2,641 matches
-
tăcut, brusc și anost Și încă multe amintiri macabre, ca răni vii, adânci Și încă nu îmi dau seama dacă toate acestea își găsesc vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
sat pe cale de dispariție. În fond avem a face cu un sămănătorism trecut prin adîncimile creației lui Blaga și surprins în starea sa de criză finală. Pentru a face față unui asemenea rol de exponent al unui mediu intrat în agonie, Ioan Alexandru își reconstituie chipul sub semnul dramatismului comunitar asumat, exhibîndu-l cu o cochetărie barbară. Nu ne mai întîlnim cu vagabondul cuprins de beatitudinea eului expansiv, ci cu un țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
prin natura sensibilității sale, prin rigoarea morală, dar și prin gîndirea sa plastică și narativă, reflexele și mentalitățile unui locuitor al vechiului Imperiu austro-ungar. Dar al unui Imperiu care și-a pierdut vigoarea și strălucirea de altădată și își trăiește agonia ultimelor clipe de dinaintea completei disoluții. Atît în familie, cît și în atelierul tatălui său, Baba a trăit, încă din primii ani ai vieții, experiențe pe care nu i le puteau oferi nici strada, ca univers restrîns, și nici climatul general
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
partener egal de dialog, îi prevedeau, la unison, un viitor strălucit. Mai ales după apariția cărții sale de debut, După Socrate (1988), un tratat despre ironie, scris cu dezinvoltură, farmec și erudiție, de neimaginat în climatul tenebros al anilor de agonie a regimului comunist. Ioan Buduca ar fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
numele lui Asachi, numele Italiei se asociază spontan. Scriitorul Gheorghe Asachi este o creație italică, deoarece, fără experiența trăită în Italia, Asachi n-ar fi devenit niciodată poet. Născut în 1788, la sfîrșitul unui secol care, pentru Principate, însemnase doar agonia prelungită a Evului Mediu tardiv, Asachi a presimțit că se află în zorii unei noi ere. Altfel n-ar fi studiat cu atîta pasiune, n-ar fi devenit, la numai 17 ani, inginer și arhitect la Universitatea din Lemberg, n-
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Constantin Țoiu Un conducător de țară sau de imperiu, când moare de moarte bună, decesul lui devine mai important decât propria sa viață. Dacă trage să moară, dacă agonia lui durează, se dau mai întâi comunicate medicale, se trag eventual clopotele, zvonul, pornit într-o zi, cuprinde întreg teritoriul țării... și se zice că șeful moare azi. Dar nu-i după el, după răposat. Decesul nu se anunță pe
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
într-un Jurnal, în depunerea de straturi ale unui noian de zile. Sunt pasaje - de felul: "Cu câteva zile mai înainte, îi făcusem o vizită, acasă, lui Vladimir Streinu, care tocmai se pregătea să meargă la Camil Petrescu, aflat în agonie" - evident memorialistice, dar ele nu domină materia, oferindu-i numai schelăria. Este drept că în fiecare rând domină o personalitate, inalienabilă, perfect recognoscibilă, până și în selecția citatelor, rememorând scene din propria-i viață și înveșmântând peisajul în propriile-i
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
desigur) Se poate continua în felul acesta cu multe din cele 61 de texte. Nu cu toate și nu deodată. Muribundul la căpătâiul căruia stăm cu urechile făcute pâlnie urmărin-du-i amintirile - ca să preiau formularea lui Dan Sociu - are, totuși, o agonie prea lungă. Iertați-mi cinismul ușor funebru, dar 30 de volume trei decenii nu se pot digera chiar așa de natural. Sunt convins că autorul Cântecelor eXcesive, convertit pe neașteptate într-un foarte inpirat tălmăcitor, o știe la fel de bine. Toate
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las în seama podoabelor toată frumusețea mea crăpată, chiar de-i prilej de râs și pentru mine. femeie sunt și scurta-mi minte mi-ajunge cât să-mi mângâi amăgirea. și dacă tinerețea mi s-a dus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
suferința, Orfeu este cel care pătrunde înțelesul „vitezei“. Câți dintre noi avem curajul lui Ulise și spaima lui Orfeu? * Va veni o vreme când vom fugi în masă de realitatea stării de lucruri, din scârbă sau chiar epuizați. Sătul, demonul agoniei noastre active va fi cuprins de somnul negru al unei sieste macabre. „A produce“ va fi eveni mentul supranatural al lehamitei, al lenei depline, universitate a deriziunii. Nonșalanța divină nu se manifestă altfel. E timpul, prin urmare, să îi lăsăm
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fericit decât dacă m-ar adopta - asta nu înseamnă că pentru mine a fi fericit este altceva decât o stare de nepăsare față de a fi om. * Despre un idiot nu spui că și-a ratat viața, idiotul nu participă la agonia generală, triumful nu este pentru el ideal de căpătâi. Incapacitatea lui de a percepe chemarea panicată a reușitei, inanitatea oricărui triumf, dovedește fără echivoc neutralitatea vieții dinaintea agitației care mișcă pământul. Nu este idiotul reprezentantul sublim al unei întregi clase
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
căreia în imaginar îi poți substitui lumi infinite. La ce bun? - m-am întrebat după câteva nopți de meditație... cu bucuria revela ției că și Divi nul a avut același răspuns, în doi peri, la problema asta. * Un gram de agonie face mai mult decât o tonă de fericire: agonia te poate ucide, însă nu o face decât într-un târziu, când se satură de tine; pe când fericirea, care nu știe să ucidă, te omoară din greșeală, din prostie. * Mă gândesc
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ce bun? - m-am întrebat după câteva nopți de meditație... cu bucuria revela ției că și Divi nul a avut același răspuns, în doi peri, la problema asta. * Un gram de agonie face mai mult decât o tonă de fericire: agonia te poate ucide, însă nu o face decât într-un târziu, când se satură de tine; pe când fericirea, care nu știe să ucidă, te omoară din greșeală, din prostie. * Mă gândesc la preotul M.E., care știe tot ce vrea Dum
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
peste urât“ (Pascal Quignard)? Slăbiciunea istoriei este aceea de a-l fi ignorat până nu demult, când s-a dovedit că rolul lui nefast devine într-adevăr fatal. O civilizație a indivizilor puternici și coerenți i-ar fi interzis istoriei agonia, accesele de nebunie care i-au permis să existe. Ieșirea poetului din clandestinitate a cutremurat-o estetic: în momentul în care o civilizație își întreține și cenzurează iluziile cu eleganța pretextelor sublime, poetul devine un sabotor al marilor instincte care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
are sau nu are existență. Spiritul este expresie, nu existență, fiindcă în spatele cuvântului stă spiritul, și nu existența, după cum spune însuși Zhuang Zi. * Să scrii în continuare despre oameni nu mai are nici o relevanță; nu faci altceva decât să sporești agonia generală. * Sofistul Favorinus îl întreabă pe tânărul gânditor cinic De monax, celebru în vremea cezarilor: „Unde ai găsit tu, Demonax, forța de a trece de la jocurile copilăriei la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
medieval. Visat frivol de către Dumnezeu, homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima credulitate, până când ajunge să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să fi fost femeia. Un astfel de homosexual trăiește în agonia psihică a promisiunii că perenitatea speciei ar putea reabilita un anume instinct creator degenerat, nedesăvârșit - și de aceea pururi hărțuit de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fiindcă (de aici) în afara lumii nu vedem decât neantul. * Călugărul Teofil (orbul), de la Mănăstirea Sâmbăta, tuna profetic, pe un timbru aspru: „Cine stă duminica dimineață în pat și se uită la televizor o să ajungă în iad!“ * Urbanitatea, model final al agoniei noastre împreună, aspiră deja la universalitate. E drept că la o universalitate în minia tură. Cât să mai fie până când vom ajunge să auzim strigându-ni-se de la tribună: „contrariul cetățeanului este omul“? * Proștii au dobândit conștiința unei superiorități inextri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
pot fi citite cu același gust al noului și de către ultimii supraviețuitori ai speciei. Aici însă mă înșel. Când rămâi ultimul pe planetă, să te apuci să citești Divi na comedie, de pildă, ține de inconștiența de a demonstra că agonia nu are nimic de a face cu dispariția omului sau că e chiar șic să te duci la teatru cu două ore înainte să mori. * Fără depresie nu ne-am putea vizita infernul lăuntric. Coborâm prin depresie într-un trecut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
puneți dracul pe fugă, veți spune amândoi «în numele Domnului», iar dacă în momentul ejaculării (...) veți mai putea zice și «bun și milostiv», copilul astfel procreat nu va simți niciodată mâna diavolului.“ * Care este, în fond, scopul ratării? Sinuciderea, ruinarea ființei, agonia? Dematerializarea, eterificarea existenței, trans figurarea, propria sanctificare? * Nimeni mai mult ca intelectualul nu este atât de bântuit de obsesia timpului pierdut. Pentru intelectual, timpul este un element care trebuie stăpânit, organizat, o formă de proprietate sau o investiție obligată să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele. În mod terapeutic, scriitura vine mai întâi cu lehamitea, apoi cu furia, pentru ca într un final să se oprească la clarviziunea că te-ai înșelat atât de amar nic, încât numai amintirile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
citi: subnivelul) speciei. Subiectul devine sub-subiect, nu mai este cel pe care te poți baza. De câte ori poate omul cu arsenalul său clasic și nuclear, cu nesațul său față de semeni să distrugă planeta? Actuala criză ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
lui Andreas Riiser, scenariul Ravn Lanesskog, producător Andres Jynge) și Flight Without Landing (Armenia, 2006) în regia lui Taron Petrosyan. Acesta din urmă, nu mai lung de 5 minute, reușește să redea într-o proiecție coregrafic-onirică de o mare frumusețe agonia unui muribund. Premiul Sahia Film a fost acordat filmului Fumatul poate ucide (2007), în regia lui Dragoș Stănescu. Chiar dacă directorul festivalului, Dinu Tănase, nu împărtășește această idee, concluzia ar fi că festivalul ar trebui să continue în aceeași formulă, care
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
consultă, ci se citește. O citești ca pe o istorie a metamorfozelor prin care un cuvînt, ca să ajungă la noi în forma pe care o știm, a trebuit să treacă. Cuvinte precum psihic, element, suflet, somatic, număr, virtute, energie, enantiomerie, agonie, cosmos, oniric, matematică, poezie ș.a.m.d sunt toate creații grecești zămislite de niște minți care, împotriva oricărui bun simț și în ciuda oricărui calcul pragmatic, s-au apucat să facă ceea ce nici un om normal nu ar fi făcut: să filozofeze
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
spectacole, care trăiește, totuși, prin show-uri ale măruntului zilnic, ce ajunge reprezentativ prin acumulare și mișcare. Piața de pește este o astfel de scenă, unde viața se curmă ca să devină marfă, iar vietățile mării trăiesc letargia intermediarului. Splendide în agonia lor, încremenesc în jurnal ca pe pînză. Too late in life to go to Paris e istoria unui regret. Regretul așteptărilor prea lungi, și al împlinirilor prea scurte. Apare, așadar, firesc, nevoia unei compensații. Așa că vizita în Franța se transformă
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]