439 matches
-
o poreclă mai nouă, i-a pus-o într-o seară ploioasă Romero, pictorul, iubitul ei din Paris, pe vremea cînd abia se cunoșteau. Încercînd să convingă audiența, cam amețită mai mult de vinurile franțuzești și argentiniene decît de instalațiile aiurite ale lui Romero. Cu chestiile astea a și cucerit-o, Kiki se dădea în vînt după tot ce i se părea că exprimă idei noi. Și ecologie, și apărarea tuturor năpăstuiților din lume, și tot ce credea că este nedreptate
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a împiedicat ca în toamna lui 2003, cînd am fost invitată pentru o lectură la "Maison de la Poésie", să-i telefonez. Am început prin a-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
vedete, colonelul lor îi mîna înapoi în tren. Îi era teamă ca nu cumva acesta să fie ocupat de altă unitate ori de mulțimea refugiaților și a răniților. Una după alta companiile urcară iarăși buluc în vagoane. Oamenii aveau privirile aiurite de priveliștea la care asistaseră, de spectacolul larg al fluviului clocotind. Dus la întîmplare de mișcarea camarazilor, Ilie se trezi pînă la urmă înghesuit într-un colț al vagonului. Își propti capul de raniță și se lungi pe paiele murdare
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
făcea loc ; aplecându-se asupra victimei, o întoarse în sus cu fața și-și puse urechea la pieptul ei. - ...Să-l iei de aici și să-l îngrijești, porunci el lui Mehală în tăcerea pe care o făcuse mulțimea. Scăzut, aiurit, tapițerul îl asculta. Fără să crâcnească, el îl săltă pe copil în brațe și urcă cu dânsul în odaie. Bătrânul rabin îi urma. După ce-l întinseră pe Urechiușă în pat, rabinul începu a pipăi mădularele copilului. - Trăiește, hotărî învățatul. S-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
materială. - Fiindcă a avut-o, de aia ! - Ia să fi flămânzit când era copil ! - Flămânzește acuma, dar pentru dânsul asta nu are nici o importanță. - Fugi, dom’le, de-aici ! Un doctor să flămânzească ! - Ba, ba... N-am văzut altul mai aiurit. Confrații i-au și pus diagnosticul. Cel care vorbise flutură un deget la tâmplă. - Păi aia e, zise Costică. Nu sunt medic, dar asta e și părerea mea. - Ia lasămă, dom’le ! Știi ce face medicul dumitale ? Dacă are nevoie
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la roman și să-mi țin rubricile de la Astra, aproape un an. Nu maternitatea îmi încurca scrisul și-mi hăituia respirația, ci tocmai spargerea ireversibilă a sferei noastre protec toare - provizoratul, mulțimea de oameni în casă, fiecare cu viața lui aiurită, lipsa serviciului care mă presa să alerg nebunește după meditații, de la gară-n Berceni sau Titan. Ca să nu mai zic de Bucureștiul urât, cariat, prăfos și insuportabil, aproape de nere cunoscut. Mă simțeam terorizată de circurile foamei, cu cozi de sute
Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Germania, pentru că a lucrat mult acolo cu orchestre extraordinare, dar pentru nimic în lume n-ar fi vrut să fie neamț. N-a vrut să fie nici francez, deși ne-am stabilit la Paris. Italianul este ado rabil, dar prea aiurit. Spaniolul este încrezut. El spunea: „Sunt român, României îi datorez talentul.“ — Dar tu cum simți? — Eu am luat cetățenia franceză când am cerut azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
a urlet mut? În ce fantomă am tras? - Hai să vedem ce dracu' am făcut! mormăie Mihai înciudat, desprinzându-și lanterna agățată la brâu. O aprinde și ne apropiem de pâlcul de cătină. La naiba! Nici un lup! - Uite ce formă aiurită poate avea păducelul ăsta! Ce drăcie! Lup, nu alta! Ce mai vânători!...Iată-ne iar de batjocora Unchiului! Dar unde a rămas? Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul tricolor, emanînd toxine cît pentru un cincinal, aiurită și grăbită, a trecut prin fața teatrului mai să calce spectatorii pe bombeu, păsîndu-i prea puțin că mai există și altcineva pe pămînt decît ea și pasagerii ei. Să fi făcut parte din spectacol sau piesa lui Zografi din frusta realitate
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
de lângă noi, crâmpeiul de la deal. Zi și dumneata, nu-i mai bună vița-de-vie decât mormîntul? Să bem în amintirea scumpă a mamei! Gîndește-te, ne dă pe mormânt trei sute de mii de lei, sculptura, numele lui Ioanide, face. Hagienuș ascultă știrea aiurit și zise bosumflat, dar moale: - Să vând eu mormântul nevesti-mi? Asta nu e frumos,copii, să știți că nu e frumos. Florica sări deodată pe genunchiul orientalistului și-i cuprinse gâtul cu mâinile. Petrișor se așeză în spatele scaunului lui Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de tineri care îi priviră lung și murmurară: — Unde se duc? La ieșirea de urgență? — Uitați-vă ce haine aiurite au! Nu se duc la ieșirea de urgență, sper! — Ce-i aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cărțile și a-nceput să se uite pe ele. Nu aveau multe cărți în casă. Era una care se numea Ce oameni, domnule! de Nicuță Tănase. Avea pe copertă un tânăr care fuma așa, cu obrăznicie. Înăuntru erau niște povestioare aiurite: "Cum am fost portțigaret", "Cum am fost centru atacant"... Nu se-nțe-legea nimic. Tatăl lui zicea că trebuie să râzi când le citești, dar el nu râdea. Doar o poveste era mai comică, cu un porc care dădea curent electric. Altă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fim doar tu și eu În pas de doi! TRISTEȚI Tristețea se naște-n negură pe deal Privirea mi se-ascunde-n oarecare Cu vise răstignite pe un val Ce spulberă oceanul într-o mare. Mă voi preface într-o taină aiurită Și voi dansa tangoul învechit în pași Voi ridica o clipă răstignită Și voi plecaădacă mă lași. Și-mi fi-vor anii la răscruce Și-mi voi trimite lacrima să plângă Spre nefirescul timp săpat în cruce Un drum născut
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
aici, ca să nu mă podidească plânsul de bătrânețe. Așa că - pe curând, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a împiedicat ca în toamna lui 2003, când am fost invitată pentru o lectură la Maison de la Poèsie, să-i telefonez. Am început prin a-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
a început încă, că n-a fost nimic, nici spontană, nici lovitură de stat, nici film artistic, au murit degeaba, în cine să mai ai încredere? Baliverne, vrăjeală, scîrnă, Gulie. întrerupt pe neașteptate din munca sa de cancelarie, Comandantul privește aiurit la Regizoraș, care fumează țigară de la țigară, încercînd să negocieze printre rotocoalele de fum. — Ia spune-mi, te-ai mai gîndit la ce am vorbit ultima dată? O facem sau nu? Trebuie să știu, timpul parcă zboară, adaugă trăgînd cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din Vermont. Dimineața purta blugi cu multe buzunare și T-shirt, o șapcă americană, cu cozoroc lung, bleu, seara la restaurantul Petit Chef unde era un soi de client onorific, apărea elegant și excentric, cămăși roz sau roșii, papion În desene aiurite. O comportare firească, deschisă, fără gomă sau fandoseli. Părea un fermier sau un bătrân aristocrat sau artist În vacanță. Mă Întreba despre colegiul Bard unde predase În tinerețe și unde locuise Împreună cu prietenul său negru, Ralph Ellison, autorul capodoperei Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să-l văd. —Cât de departe e? Ea își țuguie buzele în timp ce calculează: —Cam o sută cincizeci de kilometri? N-a mai rămas nimic din el ca să obiecteze. Arată prin parbriz, spre o țintă invizibilă. Ea devine neatentă la volan, aiurită chiar. N-au nici un viitor, iar trecut, chiar și mai puțin. Timp de două ore nu spun nimic despre ei. Nici despre Mark nu vorbesc prea mult. Se apropie cel mai mult de subiect când ea îi cere să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
voi. Așa le vine ideea să picteze femei goale. GETA (cu reproș, făcîndu-i semn să nu vorbească despre asta în prezența băiatului): Mamă! Zău... Fiul se așează indiferent pe canapea, ele încep să caute, scoțînd la iveală și alte schițe aiurite făcute de tată. Intră SONIA plîngînd, nu salută, traversează camera și iese. GETA: Ce-i cu tine? BUNICA (gata să iasă după ea): Ce-ai pățit, dragă? EDUARD: Las-o în pace, bunico! Are și ea problemele ei. GETA: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
erau citite (și răscitite), comentate, considerate, poate, provocatoare, încălcătoare de tabu-uri etc. Stâlcirea titlurilor era, desigur, o tachinare nu întotdeauna plăcută, dar ea puncta tocmai interesul pentru cartea respectivă, ceea ce era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă mi se îngăduie aceste calificative). Nici eu nu am scăpat de asemenea stâlciri, dar în cazul meu admit că a fost vorba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
poți să mă uiți! Ce nu-nțeleg eu la fazele cu libertatea sexuală și emanciparea femeilor e de ce trebuie să te întorci la creșă ca să te poți elibera și emancipa? se miră Braintree. Din câte se pare, există ideea aia aiurită cum că trebuie să fii tot timpul îndrăgostit și plin de pasiune. — Maimuțele, spuse morocănos Wilt. — Maimuțele? Ce-i cu maimuțele? — E toată povestea aia cu modelul animal. Dacă animalele o fac, atunci și ființele umane trebuie s-o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nu se urnea de lângă catedră. Îl întrebă pe Semionov cum de e posibil să coincidă tocmai virgulele incorect puse. Primind de la profesor caietul lui Eisenberg pentru comparație, el îl răsfoi mult timp cu o figură mirată. Într-un sfârșit, complet aiurit, își ridică ochii spre clasa care stătea să izbucnească în hohote, apoi, cât se poate de încet, își mută ochii holbați spre Semionov. - Aașșa o coincidență, șopti el tragic, ridicând din umeri și lăsându-și în jos colțul buzelor. Nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vecina denumită sora Sânziana de la penticostali pe când citea ea mamei subsemnatului din caietul dictando rețeta de plăcintă expresiv denumită "haioș-chifli". Se apucă și silabisește pe îndelete versul următor din creația bacoviană: "Frumoase rame la tablouri". Pe drept cuvânt îl privesc aiurit, ridic din umeri, îi dau de înțeles că nu înțeleg foarte exact cum funcționează axa selecției și cealaltă, pe care am uitat cum o cheamă, din prea bine cunoscuta schemă a lui Jakobson. "Măi, măi", zic și pe dată mi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tocmai aici? Ia te uită, ți-a căzut ceva pe jos, o scrisoare. Asta e scrisoarea pe care ai primit-o azi? Otilia vorbea cu siguranța ei obișnuită, fără vreo intenție, dar cuvintele ei fură pumnale pentru Costache, care, privind aiurit dușumeaua, scotoci repede buzunarul și băgă de seamă că fundul căptușelii era rupt și că plicul căzuse jos. Otilia luă scrisoarea, o răsuci, o scoase din plic și-și aruncă distrat ochii deasupra. Era în obiceiul ei de a-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]