311 matches
-
unor grupuri de ostrogoți sau alani aliate cu hunii. Un control direct și exclusiv ar putea fi admis numai pentru zona în care hunii acționează ca mercenari sau foederati. După anii 420-425, este plauzibilă (posibilă) dominația hunilor prin interpuși, goți, alani și gepizi, prezenți la est de Munții Apuseni, în Transilvania. Realitățile istorice ne impun o tratare mai nuanțată a naturii puterii hunice. Astfel, stăpânirea hunilor dobândește forme mai organizate sub conducerea lui Rua, dar mai ales sub cea a nepoților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole supuse, care să asigure întreținerea dominatorilor turanici în tratativele cu Imperiul, Attila insista ca locuitorii refugiați în teritoriile romane să-i fie restituiți. Populațiile supuse de huni, alani, ostrogoți, carpi, gepizi, romanici au fost încadrate în organizația lor militară, iar conducătorii neamurilor supuse și-au păstrat pozițiile aristocratice-pătura conducătoare hunică era destul de pestriță sub aspect etnic. 20 În absența unor știri mai amănunțite cu privire la situația etnică și formele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
situație creată în Pannonia, la începutul secolului al V-lea, datorită prezenței unor triburi germanice sprijinite de Imperiu (ostrogoți, skiri, heruli) și mutării centrului puterii hunice în Pannonia, între 420-425. Hunii au antrenat în înaintarea lor grupuri de ostrogoți și alani. De aceea, gepizii au continuat să rămână o vreme în teritoriul (patria) lor din nord-estul Panoniei. 22 Dar moartea neașteptată a lui Attila, în 453, a determinat pe regele gepizilor, Arderic, să organizeze o coaliție împotriva hunilor și, în bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și rușilor, care le plăteau tribut. În vremea aceasta, secolele VIII-IX, aflați în sudul Europei răsăritene, ungurii dispuneau de 20.000 de războinici, aflați sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau "Lebedia", aflată în bazinul Donului. În urma agresiunii pecenegilor, presați la rândul lor de chazari, Confederația ungurilor a fost zdruncinată: o parte din ei s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locale, est-carpatice, surprinsă arheologic la sfârșitul antichității (cf. D. Gh. Teodor, I. Ioniță, V. Spinei). Această expansiune nu justifică însă, în nici un caz, teoriile unor slaviști, conform cărora aceste ținuturi au fost ocupate succesiv de alte populații venite din stepă, alani, pecenegi și cumani. De la acești nomazi, care au lăsat și ei urme destul de evidente în toponimia provinciilor răsăritene (Moldova, Basarabia), mai degrabă decât de la rămășițele triburilor slave, au preluat înaintașii (strămoșii) populației românești teritoriile unde s-au răspândit temeinic. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
același drum, ci a poposit în văile Caucazului, unde a petrecut iarna anului 1220-1221. În acest ținut de margine al Europei, ei au înfruntat rezistența dârză a gruzinilor, apoi, pe versanții nordici ai Caucazului, mongolii au înfruntat coaliția alcătuită din alani și cumani, pe care, după ce au destrămat-o prin mijloace diplomatice, au înfrânt separat cele două populații. Din Caucaz, mongolii s-au îndreptat spre Crimeea, unde au jefuit Sudek, port prosper pe țărmul pontic, pe drumul de comercializare a mărfurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bolgarul, și principalele sale orașe de pe Volga și Kama n-au putut rezista asaltului și au fost jefuite și distruse. Pe Volga mijlocie și inferioară, mongolii au invadat teritoriile unor populații de neam turcic, fino-ugric și iranian, precum bașkiri, mordvini, alani, cumani. Rezistența cea mai îndârjită a fost opusă de tribul cuman, condus de Bacman. După supunerea populațiilor aflate la extremitatea răsăriteană a Europei, la sfârșitul anului 1237, armatele mongole s-au îndreptat asupra cnezatelor rusești, acestea nu s-au coalizat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul, centru comercial prosper din nord-estul Europei. Pe parcursul anului 1238, mongolii și-au concentrat forțele în stepele dintre Marea Caspică și Marea Neagră în vederea supunerii populației nord-caucaziene și a cumanilor. Luptele cu alanii și circasienii și cu alte triburi de pe versanții muntelui s-au prelungit până în 1240. Încununarea campaniei mongole în ținuturile rusești a constituit-o cucerirea Kievului, eveniment plasat de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu este imposibilă, deși misionarul apusean îl considera pe Olaha între ducii ruteni supuși tătarilor. Pe de altă parte, Rubruck, în descrierea sa, amintește trecerea spre curtea hanului a "rutenilor, blacilor, bulgarilor, a locuitorilor din Soldaia (Crimeea), a circazienilor și alanilor". Acei numiți "blacorum" sunt, în mod cert, români, dar nu știm dacă sunt cei din nordul Dunării sau din sudul ei, din statul Asăneștilor. Dar faptul că, în 1247, anul Diplomei Ioaniților, la numai câțiva ani de la invazie, Cumania nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după mijlocul secolului al XIII-lea, Vicina a devenit reședință mitropolitană, atestată documentar în 1285, ea se va menține ca reședință până la 1359, când mitropolitul Iachint a fost transferat la Argeș. Autoritatea mitropolitului de Vicina era considerabilă, de vreme ce, în 1302, alanii i s-au adresat lui pentru o intervenție pe lângă împărat în vederea stabilirii lor în Bizanț. Însă dependența mitropoliei de patriarhia de Constantinopol nu presupunea și dependența politică a Vicinei față de Bizanț, datele noastre nu duc la concluzia că zona gurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpați, în Moldova, ca meșteșugari și negustori. În expedițiile și războaiele lor, mongolii încorporau și populațiile supuse-ca și hunii, ei au provocat mari dislocări de populație. Unele din acestea au ajuns până în spațiul est-carpatic, chiar dacă locuiau în răsăritul Europei, precum alanii, care au deținut un loc important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
important în armatele emirului Nogai și a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fiului său, Joga, care i-au adus în regiunile dunărene, dar grupuri etnice alane sălășluiau în stepele nord-pontice și înainte de 1241. Populațiile iraniene pătrunse în teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile est-carpatice apar în izvoare sub numele de alani și iasi. Prezența temporară a alanilor în nordul Dunării este indubitabilă, populațiile iraniene medievale au toponime în teritoriile est-carpatice. Iași ar proveni de la tribul iasilor. În 1302, după înfrângerea lui Joga, alanilor li s-a îngăduit de către mongoli să se strămute din nordul Dunării în teritoriile bizantine. În același timp, grupuri de iasi au intrat și în serviciul regelui Ungariei. Printre populațiile din răsăritul Europei dislocate de mongoli se pare că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în conducerea tătarilor apuseni, ceea ce a dus la o apropiere a domnului român de ei, fără știrbirea statutului țării. Iorga subliniază că întâiul act politic al statului, acum definitiv închegat, ni-l dezvăluie un izvor bizantin, care vorbește de "masageții", "alanii" formați la școala celorlalți "sciți", tătarii, învățând de acolo felul de luptă cu arcul a adevăraților mongoli. Numele "ungrovlahilor", ca putere politică și militară, apare numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
numai la istoricul (împărat) bizantin, Ioan Cantacuzino, în 1322, când un conducător bulgar, Voisil, în luptă cu bizantinii recurge la ajutorul "ungrovlahilor" și chiar la "sciții" (tătarii), iar învățatul teolog Nichifor Gregoras va vorbi de acei "tătari creștini", confundați cu alanii, puțin numeroși și neînsemnați. De fapt, situația lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru, apoi "Ivanco Basarab, socrul său, cu tătarii negri, care se aflau împreună cu el (adică în țara lui) și domnul alanilor, supuși tătarilor". Și Iorga scrie că "prima intervenție militară fățișă" a noului stat, Țara Românească, este împotriva sârbilor, porniți spre cucerirea Balcanilor. La Velbujd, în Macedonia, sârbii ies victorioși, iar țarul Mihail este ucis. Un cronicar din Raguza consemnează: "de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Spania triburile germanice au fost asimilate de către populația romanizată, în Britania ele au alungat popoarele romanizate. În urma unui proces îndelungat, au dat numele lor fie unor popoare, țări și limbi (francez francii; englez anglii), fie unor provincii (goții și alanii în Gothalonia Catalonia; burgunzii Burgundia; vandalii în Vandaluzia Andaluzia; longobarzii Lombardia; Essex, Wessex, Sussex saxonii de est, vest și sud), fie unor localități având la bază onomastica germană și termeni latini. Este de la sine înțeles că perioada migrației germanice a
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
lîngă numitele Păduri, anume românii/Olaci și secuii/Siculi, au închis trecătorile pentru ca tătarii să nu poată tre-ce prin ele” Încă din primăvara anului 1245 din Lyon, papa Inocențiu lV îndruma misionari franciscani spre ,,țările bulgarilor, vlahilor, cazarilor, slavilor, sîrbilor, alanilor, goților, iberilor și celorlalți creștini din Orient” să accepte Unirea cu Biserica romană pentru organizarea rezistenței antimongole. Și după prăpădul tătarilor în Ardeal au rămas destui români care să participe alături de secui la ,,închiderea trecătorilor munților de zăpadă”. Să revin
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fi putut fi menținut fără venirea unor popoare noi, a căror expansiune, ignorată de Roma, avea să joace un rol determinant pentru Galia. Într-adevăr, venind din stepele Asiei, hunii invadează regiunea Ucrainei și împing dinaintea lor celelalte popoare, precum alanii din Rusia de sud și germanii orientali. Refluxul către vest al tuturor acestor popoare este fatal Galiei. La 31 decembrie 406, vandalii, suevii, alanii, burgunzii trec Rinul și se lansează în cucerirea teritoriilor galice. Provinciile galo-romane se prăbușesc pentru a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adevăr, venind din stepele Asiei, hunii invadează regiunea Ucrainei și împing dinaintea lor celelalte popoare, precum alanii din Rusia de sud și germanii orientali. Refluxul către vest al tuturor acestor popoare este fatal Galiei. La 31 decembrie 406, vandalii, suevii, alanii, burgunzii trec Rinul și se lansează în cucerirea teritoriilor galice. Provinciile galo-romane se prăbușesc pentru a da naștere regatelor barbare. DOCUMENT 1 Teritoriul eduen la începutul secolului al IV-lea " Avem, cum am spus, numărul de oameni și suprafața de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
evocate principalele probleme caracteristice acestei tematici. ELEMENTE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN Conexate masivului nordic al trunchiului iranian, împreună cu diversele ramificații ale populațiilor central-asiatice desemnate inițial sub numele de dahai, saci și massageți, care i-au premers pe alani, triburile sarmatice au fost implicate în repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
în repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul dintre acestea fiind reprezentat de alani, denominație la rândul său generică, acoperind mai multe realități comunitare. Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui explicații sunt de căutat în cauze multiple, precum condițiile de ordin climatic sau politic (presiunea altor populații), stadiul mai înapoiat
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
din partea estică a Caucazului de Nord, astfel încât întreaga zonă este dominată în această perioadă de sarmați, secondați de meoți. După o perioadă obscură, în secolul I d.Hr. sunt semnalați în sectoarele centrale și estice ale Caucazului de Nord triburile alanilor, cărora le sunt atribuite mormintele cu catacombe din necropola "de aur" de la Alkhan-Kala, de pe malul drept al Kubanului, cu un bogat inventar constând din piese de aur și produse lucrate în centrele meșteșugărești grecești. Alanii sunt menționați frecvent încă din
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
ale Caucazului de Nord triburile alanilor, cărora le sunt atribuite mormintele cu catacombe din necropola "de aur" de la Alkhan-Kala, de pe malul drept al Kubanului, cu un bogat inventar constând din piese de aur și produse lucrate în centrele meșteșugărești grecești. Alanii sunt menționați frecvent încă din secolul I d.Hr., acționând fie în Orient, unde atacă posesiunile parților din Media și Armenia (începând de la aproximativ 73 d.Hr.) sau provinciile romane din Asia Mică, fie în spațiul nord-pontic, de unde organizează raiduri până la
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]