498 matches
-
Îngrijorată de ceva ce n-a vrut să-mi povestească. M-a rugat să păstrez plicul și, dacă se Întîmpla ceva, să ți-l predau dumitale. — Dacă se Întîmpla ceva? — Astea au fost cuvintele ei. Am văzut-o atît de alarmată, Încît i-am spus să mergem Împreună la poliție, că, oricare ar fi fost problema, o să găsim o soluție. Atunci mi-a zis că poliția era ultimul loc unde se putea duce. Am rugat-o să-mi dezvăluie despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uitați, Ivan Feodorovici, spuse Ganea îngrijorat și ezitând, că mi-a lăsat libertatea deplină de decizie până tranșează ea însăși problema, ba încă și atunci ultimul cuvânt îmi aparține... — Vrei să zici că... vrei să zici că... spuse generalul, brusc alarmat. — Nimic. — Ba să mă ierți, ce vrei să faci cu noi? — Păi nu renunț. Poate că nu m-am exprimat cum trebuia... Asta mai lipsea: să renunți! spuse generalul cu o ciudă pe care nici nu încerca să și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
până atunci. Un singur gând îl însoțea permanent, intrat adânc în memoria și inima lui, în fiecare minut, în fiecare clipă. Numai de dragul acestui singur gând își petrecuse tot timpul, de la cinci după-amiază până la unsprezece seara, extraordinar de trist și alarmat, bătându-și capul cu feluriți Kinderi și Biskupi, care aproape înnebuniseră, umblând ca bezmeticii ca să-i împlinească lui vrerea. Și, în pofida tuturor dificultăților, suta de mii, la care, în glumă și cât se poate de vag, făcuse aluzie Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Deci, acest lucru prezenta pentru el un interes atât de mare, încât îi atrăsese atenția chiar și când era atât de zăpăcit, ieșind din clădirea gării. Mergea, privind aproape cu tristețe spre dreapta și inima i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise să se întoarcă. Iată și obiectul de șaizeci de copeici; „desigur, șaizeci de copeici, nu face mai mult!“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
impresii fură date uitării și se estompară pentru un timp. S-ar fi putut crede că această schimbare de costum conținea ceva deosebit de important. Nedumerite, Adelaida și Alexandra îl descoseau pe Evgheni Pavlovici. Prințul Ș., ruda lui, părea chiar foarte alarmat; generalul vorbea aproape cu emoție. Numai Aglaia îl privi curioasă, dar absolut calmă, cam vreun minut, pe Evgheni Pavlovici, de parcă ar fi dorit să compare ca să-și dea seama dacă-i stă mai bine în uniformă sau în costumul civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Lizaveta Prokofievna era o femeie irascibilă, care se aprindea ușor, așa că, brusc, fără să stea mult pe gânduri, ridica uneori toate ancorele și se lansa pe marea cea largă, fără să țină cont de starea vremii. Ivan Feodorovici se mișcă alarmat. Însă, deoarece în primul moment toți se opriră fără voie și rămăseseră nedumeriți în așteptare, Kolea desfăcu revista și începu să citească cu voce tare de la pasajul pe care i-l indicase Lebedev, care se repezise să-i arate: „Proletari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
elegante, de culoare verde-deschis, de la gâtul domnului pe care îl zărise. Prințul nu-și putu da seama dacă domnul respectiv dispăruse în mulțime sau se furișase în clădirea gării. Dar după un minut începu să arunce împrejur priviri repezi și alarmate; această primă nălucire putea fi prevestitoarea și predecesoarea unei a doua năluciri. Asta trebuia să se întâmple cu siguranță. Oare uitase de această posibilă întâlnire atunci când porniseră cu toții spre gară? Ce-i drept, venind spre gară, parcă nici nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
prin minte să plece; părea că a uitat cu totul de lume și era gata să stea și doi ani la rând în locul în care i s-ar fi arătat. De sus ajungeau uneori la el frânturi dintr-o discuție alarmată. Nici el n-ar fi putut spune cât a stat aici. Se făcuse târziu, se lăsase întunericul. Deodată, pe terasă intră Aglaia; părea calmă, deși era puțin palidă. Văzându-l pe prinț, pe care „evident, nu se aștepta“ să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și-și strângea pumnul de la mâna dreaptă. Se potrivi că Ivan Feodorovici și prințul aveau același drum. Cu toate că ora era înaintată, Ivan Feodorovici se grăbea să discute ceva cu cineva. Deocamdată, începu din senin o conversație cu prințul, vorbind repede, alarmat, destul de incoerent, pomenind-o adeseori pe Lizaveta Prokofievna. Dacă prințul ar fi putut fi mai atent în aceste momente, atunci, poate, și-ar fi dat seama că, printre altele, Ivan Feodorovici voia să afle ceva de la el sau, mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
părea speriat când privea în jurul lui; însă, după ce își aminti totul și își dădu seama de situație, pe chipul lui se întipări o expresie aproape de spaimă. — Ce, pleacă? S-a terminat? Totul s-a terminat? A răsărit soarele? întrebă el alarmat, apucându-l de mânecă pe prinț. Cât e ora? Pentru Dumnezeu, cât e ora? M-a toropit somnul! Am dormit mult? adăugă el aproape disperat, ca și cum din pricina somnului ar fi lăsat să-i scape ceva de care depindea cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
avu curajul să-și rostească sfatul de-a dreptul, în vorbe; apoi ieși, zâmbind ușor și blând. Prințului îi fusese extrem de greu să asculte toate acestea. Din toate, ieșea în evidență un fapt important și extrem: că Aglaia era foarte alarmată, foarte nehotărâtă și foarte chinuită de ceva („de gelozie“, șopti prințul în sinea lui). Mai rezulta și că, desigur, o tulburau niște oameni răi, și era foarte ciudat că avea atâta încredere în aceștia. Cu siguranță, în acest căpșor lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se aprindă și mai abitir în suflet nebunia asta fără speranță. Își înghite cu greu nodul de amărăciune din gât. — O să-l dea pe mâna lui Seius Strabo, se smiorcăie nefe ricit. — Ce caută Seius Strabo în povestea asta? tresaltă alarmat Au gustus. Ianuarius ezită, mușcându-și buzele indecis. Imploră iertare din ochi și murmură abia audibil: — Plautius Silvanus are de gând să-și mărite fata cu un ca valer din Tibur, fost prefect în Iudeea, unul Coponius... La auzul numelui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viețuiești alături de alte femei, toante și nătânge? Logica și sentimentele sexului frumos nimeni nu le poate înțelege, pentru că sunt iraționale. Bieții bărbați! Trăiesc pe lumea asta mai rău decât dincolo de malul Styxului. Un murmur îi moare pe buze: Scribonia...! Tresare alarmat. Își ferește iute privirea în lături pentru ca Fulcinius să nu-i citească teama în ochi. Se înșală subestimând-o pe Livia. Nu face niciodată lucruri gratuite. Evident că dorește să lovească cu bună știință în el. În el...? Nu neapărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ochi profesionist. Caută atunci perfecțiunea. Astăzi însă, nesiguranța zilei de mâine îl face mai sensibil. Se întoarce către Pusio: — Ce trebuie deci să fac...? Un vuiet surd și ritmic ca talazurile mării îl întrerupe. — Ce-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că o mică depunere de grăsime în partea superioară a inimii este un semn bun. Însă și el e speriat. Să fie din cauza sacrificiului? se întreabă alarmat. Nu neapărat. Doar nu a ajuns ca babele care se sperie și când tragi un pârț lângă ele. Cât despre haruspici și auguri... Mișcă a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare c-o să plouă. Trebuie să te grăbești! Știi drumul Înapoi? Aș veni cu tine, dar... O, așteaptă. Brusc Își puse mîna pe umărul lui Helen, pentru a o Împiedica să pășească pe trotuar, iar Helen se Întoarse spre ea, alarmată, gîndindu-se că Julia dorea s-o sărute, s-o ia În brațe sau ceva de genul ăsta. Dar nu făcea decît să perie praful de pe brațul lui Helen. Poftim, spuse ea zîmbind. Acum Întoarce-te să-ți văd spatele. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi din nou un val cald de dorință. O prinse pe Helen de braț și o trase mai aproape. Helen se Întoarse și-i văzu expresia și se uită În jur alarmată. — O să apară cineva, zise ea. Nu face asta, Kay. — Ce să nu fac? Doar te privesc. — Dar felul În care mă privești. Kay dădu din umeri. Poftim, aș putea... Duse mîna la unul dintre cerceii lui Helen și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea, un soldat În kaki - Îl zări fugar În oglinda de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată cînd ușa se deschise; crezu că făcea pipi și se jena. Se duse la tamponul dintre vagoane și așteptă. Ușa băii rămase Închisă Încă un minut. Apoi văzu cum mînerul se Învîrte Încet și ușa e trasă cu prudență. Soldatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deasupra intrării în zenana. Gongul uriaș este lovit și încăperea acționează ca o cutie de rezonanță, dislocând o serie de sunete înfundate, ca un râgâit dulceag ce vibrează în toată aripa făcându-i pe locuitorii ei să intre în priză alarmați și să-și termine mai degrabă treburile de prin closeturi. Când apare chiar nababul însoțit de câteva slugi și gărzi, se lasă o tăcere răbdătoare, prudentă. Lui Pran, care privește prin grilajul încăperii cu gong, bărbatul slab, îmbrăcat în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frate ar reuși să facă ceea ce el nu mai credea, adică să sădească o sămânță viabilă, copilul lui totuși nu va... , și jură pe Dumnezeu, nu va sta niciodată, niciodată, pe tronul Fatehpurului. Nu vă puteți calma? zice De Souza alarmat. Diwan-ul începe să se agite. Se uită după nabab, care pare să fi dispărut. Trecând prea aproape pe lângă claia de haine, acoperite cu o robă, în care e înveșmântat De Souza, se trezește că-i zboară fiola cu prafuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a mișcat, este în altă poziție, iar podul palmei ei îi apasă dureros degetele. — Atenție! se aude dintr-odată tare vocea lui Mabel, emoționantă. Nu întrerupeți cercul. Mama a luat legătura cu alt spirit. Cei aflați în jurul mesei sunt alarmați. Fiți atenți la ea! strigă Mabel. Urmăriți-o! Masa începe să se ridice, pâna când mâinile lui Bobby ajung aproape în dreptul nasului. Apoi, cu zgomot, cade la loc, pe podea. Doamna Pereira scoate niște sunete ciudate, ca niște clipoceli. Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anal, În timp ce numai cincizeci la sută dintre cuplurile de homosexuali fac... — Hă? am Întrebat eu. Îmi spui că juma din homălăi nu se fut unu pe altun cur? Asta mi se pare-o porcărie! Bladesey Își rotește ochii și pare alarmat. — Vorbește mai Încet Robbo. Îți zic doar ce scria În articolul ăla. — Ascultă Bladesey, nu cred nici un pic asta. Și să-ți spun io ceva despre negroteii ăia cu versurile alea rap de rahat, toate palavrele alea despre puicuțe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
luat o bere. Apoi Îl ginesc pe puțoiu ăla obraznic și slinos, găozaru ăla care mi-a tras-o În avion, domnul Familii Fericite. E singur și se duce să se pișe. Mă ridic. — Unde te duci? Întreabă Bladesey puțin alarmat. — Am treabă, Îi spun. Ridică exasperat o sprânceană. Îl urmez pe puțoiu ăla tupeist În toaletă. Suntem doar eu cu el. Îl las să se pișe și să și-o scuture, apoi se Întoarce cu fața la mine. Preț de o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la trecere”. Autocarul demara imediat, străbătând ținutul arid al vecinilor bulgari, apoi în zori se înscrise pe autostradă care se întindea infinită parcă către Turcia. Urma o explozie de cauciuc, care provocase mare panică în rândul pasagerilor, iar securiștii coborâră alarmați, verificând cauciucurile autocarului. Unul dintre ei constată cu stupoare că autocarul avea două cauciucuri vechi, destul de uzate, desi spunea el, toate cauciucurile îi fuseseră date noi la plecare șoferului. Cert este că acesta păstrase două dintre ele pentru a le
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
la Consulatul ucrainean din Suceava însă termenul de obținere este cel pe care l-a spus de frati-miu, precizează Ciprian. Și altfel, adică fără viză nu pot încerca ? Nu ! Este riscant ! se grăbește Dragoș să răspundă cu un aer alarmat, dar Ciprian, care nu bănuiește supliciile prin care trece fratele său la gândul că Dora ar putea fi în pericol, intervine : Este mult mai ușor de intrat dincolo decât de revenit. Nimeni nu intenționează să rămână dincolo în timp ce mulți dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]