433 matches
-
Munro și-l întrebă ce reprezentau toate astea. — Panteonul ebraic: Moise, Isaia, Hristos, Marx, Freud, și Einstein. Trecură printr-un grup de tineri care îi priviră lung și murmurară: — Unde se duc? La ieșirea de urgență? — Uitați-vă ce haine aiurite au! Nu se duc la ieșirea de urgență, sper! — Ce-i aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
poți salva lumea, că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la nivel pământean și nici măcar la scara sistemului solar. Noi suntem doar niște pioni într-o partidă pe care o joacă oamenii din stele. Gosseyn o privi aiurit. ― Ești nebună? ― îngână el. În clipa în care vorbi, se simți golit de orice senzație, cu impresia de a fi auzit cuvinte pline de înțelesuri. Deschise gura ca să zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
distanță" și așteptă, gândindu-se cât de prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
poți salva lumea, că tot nu poți face nimic. Conspirația asta nu este la nivel pământean și nici măcar la scara sistemului solar. Noi suntem doar niște pioni într-o partidă pe care o joacă oamenii din stele. Gosseyn o privi aiurit. ― Ești nebună? ― îngână el. În clipa în care vorbi, se simți golit de orice senzație, cu impresia de a fi auzit cuvinte pline de înțelesuri. Deschise gura ca să zică ceva, dar renunță. Își aminti unul din cuvintele rostite de Hardie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
distanță" și așteptă, gândindu-se cât de prost fu-sese că n-o făcuse mai degrabă. Gândurile îi fură întrerupte de apariția pe ecran a ochiului unui robot: ― Pentru ce stea doriți legătura? întrebă vocea uniformă a robotului. Gosseyn îl privi aiurit și reuși să mormăie: ― M-am răzgândit. Închise și se prăbuși într-un fotoliu. Ar fi trebuit să-și dea seama, gândea el, că baza galactică de pe Venus avea o centrală proprie ca să poată avea oricând legătura cu orice planetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rar, dar când vorbesc e ceva ciudat, n-ar putea spune ce; iar despre cum am mâncat micul dejun chiar nu vrea să vorbească, ar fi o grosolănie s-o facă, dar n-a mai văzut așa un mod dezordonat, aiurit și rapid de a mânca. Nu l-ar mira dacă m-ar vedea că salut fără să-mi ridic pălăria. A încheiat pe un ton aparte: — Cine sunteți de fapt, domnule Crețu, de unde veniți? Sunt pur și simplu curios, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu o pată între ochi, fără șa și nepriponit, o nălucă, la fel cu pisica Eleonor. Se vedea ca un bulgăr de obsidian pe fundalul ierbii. Omar își muta privirea de la bidiviu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și dădea încă bine seama despre ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert: aici se aflau piesele cele mai de seamă ale muzeului. Întinse mâinile tremurânde spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară complicații matrimoniale își petrec noaptea ceva mai judicios. În sfîrșit! îmbrăcați-vă urgent! Sînteți așteptat la domiciliul părinților dumneavoastră. Vă rog să nu întîrziați. ― Li s-a întîmplat ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată încercați. Vom vedea după aceea ce ne rămâne de făcut. Intră directorul, un bărbat uscățiv, cu nas coroiat și părul adus peste chelie, îmbrăcat în cenușiu închis. Exclamă aiurit: ― Ce poveste, domnule! Au operat ca niște gangsteri. Parol, ca niște gangsteri! Cuvântul îi plăcea grozav și-l repetă încă o dată. ― Extraordinar, îngînă locotenentul de circumstanță. ― Nu-i așa? Cui i-ar fi trecut prin minte să folosească canalul colector
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se previn", " Strict interzis a se împrumuta chibrituri de la vecini în lipsa acestora", "Este interzis să se ridice capacul oalelor cu excepția beneficiarului în cauză" și în sfârșit " Furtul între colocatari se pedepsește conform Codului Penal cu închisoare"... ― Ăștia-s nebuni! comentă aiurit Cristescu. Azimioară dădu din cap ca unul care văzuse multe și nu-l mai miră nimic. ― Oameni... Oameni... ― Eu aș zice oameni și oameni! ― La capodopera sculptorului v-ați uitat? Era un afiș mare, în culori violente, lipit între o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
GLASUL ÎI DEVENI TOT MAI PUTERNIC. O PARTE DIN ÎNFLĂCĂRAREA CONVINGERILOR LUI, PRECUM ȘI TEMERILE LUI SUMBRE, I-L FĂCURĂ MAI PROFUND: \ VOI, ACEȘTIA, ÎI REPEZI EL, NU PĂREȚI SĂ FIȚI CONȘTIENȚI DE CEEA CE SE ÎNTÎMPLĂ. NU E VORBA DE CAPRICIUL AIURIT AL VREUNUI CONDUCĂTOR PLICTISIT. ÎMPĂRĂTEASA ESTE O PERSONALITATE MATURĂ ÎN TOATE ÎNȚELESURILE ACESTOR CUVINTE, CU EXCEPȚIA CELOR MINORE, ȘI NU TREBUIE SĂ UITĂM NICIODATĂ CĂ INTRĂM ÎN CEA DE A CINCEA PERIOADĂ DE DOMNIE A CASEI ISHER. DIN ORĂ ÎN ORĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
el se afla Gil Neelan. Hedrock își ținu din nou în frîu mintea, gîndindu-se cu disperare: "Potolește-te, prostule, e doar o imagine, o plăsmuire pe care ți-au băgat-o în creier. Gil e pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
făcut loc spre rândurile din față la miting pentru a-i înmâna un bilețel prim-ministrului, Kishon începu să-și pună întrebări. La baza telefonului înfrigurat pe care i l-a dat vechiul lui prieten ar fi putut sta scornelile aiurite ale unui om care o luase razna, în pragul unui colaps, dovedit de încercarea de tip kamikaze de a sta de vorbă cu prim-ministrul. Sau era posibil să fi fost perfect lucid, chiar dacă destul de agitat, înaintarea lui spre rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început să dea semne că cedează. Trupul meu pare că pregătește declararea unui fel de încetare a focului. Sistemul meu digestiv și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în care se aflau deja cele trei membre tunse scurt ale serviciului auxiliar din Partidul pentru Pace. Agentul de stradă Mancuso, purtând un costum rupt și o pălărie cu borul îndoit, ținea hotărât ușa mașinii deschisă. În centru, negrul cel aiurit rânjea, privind spre ceva care părea o vacă moartă întinsă jos pe stradă. Ignatius cercetă centrul fotografiei cu ochii mijiți. — Ia privește, tună el. Ce fel de imbecil folosește ziarul acesta drept fotograf? Trăsăturile mele abia se pot desluși! Citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Banu a Înghițit cu greutate, nesimțindu-se În largul său În hainele ei, În trupul ei. — Dervișii obișnuiau să doarmă În fân, nu pe saltele mari de puf, demne de o regină, i s-a alăturat mătușa Feride, cea mai aiurită dintre toate. Mătușa Banu a rămas tăcută, privind prin Încăpere pentru a evita contactul vizual cu anchetatorii săi. Ce putea face, durerea ei de spate o ucidea atunci când nu dormea Într-un pat special. — În plus, dervișii nu aveau nefs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala veacului”, a veacului în agonie, bîntuia crîncen. Oamenii căscau pe străzi și mergeau parcă tîrîndu-se. La „grădină”, se plimbau aiuriți, printre copaci de cărbune, și ascultau marșurile funebre ale fanfarei din chioșcuri (I.M. Rașcu, Sfîrșit de veac). Probabil prima atestare documentară a termenului de „avangardă” în critica românească este de găsit într-un schimb de scrisori din primăvara anului 1894
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și durerea, să mi se-ntunece tot cerul și să răsară-n mine stelele, stelele mele, pe care încă niciodată nu le-am văzut. FIORUL E moartea-atunci la căpătâiul meu ? În miez de noapte, când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire, când zbor de lilieci pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul, simt câteodată un fior din creștet străbătîndu-mi trupul, întocmai ca și cum mâni reci mi s-ar juca în păr cu degete de gheață. E moarte-atunci la căpătâiul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să stea acasă și să se uite la televizor, pe cît era Înainte să iasă În oraș și să petreacă. Richard e singurul care nu pare a fi evoluat prea mult. E tot băiețelul Lindei, Încă mai caută cine știe ce schemă aiurită și tot iresponsabil a rămas. Mă Întreb deseori dacă va fi vreodată În stare să se maturizeze, dacă nu cumva Linda a Întrecut puțin măsura cocoloșindu-l, dacă incapacitatea lui de a-și găsi rădăcinile undeva nu-l va Împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vinovat ori măcar responsabil pentru suferința lui Pampu, pe care acum o povestea în detaliu. - Te-a-nțepat și pe urmă a dispărut? - Nu. A intrat în mine, în sângele meu. - De unde știi că n-a ieșit? - Știu precis. Gongea îl privea aiurit. Se uita în ochii lui negri și rugători și nu-i venea să creadă că Pampu, pe care îl știa de când era copil, stă acolo atât de liniștit și-i povestește cum a intrat dracul în el. În mod normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ciorapi, dar el nici nu observase, nu-i spusese nici o vorbă, nu trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-o nici pe mama să toarne apă într-un vas, spunea ea râzând. Îmi plăcea foarte mult povestea asta și aș fi ascultat-o la nesfârșit. Lea era mereu serioasă și hotărâtă și mult prea înțeleaptă pentru a fi vreodată aiurită. Și totuși, când îmi povestea cum a gătit ea prima dată pentru Iacob, Lea se transforma într-o fetiță prostuță și plângăcioasă. - Am fost așa proastă atunci, spunea ea. Am ars prima pâine și am izbucnit în plâns. Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
E bun ? — Delicios ! zic și mai iau o gură. E incredibil de drăguț cu mine. Se face că se simte bine. Dar oare ce-o fi În mintea lui ? Probabil că mă disprețuiește sincer. Probabil crede că sînt o megavacă aiurită. — Emma, ești OK ? — Nu tocmai, spun cu o voce ușor Îngroșată. Jack, Îmi pare foarte rău. Sincer. Îți jur, aveam totul planificat. Urma să ne ducem Într-un club supercool, unde se duc toate vedetele, și să ne distrăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]