25,860 matches
-
iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă. Podul pragul devin un prund de râu și la un semn recifele din suflet scot ghețarii scenariul ludic: scrânciobul de lemn în care așteptam prezicătorii cu bărbile ca un apus păgân să-mpace "căpățâna
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
deshidratat în deșert, după un marș chinuitor prin căldura infernală a nisipurilor pustiului Gobi!... și eu să constat amabil, superior, băi, tu ești cam nebună!... m-ai speriat, ce naiba ai tuns-o așa?... parcă te alergau ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Liliana Ursu Așteptînd să treacă uraganul Isabela Pe masă cartea cu Arta i, Patericul Egiptean Și cafeaua Starbucks pe care o beau în fiece dimineață cu ochii pierduți Pe fereastra mea americană în dialog cu păsările flăcări, cu păsările albastre ca fulgerul Cu motanul Toady, cel cu cinci degete Și mereu la pîndă, urmărindu-mă pe mine de departe Așteptînd să apar cu cana cu lapte. Și mai stau de vorbă și cu bradul cel bătrîn Căruia mă adresez cu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
5 ani și sunt în grădinița din Sibiu Gușteriței colț cu str. Balanței Și învăț tocmai a socoti Mișcînd bilele roșii mai fascinante decît stelele de pe cer învățînd Abstractul cu multă răbdare și curiozitate. Aplecată peste socotitoare Cu fundele mele albastre în codițele blonde Și acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
multă răbdare și curiozitate. Aplecată peste socotitoare Cu fundele mele albastre în codițele blonde Și acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
Și cei din Lewisburg Se miră că lîngă podul lor A mai apărut un pod Mai mic, Cu mașini mai mici, Cu umbrele mai mici Cu vijelii mai mici Un pod pe care o fetiță cu codițe blonde și funde albastre îl trece în fiecare duminică De mînă cu bunica ei Pe drumul lor spre Catedrala din centrul Sibiului. Roma și pinii ei Roma și pinii ei Aievea îmi vorbesc Despre veșnicia sufletului Precum biserica mică de pe dealul Apoldului. Sau Bucuria
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o. Stătea în ușa vagonului ținând în brațe un pachet învelit într-o hârtie albastră cu cerbi trăgând sănii, cu clopoței aurii, cu rămurele de brad și cu câțiva "La mulți ani!" scriși cu litere roșii, imitând majuscule din vechile manuscrise. Era într-un pardesiu cafeniu. O fetișcană micuță, tunsă scurt, cu câteva șuvițe aurii
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de visat visez." Poți să iei... știi ce?" zice verișoara Pulheria. "Valeriană. Pentru..." și-și pune palmele împreunate sub un obraz: "...insomnie. Nani-nani." " Ia stai așa! Nu dormi normal da' visezi. Cum așa, tu, copilă?" "Uite-așa. Vezi panglica asta albastră și lucioasă? Mă țin de ea, închid ochii și ea mă duce în viset." "în ce?" "în viset. Așa-i zic eu visului în care nu dormi." " Asta cum o mai fi? Auzi! Să visezi normal, da' să nu dormi
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Să nu mai dormi normal, da' să visezi. Tot aia e! N-am mai auzit așa ceva! Da, da' tu ești normal..." "Șșșt!" zice mătușa Zizi. "Lăsați-o să spună." Și mireasa spune: "Visatul e atunci cînd un capăt al panglicii albastre îl țin eu" și arată cu degetul spre ea "și celălalt capăt îl țin tot eu dar eu cea din viset." "Apăi, tu, copilă, cînd erai mică mai pricepeam, da' acuma normal nu mai pricep nimica. Ne puneai normal să
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
mirele că e bărbat. Preoteasa noastră e femeie aici și, oricum, îl are pe bărbatul ei cu ea, chiar dacă el a murit, cum zicem noi. Adică din cel care trebuia să ne cunune, a rămas de capătul acesta al panglicii albastre doar femeia. La capătul celălalt sînt amîndoi. Și, oricum, eu și cu mirele ne vom cununa și de partea cealaltă a panglicii albastre..
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
zicem noi. Adică din cel care trebuia să ne cunune, a rămas de capătul acesta al panglicii albastre doar femeia. La capătul celălalt sînt amîndoi. Și, oricum, eu și cu mirele ne vom cununa și de partea cealaltă a panglicii albastre..
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
îngerul s-o tulbure și nici măcar nu mă aplec narcisic spre fața mea să văd cum mai arată. De-ar fi măcar un semn de răzbunare din partea nu știu cui, să-arunce piatra să facă cercuri, să se-ntâmple ceva nimic, un ochi albastru, neclintit, nu cel din întunericul fântânii la care căutam întotdeauna când coboram din cumpănă găleata... O apă limpede e tot ce sunt, străină și de duhul ce plutea deasupra ei, cândva, la începuturi.
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
exemplu) culegerii perelor. , ca fiece pară pe care, c-o grijă infinită, domnul director, o desprinde fericit de pe crenguța ei. El va muri... „Să caute ea în dulapul unde îmi țin lucrurile de școală, trebuie să fie acolo niște hîrtie albastră de îmbrăcat caietele”. Și iar mi se umple sufletul de-o lacrimă mare, limpede, tremurătoare, lacrimă pe care-aș luat-o-n mîini și-aș purta-o ca pe însăși copilăria mea-n brațe, în lumina unei după amiezi nesfîrșite
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
spunea cocostîrcul aterizat pe coșul cu rufe murdare am fost circumcis de un spațiu anume enormitate tu dureros de dulce și la 9 ani heinrich avea ciorapi galbeni e important să-ți spun de trei nopți mă trezesc cu ochi albaștri cu verișoara marișca numărîndu-mi firele albe auzi locomotiva pufăie prin circumvoluții vine boyle mariote din kamciatka dacă mai scriu un singur rînd ineva cade își rupe piciorul domnu, domnu, e a dumneavoastră unghia asta? exersează conduita eșecului vîră firul de
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
a sta în rîndul întîi. Dar locul unde ședeam mi-a oferit o perspectivă diferită de a spectatorilor aflați mai în spate. Cînd pe scenă s-a ivit umbra Tatălui, am văzut aprinzîndu-se, sub coiful purtat de actor, un beculeț albastru; efectul, impresionant desigur pentru cei care nu vedeau altceva decît o siluetă vag luminată în colțul din dreapta al scenei obscure, pentru mine devenea hazliu. Și unde mai pui că se repeta de cîteva ori! Tot ce s-a petrecut în
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în apa rece și limpede înverzită și ea repede de picioarele lui și ele prea tinere sub care-i strivea într-un dans nici azi
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între timp însă fără s-o fi simțit în preajmă ea îi lipise cu apă verde pleoapele ele acum aurii mai auzi doar plesnetul despicînd în două lumea visată și cerul albastru precum trupul de mult uscat al cînepii adunat în fuior pe brațul bunicii cîndva Turnul Unghiului Din Turnul Unghiului privește poetul doar cu ochiul care vede numai înlăuntrul său domeniul poemului cuvintele mici pe care el le trecuse victorios prin
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu buzele arse dar pline (parcă trăise-n deșert, fără apă și dragoste) și-al ochilor albaștri, încercănați înfundați tragic în orbite mari sub o frunte pură, năpădită de cîrlionți bălai. Și mi-a zis cu tonul acela afectuos-ardelenesc: “Ce mai faceți, domnu doctor?” “Domnu” zis cu vreo trei-patru “o”, ca într-un alint ”Dooomnu Doctor”. Acum
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
Tenzi s-a căsătorit cu altcineva, un tip de prin Vatra-Dornei, și de atunci nu am mai văzut-o decît o singură dată cu ocazia unui examen pe care l-a dat la Iași. Se îngrășase, nu mai avea disperarea albastră a ochilor, mi-a arătat poza unui copil și, cînd, pentru prima oară, ne-am îmbrățișat în stradă și ne-am sărutat pe obraji a bun-rămas, am simțit, indiferent, doar o bucată de carne moale și transpirată jenat. Normal. Celesta
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
ceva, roșie la față și scuzîndu-se, primei mele soții. Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a îndesat cearceaful trădător într-o tașcă de piele, să-l spele la ea acasă. Celesta Tenzi! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 9.IX.1980
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Nu chiar atât de rău”, îi răspunse. “E bine că sunt sănătos...” “Ei bine, domnule Teodorescu, de ce vă plângeți?” se interesă, din celălalt capăt al mesei, un bărbat solid și cu fața expresivă, îmbrăcat într-o uniformă ofițerească de culoare albastră, care îi venea ca turnată. Stelian nu-l recunoscu pe loc, dar bănui că trebuia să fie unul din băieții ceasornicarului. Mișu Leibovici interveni, ca să-l lămurească. “El e Aronică. Băiatul meu care-a stat la Moscova pe timpuri, după ce
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
să nu stea niciodată alături, rostogolindu-se în forțate îmbrățișări. De fapt, cuvintele cheamă cuvinte și răspunde cine vrea. M. Dragomirescu Ioana Pârvulescu - tînără de talie mijlocie, brunetă cu ochi căprui care, în intimitate, visează în mod sigur să fie albaștri - s-a înfățișat, într-o zi de toamnă, oarecum pe la sfîrșitul lui noiembrie, în salonul meu bibliotecă din strada Gramont. Născută în ținutul Brașovului, își făcuse școalele cu note absolut eminente și ajunsese lector universitar la Literele bucureștene. Dar scrisul
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]