323 matches
-
e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Iar Harry crede că majoreta din Dallas ascunde ceva. Cuvintele lui Bea m-au întristat. Fiindcă eu habar nu aveam cine era majoreta din Dallas. Am închis telefonul și m-am întors către calculatorul în a cărui strălucire rece și albăstrie, ca a safirului, mă scăldam de săptămâni întregi. Bea avea parte de ceremonii cu trandafiri și yoga, eu mă alegeam cu radiații de la calculator și cu cocoașe de la atâtea plecăciuni menite să satisfacă toate mofturile șefei mele. Din păcate, verdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
veni, cămașa din cașa maro, descheiată la toți nasturii sub care purta un tricou ușor decoltat, verde crud, Înțepat În două locuri de sfârcurile sânilor, nu mari, dar nici minusculi. Claia pe păr arămiu, prins Într-un coc neglijent, cearcănele albăstrii de sub ochi, Întregeau portretul fragilizat parcă al unei femei care afișa În mod obișnuit siguranța nonșalantă a geologului sau vulcanologului Întors printre muritorii de rând pentru o scurtă vacanță. Mașinile intrau și ieșeau din piață după regula strictă a priorității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard Cohen cântând Waiting for the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu semn tarafului să cânte. Nava se ridică în tării. Episodul 50 În sfârșit, acasă! Ce poate fi mai frumos, întorcându-te din spațiu și apropiindu-te de Terra, decât să vezi la un moment dat deslușindu-se în pâcla albăstrie a unei dimineți de vară arcul încordat al Carpaților, pata gălbui-verzuie a Bărăganului, linia subțire strălucitoare a Dunării, apoi formele neregulate ale orașelor, orășelelor, satelor, lanurilor, fânețelor și, apropiindu-te și mai mult și pregătindu-te de aterizare, pâlcuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mari mâinile ei micuțe, și-a pus mâinile ei de aur peste palmele de lut ale femeii și le-a mișcat când la stânga, când la dreapta. Uttu i-a lăsat un fus făcut din lapislazuli, care lumina ca un glob albăstriu pe cerul de aur, iar firul era făcut din raze de soare. Enhenduanna a adormit în brațele zeiței. În timp ce dormea, Enhenduanna a început să toarcă ea însăși, fără să știe, fără să vadă și fără să obosească. A tors până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înnegrite de sânge. Vulturii zburau în cercuri largi pe deasupra ei. Nu mai văzusem un cadavru până atunci. Ochii mi s-au umplut de fața lui Ruti, care nu mai era de fapt fața lui Ruti, ci o bucată de argilă albăstrie, gravată cu niște trăsături pe care mi le aminteam. Nu părea tristă. Nici nu se vedea vreo urmă de durere. Părea doar goală. M-am uitat bine, încercând să înțeleg unde se dusese Ruti. Și mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și s-a repezit afară și a ajuns exact în același timp cu Rahela. Într-o clipă, Bilha și Zilpa au apărut și ele și toate cinci ne holbam la mesagera din Mamre, a cărei rochie lucea argintie în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții erau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcându-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza ce anume, poate ochii, înghețați, fixați ca două bucăți de gheață albăstrie în pleoapele fără gene, sau poate petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și cădea. Cârciumarul își spoise casa pe afară, să nu se mai cunoască urmele prăpădului. - Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lege). Spiritele profunde nu au destulă finețe pentru așa ceva. Cu toate acestea, mulți au Încercat. Încă de pe când Brummell mai trăia, două condeie celebre, dar prea delicate, muiate Într-o cerneală de China cam parfumată, au conturat - pe o hârtie albăstrie cu margini argintate - câteva linii fugare, dincolo de care se Întrevedea Brummell. Era fermecător prin acea ușurătate a spiritului și prin analiza fugară a portretului. Pelham și Granby. Până la un punct, acolo era chiar Brummell, pentru că se dogmatiza dandysmul. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că toate sfârșite sunt, a trebuit să ajung, un fel de fugă deznădăjduită, pe malul Dunării. Să ajung pe o șosea uitată între ape clipocind, cu sălcii de-o parte și de alta, cu cioturi de munți într-o zare albăstrie. A trebuit să merg pe șoseaua aceea pustie dintre ape spre a mă dezmetici, spre a mă trezi iarăși în text. Undeva, departe, în stânga mea, la poalele unei sălcii cu mlădițele revărsate peste un ochi de apă, un bărbat, bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O creatură inventată să întunece totul în jurul ei." Telefonul târâi o dată scurt și bărbatul tresări. Ridică receptorul, dar legătura se întrerupse. Se așteptase să audă glasul necunoscutei. Aprinse o țigară și trase scrumiera mai aproape. Streșinile plângeau monoton, lumina devenise albăstrie. " Ciudat." Femeia aceea știa totul despre el. Povești vechi de douăzeci sau treizeci de ani, pomenise întîmplări, străzi, nume uitate... Joe, contrabandistul cu un singur ochi, banda lui Alessandro la Neapole... " Ați fost locotenentul lui, domnule Scarlat. I-ați sedus
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am lamentat destul. Îl învălui într-o privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit ceva, fii sigură că nu-ți accepta invitația". Își coborî pleoapele. Genele aruncau o umbră albăstrie peste chipul colorat. Spuse cu voce tremurată: ― Nu mai am răbdare. Sânt atât de emoționată... Cristescu făcu ochii mari: ― Nu înțeleg! ― Știți, vestea aceea bună... Sânt incapabilă să mă gândesc la altceva. ― Ah! Maiorul începu să rîdă: Am discutat cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca niște căngi care se agață de punte și trag... Avu certitudinea unei nenorociri și simți că i se face frică. * Grigore Popa se apropie de fereastră. Noaptea era senină și geroasă. O lună de sticlă filtra întunericul în transparențe albăstrii. Trecători cu nasuri umede și urechile roșii mergeau repede, crispat ca niște păpuși mecanice. Aproape că le-auzea scâncetul încălțămintei pe zăpada înghețată. Se apropie de biroul vechi cu ornamente de bronz. Deasupra atârna fotografia unui grup de tineri: "Liceul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile avansau mai încet decât picioarele, era aprinsă luminația festivă, la care puțină lume mai ridica ochii. Picături albăstrii lunecau a plâns în plasa de beculețe atârnată deasupra șirurilor de roți fără început și fără sfârșit. Undeva, îngropat în rând, era, ca o mică pată galbenă, vechiul automobil al gazetarului Dan Crețu. Mergea spre aerodrom, după ce trecuse pe la redacția
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
garnisite cu sâni tineri și coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aibă unde-și trage sufletul, după care, să-și continue urcușul spre vârf, unde, în adevăr, se afla vestita cruce. Ajunse sus, sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse la ultimul compartiment de clasa I. Aproape că se obișnuise că gîndul că nu-l va găsi, așa că rămase cu gura căscată cînd, deschizînd ușa, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]