-a mîncat mălaiul... Cotoronțul a trăit un moment dramatic: povestește cum și-a uitat în tren bidonul cu vin (nou) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca și cum ar fi ronțăit kilograme de lămâi. Un iepure fricos, cu urechile pleoștite, scos din jobenul uriaș, aruncat către cupola circului, în rostogolire amețitoare, un magician - de unde naiba a mai apărut și ăsta, cu prostiile lui și cu insistența aceea agasantă? -, care dorea să-i transmită ceva important, mesaje disparate, concluzii pe care ar fi trebuit să le tragă chiar el, însă nu reușea, niște bani (mulți bani, a dracu` chestie!) ascunși într-un geamantan adus de un agent imobiliar. Hei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
creadă că vrei să Îl eviți. Au trecut secole de când am avut plăcerea să stau de vorbă cu tine. O săptămână și jumătate, mai precis. Pe lângă faptul că era orb, surd și mut, domnul Tomlinson mai avea și obiceiul extrem de agasant de a se referi la sine folosind persoana a treia. Am respirat adânc. — Bună ziua, domnule Tomlinson. Miranda mi-a cerut să vă anunț că prânzul va avea loc la ora unu la Le Cirque. A zis că o să... — Iubito, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-l trimită pe el? — Într-adevăr, are bucătar. Și mai are și menajeră, și bonă, și doi copii. Așa că n-am nici cea mai vagă idee de ce eu am fost cea expediată după mirodenii. Și a fost cu atât mai agasant cu cât pe Fifth Avenue nu există magazine pentru așa ceva, și nici pe Madison sau Park, așa că a trebuit să mă duc tocmai pe Lex ca să dau de un magazin. Dar, firește, acolo nu aveau busuioc, așa că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
în gospodăria ei. Părerea lui însă ar fi că nu trebuia să-i dea lui Platamonu nici măcar asigurarea platonică. De ce să-și lege ea mâinile pentru viitor? Nadinei îi păru rău că i-a spus. "Degeaba, Grig e tipicar și agasant." El observă neplăcerea ei și se grăbi să adauge: ― Poate că eu exagerez... Nu te supăra, Nadina, te rog!... Fii veselă! Surâsul tău e viața mea! ― Măi Chirilă, tu nu știi carte? Păcat!... Ia vino-ncoace să-ți arăt ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
abordat o singură dată, în vederea realizării unei documentații, acasă la Sică Alexandrescu, după dispariția regizorului. Mai bine nu mă duceam (o să vă spun cu altă ocazie de ce!). Radu Popescu (tatăl scenaristului de la Hollywood, autorul romanului Prins) mai avea un obicei agasant: la premiere, venea în ultima secundă și se juca cu un pix, enervînd publicul. Îl vizita des o actriță simpăticuță: cineva din redacție mi-a spus că trăia cu ea. Se poate... Adjunctul lui, Florin Tornea, traducător din Brecht, fuma
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aspect” sau „Ce experiențe v-au făcut să ajungeți la această concluzie?”. Metoda folosită de câteva ori în acest fel întărește senzația că sunt de dorit mai multe detalii. Totuși, folosită excesiv, această tehnică poate dura mult timp, poate fi agasantă și inutilă. Este posibil să fie nevoie să le reamintiți participanților de importanța pe care o au punctele de vedere diferite. Introducerea oferă sugestia că toate punctele de vedere sunt necesare și de dorit. Este necesar să li se reamintească
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
ranchiunos dar lucid, ca Epiphane dintr-un alt roman al autoarei, sau ca Bruno al lui Houellebecq - va proceda, printr-un abil discurs și o retorică perfectă la executarea victimei. Dacă la Început Textor Texel este un neavenit, un pasager agasant pentru Jérôme, care-l suportă de nevoie, Înspre final se va lămuri de ce lucrurile nu stau deloc așa cum cititorul se aștepta. Cert e că acesta nici n-are prea mult de așteptat, primește totul În timp record. Află că Textor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și piciorul pe care se sprijină pe verticala centrală (figura 68) și indică prin aceasta că povestea este despre Oedip, și nu despre monstru. Muzeele regale de arte frumoase, Bruxelles Forța centrului poate fi exploatată pentru a crea o contradicție agasantă între un element menținut mic în mod deliberat și importanța sa crucială în cadrul poveștii prezentate. Tensiunea generată printr-un atare paradox a fost foarte la modă în timpul | 111Centrii ca pivoți fazei manieriste a artei baroce. De exemplu, peisajul complex al
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai slab. De fapt, spunea că slăbim amândoi, dar eu știu unde bătea... Nu era adevărat, zilnic îi găteam cel puțin câteva felii de pâine, dacă nu chiar sendvișuri, dar ea transformase această replică în formulă de salut și devenise agasantă. În plus, ori de câte ori putea, îmi sabota cinele pregătite cu trudă. Găsea tot felul de pretexte ca să-l ademenească pe la ea și să-l îndoape cu mâncare, iar când ajungea acasă, se uita indiferent la pâinea feliată de mine sau, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ce mai încoace și-ncolo, mă trata cât de bine putea el și era numai al meu. Mai că mă obișnuisem și cu mirosul lui natural, asemănător unei canapele vechi de piele. În bucătărie însă dovedea o lipsă de tact agasantă: pomenea tot mai des de fosta lui soție și mă simțeam împinsă la fapte necugetate. Provocarea pe care am acceptat-o în cele din urmă, „ciorba mea vs ciorba nevesti-sii“, s-a terminat repede și cât se poate de prost
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
depinzând, în cea mai mare măsură, de structura personalității celui care dezvoltă acest sentiment. „Gelozia” este, desigur, morbidă atunci când devine foarte intensă sau când se stabilizează, dar mai ales atunci când determină interpretări aberante și modificări patologice de conduită (ex. suspiciune agasantă, agresivități verbale sau fizice etc.). Psihologii (ex. D. Lagache) fac deosebirea între mai multe tipuri de gelozie: geloziile reacționale; geloziile delirante, de structură paranoică; delirurile simptomatice de gelozie ale proceselor organice degenerative. În fiecare din aceste tipuri, „frustrarea” se particularizează
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
endogrup Ați remarcat cu siguranță la televizor și la radio: când ați auzit vorbind un candidat opus orientărilor dumneavoastră (de stânga, dacă dumneavoastră sunteți de dreapta; de dreapta, dacă sunteți de stânga), îl considerați imediat ca fiind puțin credibil, chiar agasant. Discursul lui vi se pare imediat nefundat și necinstit, fără măcar să-l ascultați. De ce această parțialitate incorigibilă? Un experiment realizat acum câțiva ani în Belgia a arătat că analizăm prea puțin discursul politic, fondându-ne, în schimb, pe apartenența autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
sărăciei"). Subterfugiile pretențioase folosite în Franța pentru a critica evaluarea practicilor, programelor și politicilor de prevenire sau de reprimare în numele unei așa-zise lipse de conștiință critică a celor care practică acest tip de evaluare sunt uneori peste poate de agasante prin caracterul lor patriotard. Astfel, chiar când a avut loc prima conferință mondială a societăților de criminologie, desfășurată la Paris în 2004, un text de Anne Wyvekens (loc. cit.), cu titlul What Works?, relatează că "la reuniunile pregătitoare pentru acest
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acoperit apoi de gheață, în care s-a instaurat haosul atunci când focul și gheața s-au combinat, iar din acel haos a luat naștere primul Titan. Gol și dezordine: aceasta era starea primordială a cosmosului, și exista mereu o teamă agasantă că, la sfârșitul lumii, dezordinea și neantul aveau să domnească din nou. Zero repezenta acel neant. Iar teama de zero a luat amploare. Pentru antici, proprietățile matematice ale lui zero nu aveau explicație, pierzându-se în mister, la fel ca
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai puțin de o sută șaizeci și nouă de ori se face auzită porunca în Biblia ebraică, amintind poporului ales să nu își uite angajamentele luate față de Dumnezeul său (Yerushalmi, 1982, p. 5). Cu o persistență ciocănitoare, în cadențe ritmice agasante, poporul lui Israel este chemat la rememorare. Poporul Cărții - cartea fiind înțeleasă ca fond scriptural în care sunt păstrate aceste bântuitoare stăruințe spre neuitare - întruchipează, din acest motiv, exemplaritatea comunității memoriei. Memoria este consubstanțială religiei ebraice. Lucrul acesta se verifică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sau cei care pun totul la îndoială). Aceștia sunt de partea a tot ceea ce este dubios, a tot ceea ce nu este recunoscut sau acceptat, fie că este bun sau rău. Neîndoielnic, au spirit polemic. Caută greșeala, eroarea. Pot fi extrem de agasanți, dar se mândresc cu ideea că văd partea neplăcută/incomodă a lucrurilor. Acești indivizi sunt mândri, aroganți, chiar sfidători. Preferă să facă opoziție. "Avocaților diavolului" le place să contrazică, să se opună sistematic. Sunt, în general, inteligenți, negativiști, bătăioși. În
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să aibă ultimul cuvânt și a le da de înțeles că vom vorbi cu ei atunci când se vor calma. Perfidul. Se referă la acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care nu vrem să se știe, așa cum ar fi fanteziile sexuale, frica irațională de înălțime etc. În zona oarbă sunt acele aspecte ale sinelui despre care nu știm, dar celălalt le știe de exemplu, că suntem un tip temperamental, zgomotos, agasant și altele de acest gen. În domeniul necunoscut sunt caracteristicile pe care nici unul dintre noi nu le cunoaște spre exemplu, o istorie a violenței la care am fi putut fi supuși în copilărie dar pe care am reprimat-o cu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
romane, cu vagi excepții (Trică Ursu, Mitruț al Joldii, Ioan Vodă, Vlad Țepeș, Doja), nu e dominată de scrupulul individualizării, vizând în linii contrastante, de un violent maniheism, categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Prin urmare, iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a Simfo niei lupului ; păstrez aceleași personaje și adaug
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
al unei bolnave de ulcer stomacal. Rădăcini e romanul, inform și lung, al crizelor intime feminine, de natură fiziologică, insatisfacțiuni erotice, încetări ale funcțiunilor. Ceea ce înstrăinează, și pe nedrept, pe mulți de literatura Hortensiei Papa-dat-Bengescu e stilul prolix și chiar agasant, stil de conversație în definitiv, potrivit materiei. HENRIETTE YVONNE STAHL O nuvelă a Henriettei Yvonne Stahl, Mătușa Matilda, se remarcă prin poezia lucrurilor îmbătrînite, a rochiilor demodate, a oglinzilor ce nu se pot curăți fiindcă înlăuntrul lor "s-au împăinjenit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de noroc! Ochișorii săi căprii Trezea lumea-n veselii. Perișoru-i aurel, Ca mătasea subțirel. Trăgea ochii tot la el...” Pentru a marca natura serafică a femeii, poetul variază dalbă și sprintenă cu dălbioară și sprinteioară. Folosește, În acest sens, procedeul agasant al diminuării. Lăsînd deoparte chestiunea valorii, am putea deduce din acest procedeu o figură a erosului: aceea a dematerializării și miniaturizării. Frumusețea, ca să fie autentică, trebuie să fie aeriană și gingașă. Alecsandri găsește repede soluția (În spiritul, dealtfel, al romantismului
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]