576 matches
-
în vârstă aproape de nouăsprezece ani, este trezit de telefonul care sună. Prințul se odihnea în camera sa din Casa Nouă, o vilă a regelui Carol, în apropierea Palatului Regal din București. Adormit încă, răspunde la telefon. Cel care sunase, un aghiotant de la Palat, îi cere prințului să se trezească fără întârziere: «Majestatea voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare». Prințul Mihai a răspuns cu greu: «Ce anume ați spus?». Mesajul a fost repetat
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
spus lui Andrei: "Vezi, ți-am spus, îmi propui un om, dar să fie unul de-al nostru, trebuie să fie un băiat bun!" I-a cerut lui Andrei o recomandare din câte am înțeles. M. M.: Pentru ca să-și ia aghiotant, probabil. S. B.: A venit special pentru a sta de vorbă între patru ochi cu căpitanul Andrei. Am suprins această discuție, eu fiind în planton. M. M.: Erau bune la ceva și plantoanele. Voinea era o spaimă printre militari. S.
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la adresa militarilor evrei nu s-a instaurat doar spontan. Ea a fost Întreținută de autorități și de conducerea armatei române, de Însuși Marele Cartier General, prin „ordine circulare”. Unele dintre acestea au fost semnate de generalul Constantin Prezan (al cărui aghiotant era maiorul Ion Antonescu, viitorul mareșal), care le transmitea comandanților de regimente să fie extrem de atenți cu militarii evrei, „toți fiind susceptibili de spionaj și de trădare”, cerându-li- se ca „o parte din mitraliere să fie dispuse, În timpul acțiunii, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Palatului Telefoanelor și despre barbariile legionarilor. Tot în această zi, nădăjduind că se mai poate ajunge la o înțelegere, Traian Herseni (unul dintre profesorii de atunci ai Regelui Mihai) plecase la Sinaia spre a-și convinge elevul (prin maiorul Tomescu, aghiotantul Regelui și adevărat ofițer de elită, dar tocmai de aceea îndepărtat apoi de la Palat de Antonescu) să vină în București și să ceară printr-un manifest sau printr-o cuvântare la Radio, încetarea luptelor. Pornit spre București cu regina mamă
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Brigăzile Roșii din Italia și Facțiunea Armatei Roșii din Japonia, teroriștii islamici au fost absolvenți de Învățământ superior, convertiți la o ideologie neo-totalitară atotcuprinzătoare“. Prietenul meu Abdallah Schleifer, profesor de jurnalism la Cairo, chiar l-a cunoscut pe Ayman al-Zawahiri, aghiotantul lui Bin Laden și ideologul principal al Al-Qaeda, pe când Al-Zawahiri era un tânăr doctor pe cale de a deveni un tânăr revoluționar musulman neo-leninist. „Încă din adolescență Ayman s-a simțit atras de viziunea utopică a unui stat islamist“, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Iorga mă cheamă la telefon și-mi spune să luăm dejunul împreună, căci are să-mi împărtășească un lucru foarte neplăcut [...]. Îmi spune că a poftit pe prințul Nicolae la Serbarea Unirii de la Teatrul Național și că regina a răspuns prin aghiotant că, pe cât ține doliul, nu poate lua parte familia la nici o serbare, ca și cum o serbare patriotică ar fi o petrecere (s.n. C.M.)" (G.T. Kirileanu, op. cit., p. 51). Era vorba despre doliul instituit la moartea regelui Carol I. 161 Deși nu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
din armată în 1867, stabilindu-se la Ploiești. Studiile de Drept și le face însă după „revoluția“ din 1870, dar nu în Franța, ci în Italia (doctoratul și-l ia la Neapole); în 1877 va reveni în armată, devenind apoi aghiotant regal; în 1894 va fi avansat general de cavalerie. În 1868 fusese arestat în Austro Ungaria și închis la Arad ca „agitator daco-român“, activitatea sa din această perioadă fiind, așadar, demnă de a fi menționată pozitiv. nul provizoriu. Concentrați imediat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fost ministru, de la care a cumpărat-o regele Carol.150 Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînțeles, nu exista. În locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, după modelul caselor boierești de pe vremuri, proprietatea colonelului Filitis, fost aghiotant regal. Grădina Ateneului nu exista și nici Palatul Ateneului. Exista în locul Ateneului un început de biserică și Metohul Episcopiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episcopie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. Mai târziu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Paul Zarifopol, 1932, pp. 131-132). Aceeași scenă, foarte pe scurt, e istorisită și de D. Teleor, în broșura Din junețea lui C.A. Rosetti (Anecdote), București, 1903, care o situează însă în anul 1835. 318. C.A. Rosetti a fost aghiotant („aide de champ“) al domnitorului Alexandru Ghica (1834- 1842) la urcarea în scaun a acestuia și nu al lui Barbu Știrbei (care a domnit după revoluția de la 1848, când C.A. Rosetti, uitând de zburdălniciile tinereții zvăpăiate se dedicase, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cei șapte ani de ilustră domnie și eternă memorie, Vodă-Cuza nu numai că a fost om 208 bucureștii de altădată avut loc la Ruginoasa două zile mai târziu, în prezența ministrului de Război, generalul Ioan Em. Florescu și a doi aghiotanți princiari - reprezentanți oficiali ai autorităților centrale, precum și a amicilor lui Cuza: C. Negri, V. Alecsandri ș.a. Pe tot drumul până la Ruginoasa, precum și la înmormântare au asistat mai multe mii de persoane, îndeosebi țărani, dovadă - cum preciza o broșură contemporană, cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
care făgăduia atât de frumoase rezultate. Generalul Florescu pregătea armata în vederea marilor evenimente ce se anunțau în Peninsula Balcanică. În fiecare duminică, primăvara, se făcea în Cișmigiu un răzvod 9. Detașa mente din toate armele, ofițeri, generalul Florescu urmat de aghiotanții săi veneau în Cișmigiu și dedeau răzvodului o înfățișare de spectacol militar: fiindcă generalului îi plăcea, pe lângă altele, și fastul. Prințul Milan al Serbiei venise în București sub aparența unei vizite de bună vecinătate, dar în realitate vizita avea caracter
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
va vedea că, la venirea lor la putere, liberalii au făcut o vină mare guvernului conservator din această prevedere. În fiecare duminică din primăvară și începutul verii era în Cișmigiu răzvod. Detașamente din fiecare armă, ofițeri, generalul Florescu urmat de aghiotantul său, căpitanul din roșiori Gherghe și alți ofițeri din stat-majorul său, luase muzică. Generalului Florescu îi mai plăcea și fastul, pe lângă dorința ce avea de a canaliza interesul public către acelea ale oștirii. Dar pasiunea opoziționistă birui. Nu e nici o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cel venit să încaseze „fonciirea”. Nu mai puțin moromețiană e scena în care același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade petrecute în satul din Niște țărani sunt reluate și dezvoltate în Clipa. Apariție episodică în primul roman, comunistul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
și, într-un anume sens, și șeful autorității locale din subordine; de el depindea eliberarea a nenumărate acte, aprobări, putea concedia sau angaja oameni. În afara activității juridice, practic el conducea totul. Activitatea acestui comandant militar de district era ajutată de aghiotanți, de referenții administrativi desemnați de Ministerul de Interne, respectivi de servicii repartizate la fața locului de ministerele de resort. Acestea din urmă nu aveau decât drept consultativ, dispozițiile comandantului nu erau supuse discuțiilor. Comandanții militari ai orașelor intrau și ei
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Carol I la reședința de vară a acestuia din castelul Peleș de la Sinaia. La întrebarea dacă regele îl putea primi, răspunsul fusese afirmativ 111. Conform programului stabilit, în seara zilei de 29 august, contele Andrássy era întâmpinat la Predeal de aghiotantul regelui și apoi condus cu trenul la gara din Sinaia, unde îl așteptau C.A. Rosetti, ministru în exercițiu al Afacerilor Străine, și prințul Dimitrie Ghica, președintele Senatului. Acești doi demnitari l-au condus într-o trăsură pusă la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
de Istorie Diplomatică, sub coordonarea lui A.F. Frangulis, Secretar General perpetuu al Academiei Diplomatice Internaționale, fost delegat al Societății Națiunilor, Academia Diplomatică Internațională, Paris și Geneva, pp. 266-267. 2 Prokesch-Osten. Anton, conte de Prokesch-Osten (1795-1876). Diplomat și militar austriac. Aghiotant al mareșalului-prinț Schwarzenberg (1818), însărcinat cu misiuni în Grecia și Levant (1828), apoi la Roma (1831- 1832); însărcinat cu misiunea negocierii păcii între Mehmet-Ali, pașa rebel al Egiptului și sultanul Mahmud al II-lea, în 1833. Ministru plenipotențiar în Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
Dictionnaire Diplomatique, ed. cit., pp. 874-875. 3 Ducele de Wellington. Arthur Wellesley, întâiul duce de Wellington (1769-1852). Militar, diplomat, om politic și de stat britanic. Prima carieră îmbrățișată a fost cea militară. Locotenent-colonel al Regimentului 33 Highlanders (1793), a devenit aghiotant al Lordului Locotenent al Irlandei, participând în această calitate la campania din Olanda (1794-1795). A luptat apoi, vreme de un deceniu, în India (1795-1805). În 1805, a revenit în Anglia și a luat comanda unei brigăzi în armata comandată de
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
ani, autodidact pasionat, cunoscător al limbilor franceză și greacă, C.M. se afla la optsprezece ani în preajma domnitorului Ioan Gh. Caragea; în 1829 era al doilea vistiernic, și după 1830, când s-a înrolat în miliția națională ca praporgic, ajunge chiar aghiotant domnesc. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Filarmonice (1833). Făcându-se ecoul nemulțumirii generale, el redactează în 1843 un memoriu prin care demasca abuzurile săvârșite de fanarioți (Neamului românesc, prea plecată plângere). Memoriul fiind considerat un act de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
a fost secretar al reginei Elisabeta între anii 1886 și 1891, amintește și el de „mici scandaluri” care avuseseră loc înainte de intrarea sa în funcție. În urma acelor scandaluri, credea Scheffer, ușa de la galeria care făcea legătura între castel și locuința aghiotanților regali se încuia noaptea, „din respect pentru virtutea domnișoarelor de onoare” . Cea de-a doua întâmplare, din 1886, îi are drept actori pe pianistul Lubicz și pe Livia Maiorescu, fiica filosofului și omului politic Titu Maiorescu. Livia era domnișoară de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
răzvod (pазвод) înseamnă demonstrație sau paradă militară. În amintirile sale, Constantin Bacalbașa descrie o astfel de demonstrație, în contextul anului 1874: „În fiecare duminică, primăvara, se făcea în Cișmigiu un răzvod. Detașamente din toate armele, ofițeri, generalul Florescu urmat de aghiotanții săi veneau în Cișmigiu și dedeau răzvodului o înfățișare de spectacol militar ...” (Constantin Bacalbașa, Bucureștii de altădată, vol. I (1871-1877), ediție îngrijită de Aristița și Tiberiu Avramescu, Editura Eminescu, București, 1987, p. 140). Maria de Würtemberg (1857-1882), născută prințesă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în Partidul Conservator. Va fi deputat și senator în repetate rânduri și va deține funcția de ministru de Război în 1912. Eugeniu Alcaz (1808-1892), militar și industriaș, originar din Iași. A studiat la Școala Politehnică din Metz, Franța. A fost aghiotant al principelui Mihail Sturdza, apoi al principelui Grigore Ghica. Sub Cuza a fost ministru, prefect de poliție la Iași, deputat și senator. Din anii ’60 se ocupă de investiții în industrie, în special în producția de postav (deținea, între altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
royale, în 1898, lucrare care s-a tradus și în limba română în 1902, sub titlul Orient regal. Cinci ani la curtea României. Robert Scheffer descrie acolo prima sa primire la rege: „Am fost introdus la Maiestatea Sa de un aghiotant. La extremitatea unui cabinet de lucru de dimensiuni vaste, cu aspect medieval datorită vitraliilor și lambriurilor sculptate, tapisat cu cărți pe toată lungimea, stătea în picioare în fața unui pupitru de scris un general mic de stat, micșorat și mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
, Ioan (1808, București - 31.XII.1855, Pau, Franța), publicist și traducător. Este fiul Marghioalei și al paharnicului Ștefan Voinescu. Și-a făcut studiile în țară. Intrat în armata națională, aghiotant de secție, în 1830 făcea parte din Statul Major. După un an e avansat căpitan, iar în 1836 maior. Fost în subordinele lui I. Câmpineanu, V., aghiotant domnesc în 1841, abandonează cariera armelor în 1843. Alegând magistratura, va fi numit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
paharnicului Ștefan Voinescu. Și-a făcut studiile în țară. Intrat în armata națională, aghiotant de secție, în 1830 făcea parte din Statul Major. După un an e avansat căpitan, iar în 1836 maior. Fost în subordinele lui I. Câmpineanu, V., aghiotant domnesc în 1841, abandonează cariera armelor în 1843. Alegând magistratura, va fi numit procuror al Curții de Revizie. În 1843 aderă la societatea secretă Frăția, fiind ales și în comitetul de conducere. Prestigiul său e în continuă creștere nu doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]
-
bun început, ținta supremă a acestui studiu structurat pe episoade cuprinzătoare ca întindere. De aceea, vom cita și din „raportul de activitate pe perioada 2-25 octombrie 1946”, întocmit (de data aceasta) de către tov. Vasile Bălteanu ce, se pare, devenise din aghiotantul lui Petru Bighiu, taman „comandant suprem”, adică secretar al TP din județul Vaslui. Prima parte a documentului a fost intitulată pompos și „revoluționar”, „Întărirea și lărgirea organizației proprii T.P.”, și cuprinde structura organizatorică a acesteia precum și numele responsabililor. Iată ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]