463 matches
-
de ou“ (însă cine-l poate face?) care vindecă de tot albeața. Pentru albeață se suflă la vită scoică arsă și pisată, iar la femei se stoarce țîță la ochi. Cuibarul de rîndunică e bun de pus în ochi pentru albeață. Albie Albia să nu o pui pe foc, că te căci mort. Albină Cînd în ziua de Stretenie [întîmpinarea Dom nului, 2 februarie] picură din streșină, va fi mană la albine. Cei ce cresc albine nu dau nimic din casă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
putred, atunci are să moară. Boalele pot trece la pomi și la lucruri. De faci pe-un băț atîtea crestături cîți negi ai și arunci bățul, scapi de negi. Cine ia bățul ia și negii. (Gh.F.C.) Gălbenarea trece cu lucruri galbene, albeața, cu lucruri albe, boalele roșii (de sînge), cu lucruri roșii. (Gh.F.C.) De-ți ștergi fața cu fața de masă, orbești. (Gh.F.C.) Bolnavii de stomac să bea apa cu care s-au spălat pietre roșii. (Gh.F.C.) Urciorul trece dacă-l atingi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
s-a produs: "Tot așa odată, iar/ La un sfânt prin Făurar, / Ori la Sfinții Mucenici,/ Târla noastră de pitici/ Odihnea pe creastă, sus...": Relatarea are în prim-plan un melc ("Era tot, o mogâldeață/ Ochi de bou, dar cu albeață"). Claustrat în cochilie, melcul s-a izolat de lumea de afară, făcând imposibilă comunicarea prin simțuri. Pentru a lua legătura cu melcul, copilul apelează la magie, la descântecul cu efecte surprinzătoare: "Melc, melc,/ Cotobelc,/ Ghem vărgat/ Și ferecat; Lasă noaptea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și treilea Decheneu. Caracterizarea lui Kesarion Breb Kesarion Breb este personajul principal (caesar = împărat; breb = animal rozător). După ce se inițiază în misterele egiptene și în religia creștină, va fi al treizeci și treilea Decheneu. Portretul fizic: "... el era deosebit prin albeața obrazului și prin ochii lui de culoarea cerului răsfrânt în apa muntelui, o privire ascuțitoare și statornică, pătrunzând dincolo de suprafața lucrurilor". Portretul spiritual se conturează astfel: "putere și agerime în trup", "ascuțimea spiritului", "înfrânare", "treaz cu spiritul"; el citește "cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pură, cu multă cutezanță și "calmă resemnare". Portretul fizic: "Înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate acestea subțirică s-o frângi din mijloc; iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
puiului (a animalului) la scară industrială, producerea lui pe bandă rulantă. În dreptul primei verigi a lanțului, la picioarele benzii transportoare, se află un om într-o cămașă albă, cu o bonetă albă de plastic pe cap (comedia grijii pentru igienă, albeața milosteniei), care ia în primire marfa: puii abia născuți, care intră în lume pe o bandă rulantă. Pe banda rulantă a morții, o mulțime de pui piuie, se zbat, se încalecă, se calcă în picioare, dezorientați, pierzându-și mereu echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cazul unor greșeli în intervențiile terapeutice. În situația eșecului profesional, în funcție de specificul acestuia sau de pacient (om liber sau sclav) se puteau aplica sancțiuni grave, de natură penală (tăierea mâinilor pentru orbirea intervenită în urma unei operații nereușite de îndepărtare a albeții) sau civilă (despăgubiri în bani sau alți sclavi)1. Textul avertizează eventualii amatori de experimente terapeutice hazardate pe pacienți, stabilind pedepse consistente pentru incompetență și neîndemânare. La fel, o astfel de criteriologie pentru stabilirea incidenței răspunderii medicale, care îndrumă și
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ivită/ din față: ovalul ei e exact, or merge împleticit, lent,/ cu siguranța lucrurilor moarte ca un soare placid/ închizându-se-n boltă, dezvirginarea ei s-a întâmplat/ în noaptea care a trecut și gura ei întredeschisă/ dezvăluie ferocitatea și albeața dinților;/ carnea ei a simțit cu acuitate în delirul masculului/ exactitatea și răceala unui sicriu ca o compactă formă/ în aer". Aproape fără excepție, poemele thanatice sunt, ca și aici, impregnate de un puternic erotism și, invers, poemele de dragoste
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plaja pustie. Nu era vesel dar nici prea trist, era frumos. Cerul, de un albastru închis, era pătat de nori, unii de un albastru și mai închis decît albastrul fundamental de cobalt intens, alții de un albastru mai deschis, precum albeața albăstruie a căilor lactee. Pe fondul albastru scăpărau stelele, limpezi, verzui, galbene, albe, roz, și mai limpezi, și mai sclipitoare decît e cazul să spunem, chiar la Paris, despre pietrele prețioase: opale, smaralde, lapislazuli, rubine, safire. Marea cu orizontul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
sale de granit brun și cenușiu. Te găsea și în gaură de șarpe. Copleșit de această impresie Bony se ridică și se apropie încet de prundiș. Era un strat gros de cinci centimetri de quartz alb. Soarele se reflecta în albeața lor de zăpadă și pupilele lui Bony, contractate, păreau niște gămălii de ac (...). Ascuns adînc între două bucățele de quartz, un ochi sîngeriu se uita țintă la Bony. Mișcînd capul de-un milimetru, inspectorul îl pierdu. Apoi îl zări din
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de inspirație ar constitui-o pictorii flamanzi ai secolului XVII-lea, în special Iordaens. Avem, într-adevăr, un tablou al senzualității, pictat după toate convențiile academice. La picioarele Bacantei se mai află un alt instrument muzical, corpul ei de o albeață marmoreană contrastează cu corpul musculos al Faunului. Chiar dacă G.D. Mirea nu iese din sfera convențiilor academice, există însă o tentație a unui altceva de factură secesionistă în câteva din tablourile sale, pictorul specializându-se în portret. În romanul Domnișoara Christina
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceea a Perlei din poemul anonim Pearl, text popular compus probabil în secolul al XIV-lea. Fecioara, care apare într-o revelație, în vis, tatălui său, are părul lung, auriu, pielea albă, mai albă decât "osul de balenă" (recunoscut prin albeața lui) sau decât "crinul" și ochii cenușii. Poartă o rochie albă și o cunună din perle și flori. Rochia este croită după moda medievală târzie, scoțându-i în evidență nu numai puritatea feciorelnică, dar și statutul social, originea aristocratică. Deși
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
E o întruchipare a Venerei concupiscente, ale cărei simțuri poartă amprenta unei inocențe primitive. Ea simbolizează feminitatea sublimă sub al cărei chip inocent se ascunde senzualitatea: „Dar ce frumoasă, ce plină, ce amabilă era ea! Fața ei era de-o albeață chilimbarie întunecată numai de-o viorie umbră, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentrează idealele artei în boltită frunte și-n acei ochi de-un albastru întuneric cari sclipesc în umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Persidei și al Vetei din Spiru Călin: Persida era înaltă, lată-n umeri, plină, rotundă și cu toate aceste, subțirică s-o frângi din mijloc: iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă ca o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală, iar Veta nici că era frumoasă, cam înaltă, ciolănoasă și deșirată cu bustul, cum se zice, scândură cu fața gâlguie, cam gâlfadă și colțurată, cu umerii
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
rugul din roze de mireasă nsângerată...” (O nouă răstignire); frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri lăuntrice: „Dar vameșul îi taie calea dreaptă / el.................. viermele cu trupul de aloe / strângând supt piele cârjile lui noe / prin straturile nopții și m-așteaptă / la capete de pod prin vene
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-i place să iasă singură [...]. Utilizarea predicatelor funcționale poate, de asemenea, să fie o modalitate de a însufleți o scenă ale cărei elemente sînt statice, atribuindu-le semul "animat" și statutul de verb de acțiune: (47) [...] Ulmii și mestecenii, cu albeața lor de fecioare zvelte cu talia arcuită, cu părul unduind în vînt întocmai unor zeițe maiestuoase prefăcute aproape în întregime în chip de copaci. Platanii își arătau trupurile bine făcute, cu piele lucioasă și fină, cu tatuaje roșii din care
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
credincioșie pe Dumnezeu, lucru care sa putut vedea în a doua jumătate a vieții lui, când vederea lui a început să slăbească iar în final și-a pierdut vederea. Fratele Bugariu își amintește că fratele Petru Cicireanu a suferit de „albeață.” Cu toate acestea Dumnezeu l-a ținut în mâna Sa până și-a încheiat alergarea pe acest pământ. Misionari Halga Dumitru 1903 - 1905 (Covăsânț) Traian Marian 1903 - 1909 (Covăsânț) Păstori Pavel Purdei 1910 - 1918 (Șiria) Diaconi Petru Cicireanu 1904 - 1918
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
am urcat și eu în același vagon. [...] stau în fața Giovanninei și o privesc ca atras de o putere tainică. Nu cred să fie ceva mai mișcător decât tristețea, mai ales când ea e întipărită pe o față fină, de o albeață transparentă și cu o ușoară tresărire de roșeață pe la umerii obrazului umbrit de gene mari culcate peste ochii adormiți de melancolie"39. Sensibil în grad maxim la chemarea "eternului feminin", Lovinescu nu-și găsește cuvintele nici în aceste împrejurări delicate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
bat cu niște caucazieni. Săbiile de oțel, a mea și a lor sclipeau și zăngăneau, iar tu, ca o zână, cu ciorapi albi trei sferturi, parcă erai la o Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era acolo, și Elena lui. Și parcă oamenii mari ne pândeau și ne ghiceau gândurile, cotrobăiau prin sufletele noastre zdruncinate, ce sacrilegiu! Țuți i-a dat mâna
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fugeam spre casele noastre, după o zi de joacă în sălbăticia de nedescris de aici. Eu să fi avut pe atunci vreo patru-cinci anișori. Eram o fetiță prizărită, cu ochii iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să merg în direcția corectă. Deodată am auzit un urlet așa, ca de câine flămând. În cazul acesta, mi-am zis eu, satul e aproape. Și am continuat să merg. Dar în fața mea am zărit ceva negru, pată neagră pe albeața zăpezii nu putea fi decât vreun câine rătăcit din sat. Dar ochii, ochii aceia roșii, ca de foc! Mi-a trecut fiori pe spate: “Lupul!” Mai în dreapta, altul. Și în spatele meu am auzit iarăși un urlet; m-am întors și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de-i zicea lumea doamna Ruxandra, fata și-a scos vălul. Lumină era puțină în odaie, dar tot când o văzu vodă se sperie atât de tare că era mireasa lui ca muma pădurii la față, ba mai avea și albeață pe ochi... — Și? — Restul altă dată. Acum, la culcare! Spune, taică... — Mâine, zisei mâine! Mergeți să vă rugați la Maica Domnului să fiți frumoase și sănătoase, că fetele trebuie să fie ca niște flori, frumoase și bune. — Și ascultătoare, completă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ce, văd?... Mai bine, i-am răspuns. Dar acum? Și mai bine. Dar așa? Poți citi ultimele rînduri? Lumina țâșnea în ochii mei cu o putere minuțioasă extraordinară, vedeam acum chipul doamnei care îmi surâdea cu niște dinți de o albeață nefirească, un ins care tocmai intra și îi vedeam bine nasul, căciula, fularul și chipul, nu doar ca siluetă, ci cu tot ce avea el, până și șireturile de la pantofi. - Sunt prea puternici pentru început, zise doamna, îți dau cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pământul devenea parcă albicios. Oamenii forfoteau pe străzi, și din când în când cîte-o lanternă se aprindea și se stingea scurt. Eu vedeam totuși, după ce ora crepusculului se stingea și orașul cădea într-un întuneric total, culoarea rochiilor la femei, albeața gulerelor, părul revărsat pe umeri al fetelor. Mă mișcam repede strecurîndu-mă cu ușurință printre oameni. Urcam spre Sfântul Gheorghe, ajungeam la Piața Brătianu, o luam la stânga pe bulevardul Elisabeta, coteam pe după frumoasa clădire a librăriei "Cartea Romînească" și coboram apoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]