412 matches
-
dintre cele mai interesante personaje ale literaturii actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru cine este interesat, o cale de acces spre interioritatea tumefiată a unei Românii agonice, dar care zâmbește larg, ca și cum istoriile grotești nu sunt altceva decât praf de stele.
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
e de efect, hipnotizînd personajele și surprinzîndu-l, prin mister, pe cititor. Ceea ce aici rămîne implicit și încifrat devine mai apoi explicit prin versurile acelui „austriac tînăr, mort în război“ cu care îi întîmpină pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de la Grodek (din Galiția) i-au produs locotenentului farmacist Georg Trakl un șoc traumatic fatal, ducîndu-l spre o primă, eșuată, tentativă de sinucidere, iar apoi spre o a doua, reușită. (Să mai adaug că, întîmplător sau nu în privința prenumelui adolescentului agonic din Accidentul, între tentativele sale de sinucidere, Trakl era preocupat nu numai de poemul Grodek, ci și de creațiile lui Günther, poetul baroc mort pretimpuriu.) Explicația este, deci, simplă: Sebastian, care avea în minte versurile din O seară de iarnă
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
scriitorul trebuie să fi fost, cu siguranță, frapat de ultimul vers al poemului Grodek, în care răsare, comprimată, obsesia înrudită a lui Trakl pentru cel nenăscut. De aici și numele familial, Grodeck, pe care i-l dă lui Gunther, adolescent agonic, predispus la modul cel mai traklian morții pretimpurii și, deci, reîntoarcerii la starea de nenăscut. Gunther și „tribul Grodeck” fac parte din spițe umane diferite, opuse: „făptură albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
războinici, aleși între floarea tinereții ahee) vor aștepta să vină noaptea, vor ieși când dorm toți, vor prăda cetatea și vor doborî porțile. Prin crăpăturile dintre scânduri, privește cu lăcomie zidurile cetății; și-și astupă urechile să nu audă gemetele agonice ale războinicilor săi.
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
perseverență în iluzie, grație căreia "anticii își vor duce la bun sfârșit opera începută". Modul de a exista în lume și în propriul său sine al grecului, cu armonia personalității, consonanța între trup, suflet și rațiune, cu atitudinea sa concurențială, "agonică", dar și olimpică, ori idealul său de kalokaghatie, cu credința "practică și eficientă", care a dat naștere armoniei sculpturilor și arhitecturii, cu miturile, filosofia, politica sa, rămân inspiratoare și pentru generațiile lumii prezente. "Chipul și sufletul nostru le vedem și
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
ajuns acasă, îi scrie, lucid, aceluiași Köselitz. "Te rog vino...". Ștabul de la Propagandă (și Agitație), mare ronțăitor de semințe (v. Feuerbach), îi pregătise lui Ghiță Dej o masă trăznet: țiganii diblari fuseseră urcați în copacii livezii. Păsări cîntătoare. Paradis terestru. Agonicul Luchian își amîna, eroic, dezordinea finală prin legarea pensonului de dreapta-i neascultătoare. Cea mai la îndemînă exorcizare a tartorului. Trecerea liniștit majestuoasă a Regelui Mihai pe bulevardul Ștefan cel Mare. În tumultul străzii. Ordinea firească a României eterne. Dezordinea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
Pentru el - Orestone, n.n. - toți scriitorii sînt celebri și demni de admirație cu condiția să fie tipăriți!"). Și domnul Baldassarre ,lîncezește", dar el nu o face citind maculatură, ci vizitînd, fără să cumpere, case scoase la vînzare sau veghind bolnavii agonici pentru că ,el nu simțea cu adevărat că trăiește decît în contact cu morții". Masada Wispra e ,geometru și fondator al Fundației pentru distrugerea animalelor", făcînd un prozelitism caraghios pe marginea unei teorii aberante: ,V-ați gîndit - începu el - ce rușinos
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
Virgil Duda ascund și construiesc legiuni de condamnați, distribuiți, în fond, în același context: al destinului de străin etern care nu poate fi învins. Un cetățean al lumii este romanul unei asemenea anchete existențiale, într-un univers ce-și caută agonic semnificațiile tari.
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
tocmai postura cea mai clarvăzătoare? Întrucît să recunoaștem că ea înfățișează măcar trei avantaje indubitabile: depășirea impasului istoric al unei Basarabii cu o independență statală de factură stalinistă, profitabilă doar pentru o mafie politico-financiară, respingerea categorică a xenofobiei specifice național-comunismului agonic, recunoașterea, drept reper de căpetenie, atît al societății din România, cît și al celei din Basarabia, a unei integrări europene și chiar universale. E o viziune istorică, vizînd "o confrerie transnațională a intelectualilor, care recuperează ceva din spiritul universalist al
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
de la Cartea Românească, textul complet al acestor însemnări. " Tot ce scriu a fost cîndva viață adevărată" e începutul chinuitei călătorii spre memoria jupuită a corpului. O memorie cu învelișurile sfîșiate, care nu mai are acuratețe, doar reacție. Sensibilitatea haotică, pulsînd agonic la orice atingere, a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
vise ale unor peisaje sau de peisaje ale unor vise, cu pilaștri, cascade, coloane ce se vădesc a fi trunchiuri de arbori înfrunzind în vaste bolți de catedrale. Plăcerea de a nara a autorului este enormă, emisia, licitarea, insațiabile, coșmare agonice admit instantanee paradisiace, în perenul sentiment al unei iremediabile rătăciri. Poate fi la mijloc intenția auctorială de a fascina, poate fi un pur joc de provocări decadentiste, de exhibare calofilică, sub mistificatoare măști inițiatice, risipă de virtuozitate de tipul oricărei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-i gonește?" N-avea pe unde trece! N-avea pe unde păși! Cât vedea cu ochii, până-n cele mai ascunse cute ale pământului, totul era acoperit de broaște strivite, șopârle și șerpi zvârcolindu-se în târâșul lor zmintit, pe jumătate agonic. Cârtițele, mai rezistente, năzuiau să ajungă primele unde sileau să ajungă. Se târau cu picioarele boante, înfigând în țărână evantaiul ghearelor ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă. Când te-am văzut cum stai în poartă, rezemat de grilaj, mi-ai dat senzația că unele lucruri se mai pot întoarce. Nu te-nțeleg. Nici eu. Nu-i de mirare. Toți îmi spun că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nixon face o confesiune, vorbește liber și realizezi mai târziu că întregul dialog este doar un monolog. Măștile cad, nici măcar David Frost nu mai reușete să-și tragă salopeta zâmbetului de serviciu pe figură. Un Nixon copleșit de frustrări, complexat, agonic, vorbește nopții din adâncul sufletului, un Nixon fără farduri și diplomație, ca un taur în arenă, jucându-și toată energia și toată vitalitatea pe un ultim atac disperat, un duelist care-și fixează precis de mortal adversarul înainte de a trage
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
un Plagdif al povestirii Acid: în această fabrică din nordul Angliei, acidul era esențial. Era ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă. Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat pe pasarelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lift vechi care s-ar prăbuși într-un puț nesfârșit. Mutre și măști oribile, cu obrajii rupți, cu ochii ieșiți din orbite, cu creierul la vedere mi se arătau o clipă și se topeau în câte un răcnet de animal agonic. O voce sfioasă îmi șoptea numele, foarte aproape de ureche. Încet, o spumă de cuvinte-imagini inunda ecranul retinelor și cineva compunea din petele aleatorii povești și peisaje, cum le găsisem și eu în tapetul studioului și în mozaicul de pe jos, din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
întindă pământurile, să-și bea mințile la bodega apărută curând în inima satului, loc de-nchinăciune pentru Diavol, frățânele Domnului - cum ziceau credințele lor cele mai vechi -, să se omoare cu aracii de la roșii pentru vreo muiere, să-și vegheze bătrânii agonici ca să nu moară fără luminare, să privească spre cer după norii de ploaie, fără să bănuiască vreo clipă că, de fapt, nu-și ridicaseră casele, nu araseră și nu semănaseră decât pe un petic cenușiu din lobul parietal drept al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai bine de o săptămână, hrănit mai întîi intravenos cu glucoza, apoi și printr-un tub vârât printr-o nară, timp în care atacurile epileptice s-au repetat zilnic. Când am redeschis ochii era seară, și în salonul plin de agonici, scufundat la mii de kilometri sub pământ - acolo unde e toată istoria și toate formele și toate veacurile - plutea o tristețe uscată. Bolnavii zăceau pe mesele lor înfășurați în cearceafuri de ipsos. O soră în alb, cu fața ceroasă, încremenise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zgârcire voluptuoasă a buzei de sus, ca și când și-ar fi ejaculat sufletele într-un spasm de plăcere supremă. Zâmbetul lor insuportabil era ciopârțit cu deosebire de cătane, care amestecau, cu jungherele, buze, sânge și sfărâmături de dinți pe chipurile sfinților agonici. Chlîștii nu aveau, nici unul, de o mie de ani, tată, căci singurul lor părinte era Ava, Tatăl ceresc. Pruncii născuți în urma vapoarelor ce țineau de Paști și de Crăciun (și-n afara cărora aleșii nu se-mpreunau niciodată) erau crescuți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acomodau prin lente mișcări peristaltice, din glande picurau enzimele, sângele alerga prin vene, artere și capilare, amintirile, gândurile și dorințele li se-nchegau și se destrămau în creier asemenea norilor de pe cornee. În ciuda imobilității lor statuare erau, de fapt, lumi agonice, alergând pe loc, alergând ca să poată rămâne pe loc, să-și umple forma, să poată părea, pentru ceilalți, simulacre umane: manechine, figuri de ceară, statui, morți împăiați, înghețați sau îmbălsămați din cine știe ce panteoane barbare. Nici ei nu erau artiști, dacă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șlefuiau unghiile, ce alte armate de meseriași fără nume le procurau accesoriile: fibulele, amuletele, penele, cocardele, baticurile, dulcimerele și samisen-urile, trusele de scule, compasurile, lănciile, astrolabiile, fulgerele, mitralierele, walkman-urile, scapularele, scarabeii de platină, scorpionii de hârtie, șopârlele vii, fluturii agonici, complicatele instrumente de laparectomie, ochelarii de văzut în întuneric, mătăniile, negii, stigmatele... Fapt este că, pentru oricine-i vedea pe adevărații artiști, devenea limpede că nu ei, ci personajele lor, care trăiseră cu adevărat, erau impostorii. Că adevăratul Nero era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
epigonii lor literari sau filosofi - Joyce, Kafka, D.H. Lawrence, Heidegger - sunt cu toții homines religiosi. Chiar și Marx, economistul religios, Nietzsche, ateul credincios, Kafka, umoristul lui Dumnezeu... Generația discipolilor lui Nae Ionescu (Eliade, Cioran, Noica) a rămas la nivelul unui modernism agonic. «Profeții negativi», pe care nu i-au asimilat suficient pentru ca să se poată despărți de ei Într-un mod fecund, le-au pecetluit soarta... Ca niște oameni atât de «deștepți» să adoarmă sub privirea hipnotică a unui magician minor precum Nae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ochi tulburi la Marius, respirând șuierător și sacadat, semn al morții iminente. Cu o putere nebănuită, muribundul îl prinde de haină, trăgându-l către el. Îmi pare rău ... doream ... să fac mai mult ... ține minte ... Obersturmführer Schultz ... Schultz, repetă el agonic. Nu se știe niciodată ... fă tu ... ceea ce aș fi vrut eu ... să fac. Pășise deja în altă lume, dar nu poate să plece definitiv până nu aude răspunsul lui Marius. Poți să fii sigur de asta. Promit. O șuviță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clivarea personalitații, până la schizofrenie. Hitler nu face nici un secret din 67 teoria spațiului vital, a superiorității rasei ariene și din persecutarea evreilor. Toate sânt expuse cinic, pe față. Cinismul socialist-stalinist e însă mai monstruos, pentru că el suprapune peste o lume agonică, mai amputată și mai chinuită ca oricare alta, palatele de cristal ale unei utopii de cuvinte. Ceea ce e insuportabil în "noua societate", știm cu toții, nu sânt atât mizeria, frigul și foamea, cât minciuna vârâtă pe gât în fiecare secundă a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]