596 matches
-
voi care ați hrănit doar cu iluzii, luând de secole și sângele din noi. Vai cum plâng copiii și mamele, căci fiii le sunt duși, iar, la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
la război! Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de- a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Bota Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de-a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
Autorului Din iubire cresc rădăcini Autor: Claudia Bota Legănând aripile în neant, prin văzduh, Albatrosul călător este suveran, Cercetând de-a pururi lumea, descrisă în Pentateuh, Imensitatea iubirii, o străbate ca un planor, Călător neobosit, sacrificându-și viața, Până când tu? Albatros vei dărui, prin vânt, Prin timpuri de lumină sau ceață, Peste cer și valuri îți porți al tău dor, Pe aripile tale ducând mereu în zbor, Câte o sămânță, care va rodi în duh și adevăr. În al tău zbor
DIN IUBIRE CRESC RĂDĂCINI de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/377674_a_379003]
-
căci între noi există... DEZACORD! Ești impulsiv, orgolios, feroce. (În dimineți de toamnă mov, faci crize). Și fierbi ca mustu-n dimineața rece, Indiferent, ca foca pe balize. Ești agitat și zbuciumat ca marea când o lovește cu-aripa bastardă, Un albatros ce-și culcă înserarea, Într-un hamac de stride retardă. Tu ești o stâncă, iară eu talazul. Oricât aș încerca să te evit, Nu reușesc să nu ți-ating obrazul. Și mi-amintesc că totuși...te-am iubit! Referință Bibliografică
ACUPUNCTURĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380079_a_381408]
-
de doruri apărută,/ pe iubit să-l cauți, dându-i/ ochii-n lacrimi ce-l sărută./ să-i șoptești ușor, ușor.../albastrului din ochii lui/ doru-n taină, trecător/ ca soarele în asfințit./ albastru-n geana cuvântului/ și-n zborul de albatros.../ pe lângă frunza mesteacănului/ și-n regalul crin frumos!”.(Glissando) Constanța Abălașei-Donosă se regăsește în albastrul cristalin al cerului care-i mângâie simțurile și din a cărui geană își împletește cununi de vise. Un dor adânc îi copleșește sufletul pictând pe
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul său sensibil care emană căldură și inocență, poeta a lăsat ca dorul de primăvară să ardă intens într-o scrisoare lirică unde dorințele sale nestrămutate își
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > IARNA PE ȚĂRM Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1438 din 08 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului IARNA PE ȚĂRM Când a sosit pe țărm ninsoarea, Părea că-i adormită marea, Doar cete mici de albatroși Țipau sub norii făinoși. Târziu, o briză cam zurlie A măturat plaja pustie; Apoi a stat o clipă-n loc Și a cântat într-un ghioc. *** De mână, un băiat și-o fată Privesc spre marea înspumată, Zulufii ei sunt
IARNA PE ŢĂRM de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382077_a_383406]
-
Într-un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi Pentru prelungite dureri, Poeme ce se nasc din tăceri, Din speranța de ieri, din iubiri nemurite, Din ne-mblânzite ierni și din gesturi pripite, Din zboruri de-albatroși ce marea îi cunună. Sub lună am învățat să mă nasc în culori, În poeme s-adorm, cu mângâieri de-aripe de îngeri Ce-ți sărută fruntea atunci când tu sângeri. Încă nu am uitat... Referință Bibliografică: Încă nu am uitat... / Gabriel
ÎNCĂ NU AM UITAT... de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380504_a_381833]
-
talisman surâs de îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Intețeam jar de gând pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub veșminte fântâni de lumină, Stârneam lungi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
talisman surâs de îngeri vii,Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”.Urzeam peste arderi castele din vers,Deschideam porți închise cu lacăt de ger,Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers,Albatroși creionați cu penițe de cer.Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte,Iubeam pentru doi, subjugat, în culori,Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte,Intețeam jar de gând pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub veșminte fântâni de lumină,Stârneam lungi
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
se îmbete și să zboare-n văzul tuturor, Aș bea și eu când inima mi-aș pune-o pe cântar În lin balans, să văd ce grele mi-s păcatele Sau cât de mult atârnă, -n taler, dorul călător. De albatroșii ar țipa cu glasul tremurat Și-ar sângera-n amurg cu lacrimile mării, Ca o corabie m-aș avânta în val curat, Să port comorile în infinitul inimii Și să le prind, apoi, pe crengile mirării. De tu mi-ai
ALEGERI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379602_a_380931]
-
mine, mă mângâie-ncet cu subtilele-i note umile, gingașe, ar vrea să domine tot trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Referință Bibliografică: CÂNTARE PRIBEAGĂ / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
-n legea mării, tot mai departe, către asfințit, iar undeva, din umbra depărtării se-aude timpul cum îmi strigă, obosit. Nu m-a durut deriva, niciodată, și-am acceptat-o ca fiind firească, doar că speram, din leganarea-ndelungată, ca albatroșii, undeva, să mă oprească! Referință Bibliografică: DERIVA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1402, Anul IV, 02 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DERIVA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371551_a_372880]
-
CÂNTECUL MĂRII Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1696 din 23 august 2015 Toate Articolele Autorului Cântecul mării Mare Neagră, dar albastră, Te privesc de la fereastră... Balaur la poarta țării, Ești mirajul depărtării. Vrajă ești, și ești catarg, Albatros ce piere-n larg, O cochilie-n nisip, Ești iubita fără chip. Hotar ești, și ești oștean, Pe tine de nu te-aveam, Poate mulți ar fi venit Să mai ia din țară-un pic! Marmara dacă ai fi Tot
CÂNTECUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373799_a_375128]
-
se răzgândesc, Că vrei să te răzbuni. În fapt de seară, deghizată, Cu bulinele-n poșetă, Te furișai, tiptil, pe poartă; Doreai în centru la șuetă. * În vreme-ai părăsit spitalul Și dus-ai fost fără de urmă, Parcă înghițise valul Albatrosul cel din urmă. * Pe mulți i-ai dus în derivă; Nu dorești să le răspunzi; Astăzi te consideri divă... Și mă-ntreb de ce te ascunzi ? * Am să-ți țin la capăt calea A tunelului de fum Și în toată adunarea
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
pe vremea când avut-am aripi de vultur, mai bine de-un an. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, din când în când, se strecoară afară și plânge; plânge cu lacrimi albastre ca un bătrân albatros într-o colivie. Pe de-a-ntregul, chipul și-l arată doar vara, câteodată; cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună: nu-ți fă griji! când se va
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
care se sinucid virtual prin tăcere, am mai avut două-trei experiențe,aș spune tragice, unii mor înainte de a muri. Vei fi veșnică precum.statuile din.Insula.Paștelui.Te.pedepsești.pentru.nimic,o,vanitas.vanitatum, un Infern dantesc. Suspendat ca un albatros, deasupra abisului, văd sfârșitul lumii în alb/negru, primul film, întuneric, gayii se plimbă printre rânduri, nu-i condamn, nici nu-i iubesc, sunt obișnuit cu fetele, filmul pare o criptă deschisă, actori sunt morții ce-și fac numărul, aș
MESAJE DE DINCOLO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372049_a_373378]
-
îl aleargau pe norocos, pentru a-i fura bucata de pește. Dacă vroiai să-i aduni în jurul tău, era destul să strigi “Vasilică!” “Costică!, să ridici mâna deasupra capului și din senin, apăreau imediat, lângă barcă, stoluri de pescăruși și albatroși. Asta se întâmpla dimineața, când priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată. În urechi îmi răsunau acordurile lui “O sole mio” și parcă
OPINIA UNUI MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371177_a_372506]
-
nr. 548 din 01 iulie 2012 Toate Articolele Autorului marea Orice val iubește viața, Marea-l naște din genuni, Moare valul când se sparge Peste maluri de furtuni. Prin Levant se-aude-un vaier, Valul este strâns în chingi, Zboară pe deasupra lui Albatroșii și flamingi. Moare valul încet-încet, Învelit în rit etrusc, Marea toată mă sărută Și se luminează brusc. Luna e-n vârtej de foc, Pică aur peste clipă, Noapte-i un sinistrul joc, Cerul doarme pe-o aripă. Se aud tăceri
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345792_a_347121]
-
având o vină Că iubim aerul cu iz de sulfină, A început să plouă dinspre cer Spre marea cea mare De ne-am rătăcit și nicio cărare Nu m-a dus spre vis Și artă ... La picioarele noastre zăceau Un albatros ucis Și o barcă având carena spartă.”pg.56 Cu poemele sale, autorul explorează lumea adâncurilor: „Într-o noapte am uitat caietul cu poezii pe-un colț de val de culoarea spumei, m-am aruncat în mare în costumul de
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
Roua spală florile Roua spală florile pe gene, Omul îl caută Diogene. Lumină cernută printre mesteceni, Clipa în minte o legeni. Celestul neatins ades mă doare, Se zbuciumă valuri de mare. Frunți însemnate cu mir, Relele-ncet le deșir. Zboară albatroșii ducând doruri, Pleacă mulțime, în stoluri. Liniștea în apusuri se lasă, Zarea de aur e arsă. Noaptea tăceri sufletul anină în stele, Visele-mi luminează, înșiră mărgele. Albite simțiri ținute în frâie, O mână tâmplele-mi mângâie. Chip spălat în
COPILUL DIN MINE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347827_a_349156]
-
Articolele Autorului În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis - E fereastra prin care privesc oceanul vieții; Valurile lui urcă și coboară; Se zbuciumă valurile - Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu inimii-i răspund
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347904_a_349233]
-
înger”! La început nu știam că sunt aripi de înger căzut... Eram copil când mi-a ieșit în drum vânzătorul cu fața ciudată. Din ceasul acela și până în poemul de-acum nu l-am mai văzut niciodată... „ Vând aripi de albatros ucis...” Cuvintele acestea le-am auzit a doua oară azi-noapte în vis; urmele fostelor aripi au început să mă doară... Referință Bibliografică: Vând aripi... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1212, Anul IV, 26 aprilie 2014. Drepturi
VÂND ARIPI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347956_a_349285]
-
nu, pentru că piatra ce ar trebui să-l închipuiască, nu ar putea rosti cuvinte înveselitoare cum e mierea vinului cu gustul catifelat, și nu i-ar mai semăna! Lui Florin Piersic, Dumnezeu i-a făcut un cer, să zboare ca albatroșii, deasupra unei mări de cuvinte. Joacă dramă, comedie, tragedie, personaje istorice, haiduci... încât, parcă eroii din filme îl vor fi interpretat cândva pe el și nu invers, la un moment de răspântii ale odiseei actorilor. E un mare, uriaș actor
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]