402 matches
-
de unde se-aude o muzică de orgă gândurile mele apasă clapele ca o balerină în poante: frumoasă mireasă e moartea mea, timpul: o fată bătrână. poem antientropic Trec prin zâmbetul tău ca printr-un zid orb. Ascult cenușa orizontală care agonizează. În jarul lucrurilor simple gura albă cu fiere frazează. Mâna ta se răcește pe fruntea mea fierbinte sub care zace paradisul pierdut. Mâna ta face semul crucii în aerul mut, se răcește pe fruntea mea în fierbințeli, mâna ta și
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Mont-Kaw lângă textele lui Jean-Paul dedicate stingerii din viață a lui Iisus sau efuziunile lirice în proza lui Goethe. Un ins tăcut, umil, cu pungi sub ochi, efect al lacrimilor și cu rinichii infectați are un puseu de melancolie și agonizează. E o căutare a luminii în tunel, o tânjire după destindere și grație. Acest episod e așadar un pisc al literaturii germane. Opinia că TM e doar exterior strălucit, un virtuoz al declamației narative nu e valabilă pentru că se bizuie
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Audiție celestă Elena Marin Alexe La ceas de amurg agonizând cu lacrimi de sânge, las deschisă ușa sufletului neostoit, împătimit, și neliniștit, tăcerii și adorării liniștei albe, din haosul unei lumi pe cale de dispariție. necuprinsul mă infioară sfâșietor în ultimile acorduri ale cântecului de lebădă. Dirijorul este genial. Ascult..... Oda
Audi?ie celest? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83235_a_84560]
-
doar mortul de curând dus la groapă, moartea dureroasă, emoția noastră, pe scurt, pe noi înșine! Aveam un prieten pe care-l ocoleam cât puteam. Mă cam plictisea, și, pe deasupra, era și un tip moral. Dar când a început să agonizeze, fiți fără grijă, vechea noastră prietenie a înviat. N-am lipsit nici măcar o singură zi de la căpătâiul lui. A murit mulțumit de mine, strângându-mi mâinile. O femeie care se ținea scai de mine, dar în zadar, a avut bunul-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
în timp ce împletești la ciorap; dar, în anumite cazuri, faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterile unui om. Iar El nu avea puteri supraomenești, de asta puteți fi sigur. Și-a strigat suferința, agonizând, și de aceea îl iubesc, pe El, pe prietenul meu, care a murit fără a ști. Din nefericire ne-a lăsat singuri, ca să continuăm, oricum și oriunde, chiar ghemuiți într-o carceră, știind ce știa și El, dar nefiind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nici cea mai mică umbră de compătimire această doamnă. Refuz să cred că nu poate găsi acum de muncă, fie în România, fie afară, ca îngrijitoare de copii sau menajeră, de pildă. În cei doisprezece ani în care Tractorul a agonizat cu masca de oxigen a statului pe față, doamnei nu i-a trecut prin cap să-și caute de lucru în altă parte, ea, de capul ei - a așteptat să iasă acum în stradă, cu mulțimea, la 51 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată noaptea dinspre Răsărit și miasmele răscoapte, dimpreună cu praful și colbul stârnit de-atâtea picioare puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uscată deasupra câmpiei, înălbăstrită de puzderia de stele, prigonită de umbre mari, tremurătoare, așternute pe pământ, o luă în primire cu frumusețea ei stranie, dar nu asta îi mări tulburarea. Spaima adevărată care-i mușca inima venea de la imaginea rănitului agonizând pe câmpie, lângă bătrână. Poate gândea la ce-o aștepta în oraș, îngrijorată că n-avea să se descurce. Simțea răcoarea jilavă, încărcată de foșnete și miresme tari, uscăcioase, pătrunzând în carnea și sângele ei. Se repezi într-o fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru a fi eliberată doar în schimbul vaccinului. În rest, Soderbergh ne face un tablou clasic al calamității, fără nimic nou ca perspectivă cinematografică. Orașul Chicago este pus sub carantină, relațiile interumane se deteriorează rapid, oamenii devastează magazinele și tâlhăresc, alții agonizează lipsiți de ajutor, ceea ce s-a petrecut și cu ocazia trecerii uraganului Katrina. Pierderea umanității este contrabalansată de revendicarea ei prin gesturi curajoase. Soderbergh se ferește de scene tari după ce ne livrează două la începutul filmului, schițează reacții psihologice credibile
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
e maculatură, o piesă marcată de actualitatea imediată pe care nu știu dacă o depășește, o piesă ce dă titlul unui volum apărut în 1999 la Editura Humanitas. O parabolă a unei lumi prăbușite, în care esențele și omul esențial agonizează iar vitale rămîn minciuna, falsitatea, ipocrizia, prefăcătoria, mizeria, un joc pervers al aparențelor. Adică tot ce vedem și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să mai aibă timp să se întrebe unde
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
se învîrtește în aer. Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așeză pe marginea patului și încercă să se ridice în picioare. Dar simți amețeală și, dacă nu-i sărea Gonzalv în ajutor, ar fi căzut. - Ce mai nou? Întrebă Suflețel pe Gonzalv. . - Ce să fie, zise Gonzalv folosind pluralul, ia, agonizăm!Cercul lui Gaittany, care era în același timp și al lui Ioanide, luă în dezbatere cazul lui Conțescu. - Cum se explică, se întrebă Gulimănescu, că un om așade voinic în toate privințele ca Pomponescu sucombă întîiului șoc moral, în vreme ce Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau rînd pe rînd. Lanark împinse ușa de lîngă el și privi ușurat parcarea cu pietriș și un șir de motocase liniștite. — închide ușa, înghețăm, urlă Macfee. Lanark o închise fără chef. Corpurile încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și spada, mai mari ca mintea și mai eterne ca sexul - dar nu și un zeu. Și-atunci unul din voi poate să țipe iarăși, ca un păianjen: "Dumnezeu a murit!" și să ne aflăm dintr-o dată în cilindrul morții, agonizând, agitîndu-ne, căutând cu încăpățînare ieșiri, mutând scările din loc în loc, găsind caverne oarbe și reîntorcîndu-ne în cilindru, încremenind de subite fulgere și de o îndoită vibrație și-n cele din urmă stingîndu-ne unul după altul, ca niște beculețe, și rămânând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe puțin douăzeci de cai. Alții, îngroziți, rătăceau înnebuniți prin tabăra devastată, șchiopătând, lovind cu copitele și izbind pe oricine li se ivea înainte; iar alții zăceau morți ori muribunzi printre corturile în flăcări. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
definitive a Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herta, plus Insula Șerpilor. Și nu numai atât: Iliescu și Nastase s-au grăbit în a fi primii care au semnat, în noile condiții, tratatul cu Uniunea Sovietică, aceea care, de fapt, agoniza. În lichelismul sau de neegalat, Nastase explică astfel: "După dispariția dimensiunii militare a Pactului de la Varșovia, a apărut ca o nevoie firească pentru toate țările din Europa de est să aibe relații cu Uniunea Sovietică, un tratat bazat pe valorile europene". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
nu poate? Se uită întrebător la Bonnie, care ridică din umeri. Își întoarse din nou privirea către copia în mărime naturală a casei lui, clătinând din cap a neîncredere. Karin stătea pe imitația de canapea, în timp ce părți mari din ea agonizau. Ceața asta nu se va risipi niciodată. În curând, fratele ei va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin încercă să se adune. Îl conduse pe Mark într-un tur al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și strigi. Cu strigătul ăsta lași În urmă o țară a frigiderelor goale, o țară a frigului, o țară a Întunericului, o țară a cozilor, o țară a absurdului, un „paradis” al fricii. Ninge peste lume și peste libertate, anul agonizează În triste zăpezi și primul colind atinge chipul acestei țări. Moș Crăciun cu barba albă, Te așteaptă mulți copii Azi când vii la noi la poartă Ad’ un sac de jucării Anu’ntreg am fost cuminte Și ascultător și bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă topindu-se În ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
scrie și ferparul, ca apoi să treacă nepăsători la alte subiecte. Cât despre tinicheaua oferită de armată, asta nu l-a făcut să uite moartea lui Valentin Papadopol, ultimul dintre prietenii care formaseră grupul său din viața civilă. Îl găsise agonizând după un atac aerian într-o groapă de proiectil, cu buzele vinete și intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai mult decât poate obține. Ar mai exista o posibilitate. Să cadă rănit. O cale de ieșire onorabilă din abatorul războiului, care i-ar fi permis să revină lângă ea. Dar dacă capătă o rană mortală? Viziunea îngrozitoare cu Marius agonizând mutilat, într-o baltă de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară cât mai repede. "Sunt odioasă. În ce monstru m-am transformat?" Faptul că se gândise la moarte o face să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privește pare să se uite prin tine, poate din cauza unui ușor strabism. — Bătrânii inuiți, cei care au apucat să se nască în igluuri, aveau propriile legi, propria organizare socială și spiritualitate, iar în decurs de jumătate de secol iată-i agonizând în iluzia unei lumi mai bune, cu o sticlă de alcool în față. Care lume ? A noastră, a celor din sud, pe care culmea ridicolului este că ei nu au văzut-o decât la televizor. iată cum se poate ucide
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
naștere. În Biserica Ortodoxă nici copiii nașilor Înrudiți de aproape nu aveau voie să se căsătorească, pe motiv că mariajul putea fi considerat un incest spiritual. Ce era o asemenea situație În comparație cu asta? Asta era mult mai grav! Așa că Desdemona agoniză, neputând să doarmă noaptea, În timp ce copilul creștea Înăuntrul ei. Faptul că-i promisesei Panaghiei, Fecioarei Preasfinte, că nu avea să mai nască nici un copil nu făcea decât să-i Întărească Desdemonei certitudinea că de data aceasta mânia judecății avea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca la umăr, generalul privește ca un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului revine obsesiv în opera lui Emil Botta. Ideea de a grăbi moartea nu este străină de imperiul oglinzilor scânteietoare și al scenei, pentru că însuși sfârșitul lugubru, încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]