486 matches
-
început pierdu. Dar nu toate partidele. Câte un câștig ocazional îl ajuta să recupereze câteva monede. Dar în a treia zi a acestui joc nesfârșit, penultima zi a călătoriei, norocul i se schimbă atât de tare încât îl abandonă imediat, alarmat. În cabină își numără banii care-i rămăseseră - optzeci și una de unități. Plătise reprezentantului băncii comisionul de opt la sută la cele o mie de unități. Restul se dusese pe biletul de călătorie, pe jocul de pocher și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
crimă. ― Perfect! exclamă Vâlcu. Vreți să-mi spuneți cum dovediți toată povestea asta? Până acum n-am auzit decât supoziții. Cristescu zîmbi: ― În stomacul victimelor nu s-au găsit alimente. Accentuă: Nici urmă. Concluzia se impunea. După primul asasinat, ceilalți, alarmați, au început să ia măsuri. Încerc să-mi imaginez cu ce groază au asistat la moartea lui Panaitescu Valerica Scurtu sau Grigore Popa. Oameni trăsniți din senin, otrăviți cu cianură ― și un sugaci ar recunoaște-o după miros - fără să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai devreme, se răzbună: "Fleacuri", hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: "Tu ce părere ai despre Bătrînul? Ești aici de mai multă vreme". "De ce mă întrebi?" îmi aruncă el o căutătură alarmată. Fiindcă vreau să știu părerea ta". Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: "Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucît vântul începuse să bată înspre azil, gonind
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îi văzu pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un pat și încercând să-l lege. Jamie țipa. Dave simți cum sângele începe să-i clocotească. Mârâi și lovi în uși. Femeia ridică privirea, alarmată. Păru șocată, când îl văzu pe Dave. Îi strigă ceva șoferului. Șoferul începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
s-o văd cu ochii mei. E o incursiune atât În trecutul familiei mele, cât și În propriul meu viitor. Paradoxul Ienicerilor mă va bântui dacă nu fac ceva ca să-mi descopăr trecutul. Stai, stai, stai, scrise Doamna Peacock/Siramark alarmată. Ce naiba crezi că faci? Vrei să te duci de una singură În Turcia, ți-ai ieșit din minți? Pot găsi ceva relații. Nu e atât de dificil. Cum, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit? Insistă Doamna Peacock/Siramark. Cât de departe crezi că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
covoraș, cu șalul de rugăciune pe cap și șiragul de mătănii de chihlimbar În mână, nemișcată și tăcută, până cănd cineva a băgat de seamă În ce situație se afla și a ridicat-o. — Cum era mai departe? a Întrebat alarmată Petite-Ma după ce au convins-o să se Întindă pe canapea și i-au așezat câteva perne moi sub cap. La sajda trebuie să spui Subhana rabbiyal-ala. Trebuie s-o spui de cel puțin trei ori. Așa am făcut. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E un fel de labirint urban. Mai curând un amalgam de orașe adunate Într-unul singur, decât un oraș În sine. Apropo, bucătăria e fantastică. Orice armean s-ar simți aici ca-n rai. Armanoush se opri dându-și seama alarmată ce scrisese. Vreau să spun, În ceea ce privește mâncarea, adăugă rapid. Vai, Doamnă Sufletul-Meu-Surghiunit, erai reporterița noastră, iar acum vorbești ca o turcoaică! Nu ai fost cumva turcificată, nu-i așa? Era Anti-Kavurma. Armanoush a respirat adânc. Din contră. Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a simțit atât de profund descurajat de liniștea aia neobișnuită, Încât aproape că a fost ușurat când a auzit niște sunete venind de jos. Cineva traversa În grabă casa de la un capăt la altul și după aceea Înapoi; pași alarmați, greoi, grăbiți de parcă ar fi fugit de ceva sau de cineva. Ăsta trebuie să fie Yervant, și-a zis pe când o nouă Îngrijorare i se strecura În priviri, o expresie gânditoare și Înțelegătoare. Fiul lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o mai poți face la loc. Acum, pe când stătea nemișcat În capul scărilor, ascultând liniștea stranie din casă, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu vadă acea imagine cu ochii minții: o rodie spartă, roșie și tristă. Vizibil alarmat și-a strigat soția: — Armanoush! Armanoush, unde ești? Probabil sunt cu toții În bucătărie, și-a zis și s-a grăbit spre primul etaj. După Începutul Primului Război Mondial a fost decretată mobilizarea generală. Deși toată lumea din Istanbul vorbea despre asta, efectele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
savura satisfacția de a fi făcut și ea ceva rău. — Am mințit aproape toată familia ca să pot face călătoria asta. Dacă le-aș fi dezvăluit faptul că mă duceam la Istanbul de una singură, toată lumea ar fi fost atât de alarmată Încât nu m-ar mai fi lăsat să plec niciunde. Așa că mi-am zis, am să mă duc la Istanbul și am să le povestesc totul când am să mă-ntorc. Taică-meu crede că sunt În Arizona cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse ce trebuia să facă cu ea. — De ce mi-ați dat tigaia asta Încinsă? a Întrebat vizibil alarmată. Îi luaseră Încet tigaia din mână și, de atunci, nu Îi mai Încredințaseră niciodată sarcina aceea. Însă acum că subiectul fusese reluat, toate capetele s-au Întors spre bătrână ca să vadă dacă urmărea conversația. Fiind obiectul atenției tuturor de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
firmă pentru plasarea articolelor ei. Ca de obicei, un muncitor se apropie să dea o mână de ajutor la descărcat, dar subșeful de la recepție îl chemă și-i ordonă, Descarcă numai jumătate din cantitate, verifică după listă. Cipriano Algor, surprins, alarmat, întrebă, De ce numai jumătate, Vânzările au scăzut mult în ultimele săptămâni, probabil va trebui să vă înapoiem marfa din magazie din lipsă de cumpărători, Îmi dați înapoi marfa din magazie, Da, conform contractului, Știu bine ce scrie în contract, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Algor și Marta ieșiră din olărie. Găsit alergă spre ei, în astfel de momente are impresia că, în sfârșit, va înțelege totul, dar impresia n-a durat, nu durează niciodată, stăpânul scoase un țipăt enorm, Fugi de aici, stăpâna strigă alarmată, Stai, cine să-i mai înțeleagă pe oamenii ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: „Tu ce părere ai despre Bătrânul? Ești aici de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu părerea ta”. Ne plimbam pe țărm, în zona stâncilor de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. „Florile astea nu pot fi culese”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: „Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?” Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe coridor. Ardeau bălăriile uscate din spatele azilului și întrucât vântul începuse să bată înspre azil, gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frig. Și Își zdrelise picioarele În șuruburile șinelor. — Când pleci? Îl Întrebă. Ea nu știa să privească Înapoi și se gândea doar cum ar putea face să Îndrepte lucrurile pentru ziua de mâine. — La Începutul lui iunie, răspunse Zero. Privi alarmat ungherele Întunecate din jurul depoului. Îi părea că auzise niște pași. Atunci ne rămâne aproape o lună, observă Maja. Își dădu seama că vorbele ei sunau ca o propunere. Îi puse cu grijă un braț În jurul taliei. Zero se Întoarse brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
i-a apărut Mașcatu la trăsură, cu o figură gravă, ca unul care are mortul în casă, și i-a spus repede, pe când îi deschidea ușa trăsurii: - A dat nenorocirea peste noi, măria ta. Spătarul a coborât din trăsură, destul de alarmat. Îl știa bine pe Mașcatu, pe care îl socotea un om de mare încredere. În grija lui era lăsată toată curtea. El era mâna dreaptă, și nu doar o simplă slugă. Tocmai hotărâse să-i dea un loc de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o brișcă nostimă, cumpărată la mâna a doua de la boierul Filipescu. În mod normal, Gligore n-ar fi coborât nici mort în oraș, pe timp de molimă, dar cu Zogru în el era destul de liniștit și, pentru că slugile se uitau alarmate, a aruncat peste umăr un ordin de la cancelarie. Orașul părea într-adevăr părăsit. Pe ici-pe colo se înălța fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
spună lor. Și chiar se întâmplase ceva rău, dar Giulia nu avea puterea să le spună. Era ceva ce nu putea să spună în ruptul capului. D-apoi să scrie! Ce să scrie? Dragii mei, sunt o liceană fără ciclu! Alarmați, pe la sfârșitul lui august, părinții s-au întors în țară și au petrecut aproape o lună de zile în căsuța lor din Gelu Căpitanul. Dar n-a putut să le spună nimic. Parcă nici n-ar mai fi existat marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas șocată și pentru o secundă mă cuprinsese un fior. Mam ridicat repede de la masă fără să spun nimic și am fugit pe scări până în cameră. Mama striga alarmată: Ella, Ella, stai ! M-am așezat pe pat și am început să plâng în hohote. Credeam că era de ajuns că trebuia să accept în familie un alt tată. Speram că moartea tatălui meu natural avea să fie singura veste
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cei dragi lor să fi pățit ceva rău. Orele păreau a trece fără rost. Nici bunică, nici fată nu făceau nimic dorind să nu se sperie una pe cealaltă, dar se simțeau vinovate tocmai pentru această inerție. Neștiind ce face, alarmată fiind, într-o noapte friguroasă cu lună plină scânteind pe cerul întunecat, Violetta și-a pregătit echipamentul nefolosit niciodată, mâncare și câteva haine, după care, fără să aștepte dimineața, a plecat la drum, după ce a aruncat în grabă pe masa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tatăl lui i-l arăta, PM simți nevoia să strălucească și nu se putu Împiedica să nu spună mai mult decît era nevoie. - Pe deasupra, Gildas ar fi vorbit pînă la urmă... - Ar fi vorbit despre ce? se interesă Arthus, brusc alarmat. PM Își reprimă o strîmbătură. Naiba să-l ia, de ce nu-și ținuse gura? - Dar explică-te odată! tună bătrînul. Soțul Armellei Începu să bîiguie lamentabil. Sosirea inopinată a Juliettei Îl salvă, cel puțin pentru moment, dacă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu o pauză; obrazul fetei se Încruntă, alarmat. „Bună..., repetă el; poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? — Ce?”, făcu ea, ridicându-se Într-un cot. Abia atunci văzu Bruno că fata avea căști pe urechi; se retrase bălăngănindu-și brațele ca Peter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin părul meu, țâțâind din buze. Ei bine, nu poți să rămâi în halul ăsta. Zic să-ncercăm un blond drăguț. N-ai nimic împotrivă să fii blondă, nu, draga mea ? Blondă ? — N-am fost în viața mea blondă, zic alarmată. Nu sunt prea sigură că... — Ți-ar sta bine. Începe să-mi perieze părul. — Dacă nu e foarte blond, zic iute. Să nu fie... știți ce vreau să zic, culoarea aia falsă, de curvă, blondul ăla platinat.. Amuțesc brusc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]