538 matches
-
viață, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici. Prin urmare, prin homunculuși, nu este vorba despre „o creație a VIului din neviu, ci o transmutație a vieții din minerale într-o formă cvasiumană de viață” în ipostaze noi, actuale, anumite idei și simboluri alchimice se regăsesc în știința contemporană. Nu este vorba doar despre chimie. Din punct de vedere sociologic, alchimiștii au constituit un grup inițiatic și (conform unor autori) o societate secretă specială. Sentimentul apartenenței la un conclav inițiatic, alături de alte veritabile elite
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
al uneia cu paiul translucid și seducător al celuilalt. Etalate opulent, cu dulce, polifonică ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
care poate fi înțeleasă este limbă”) - acesta este corolarul hermeneuticii ontologice gadameriene, pentru care „moartea subiectului” rămâne imposibilă. Ergotc "Ergo" Dincolo de tradiție, vom putea descoperi în tăcere conturul propriilor mărginiri. Suntem întotdeauna parte a unui proces de transmitere și transformare alchimică a trecutului în prezent. Limba este interfața acestei medieri și, din cauza sedimentelor lingvistice care ne afectează gândirea (prin contingența metaforelor), nici o rațiune nu poate pretinde că este perfect autonomă. Vorbind limba străină a conlocutorului, nici un interpret nu reușește să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apofatică exprimă refuzul obiectivării absolutului sub forma unor scheme dialectice, preferând slăvirea lui Dumnezeu din perspectiva economiei mântuirii. Dumnezeu îi apare misticului cu familiaritatea pe care psalmii biblici o emană. Freamătul viu al căutării Cuvântului se topește într-un limbaj alchimic. Precum Sf. Efrem Sirul sau Dionisie Areopagitul în lumea răsăritenilor, Angelus Silezius provoacă teologia simbolică cu metafore iconoclaste; Dumnezeu „este nimic și prea-nimic” (ist ein nichts und uebernichts, s. 111). Poetul aderă și la alte antinomii dogmatice: „Dumnezeu se întemeiază
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
speculativă”. Tonul l-au dat câțiva iluștri reprezentanți ai Renașterii 12. La jumătatea secolului al XVI-lea a fost inițiat Michel de Montaigne (deși acest burghez individualist detesta arhitecții și constructorii de catedrale). Rabelais era însă un pasionat al practicilor alchimice și astrologice și al secretelor masonice. Astfel încât, prietenul său Philibert Delorme, marele mason al Franței, l-a admis pe acest speculativ în confrerie. Exemplul a fost urmat în Anglia de loja masonică din Edinburgh, care acceptă în rândurile sale mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Reformei educaționale și politice pare a-i fi dedicată „ziua a șasea”. Rosenkreutz, însoțit de alți „alchimiști”, trudește din greu la cuptoare, retorte și aparate pentru a „recrea viața”; până la urmă reușesc și „noua viață” ia forma unei vesele „păsări alchimice” care poate zbura și răspândi „sămânța iluminării” în toate cele patru zări ale lumii. Cea de-a „șaptea zi” este, bineînțeles, duminica. Fecioara princiară aduce la cunoștința tuturor castelanilor inițiați că au devenit „cavaleri ai pietrei de aur”. Rosenkreutz a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
am spune noi astăzi, a „supradotaților”). Aceste „lumi divine” sunt urmate de patru „lumi terestre”, care coboară din cele dintâi. A patra este mundus materialis, lumea fizică și fiziologică, natura înconjurătoare și natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă” căznind la cuptoarele și retortele alchimice. Odată creată, „Pasărea alchimică” își ia zborul vioi în lume. Panorthosia devenea, în 1662, volatus mundae (zborul lumii). Ea dezvolta teoria generală a reformei social-politice și pedagogice europene. În cele 25 de capitole ale lucrării, autorul argumenta riguros cum este
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă” căznind la cuptoarele și retortele alchimice. Odată creată, „Pasărea alchimică” își ia zborul vioi în lume. Panorthosia devenea, în 1662, volatus mundae (zborul lumii). Ea dezvolta teoria generală a reformei social-politice și pedagogice europene. În cele 25 de capitole ale lucrării, autorul argumenta riguros cum este posibilă orthosia (îndreptarea) generală
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
70tc "11.7. Explozia cercetărilor psihopedagogice și curriculumul în anii ’60‑’70" Succesul Taxonomiei lui Bloom (1956) a antrenat alte descoperiri psihopedagogice remarcabile. S-a comparat Taxonomia cu „Tabelul lui Mendeleev” și s-a spus că pedagogia a depășit „faza alchimică”, devenind știință obiectivă autentică. În 1959 a avut loc un alt eveniment științific major. În urma unei conferințe desfășurate la Woods Hole (Cape Cod) (Massachusetts), președintele acesteia, psihologul Jerome S. Bruner, a concluzionat că „orice se poate învăța la orice vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a și fost considerată de mulți exegeți ca „epoca lui Bloom”5. Taxonomia lui Bloom a fost asemuită cu tabelul lui Mendeleev și s-a afirmat ritos că ea inaugurează nașterea pedagogiei științifice după milenii de căutări, frământări și bâjbâieli „alchimice”. Taxonomia obiectivelor pedagogice a fost, fără îndoială, o contribuție științifică majoră, care a marcat istoria pedagogiei. Dar importanța ei nu este atât de mare cât s-a sperat în anii ’70; ea nu descrie un „tablou universal al elementelor chimice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o absoarbe în cursul ceremoniei 22. 18 Aceasta corespunde de altfel cu imaginea pe care Antichitatea greacă și-a făcut-o despre Zarathustra: filosof (după Aristoxene, Pitagora i-a fost discipol), mag, maestru de inițieri, autor de tratate hermetice și alchimice. 19 A. Meillet, Trois conferences sur Ies Găthă, p. 56; J. Duchesne-Guillemin, Zoroaxtre, p. 151. 20 Vezi lucrările lui G. Gnoli, în primul rând "Lo stato di "maga"" și "La gnosi iranica", pp. 287 sq. 21 Cf. G. Gnoli, "Questioni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plus față de cele câteva deja enunțate. Cum am putea rămâne indiferenți la creuzetul veritabilului Bibliopolis, unul în care s-au topit și amestecat metale rare, scoase dintr-un subsol bogat, cel al unor civilizații aproape necunoscute? La lumina zilei, rezultatele alchimice sunt de o vrajă care n-ar trebui să se destrame niciodată. Te plimbi pe străzile Cetății și începi să-ți acomodezi ochii cu imagini desprinse parcă dintr-un superb album de artă. Dacă s-ar aduna toate albumele despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere, monument istoric de secol XIX, aud glasuri cu unde divine ce induc blândețe în viața târzie, iar zvonul lor ritos trezește Copoul, teiul și tremură aroma peste vârfuri de copaci. În condeiele elocvente ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care fructifică mai ales culoarea albă, un trandafir, un crin sau o orhidee înduioșează iubirea, pe când piatra albă sfârșește prin a fi de un alb mai alb în ochii arheologului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lumea, refăcut bine după inundația din buzunarele necunoscutului, reda acum idei complet neînțelese la o primă judecată. Între altele, câteva fraze conturau imaginea a ceea ce ar fi însemnat valorizarea asemănării uluitoare dintre modul de a "gândi" al subconștientului și procesul "alchimic" care are loc în frunza de laur, de pildă, sau în cea de măslin. Descrierea la timp a acestei corespondențe ar fi revoluționat poate mersul însuși al istoriei naturale. În continuare, alte fraze cu alte idei. De ce oare tocmai depozitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să se înțeleagă, este că alchimia, în speță alchimia asiatică, dar în genere alchimia luată în sensul ei nu „productiv”, ci soteriologic, este esențialmente o etică. De altminteri, dacă orice metafizică, fie și una „profană”, duce obligatoriu la o etică, „alchimică” sau nu, asta e altă chestiune. Eliade arată că metafizica și alchimia asiatică nu sunt atât de „exotice” cum par : dincolo de forme și determinații stilistice, principiul din care derivă e universal. Citându-l pe Ananda Coomaraswamy, Eliade relevă că marile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sacadat, alert, notație lapidară, imagism ermetizant. Prin acumularea de elemente disparate se mizează în fond pe un efect de sugestie, hipnotic, care să unifice poemul și să comunice acel inefabil de dincolo de cuvânt. M. pare că dorește să refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz aspiră la o resacralizare a discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
martie 1995, ora 12,25 24. Cât de curată e epurarea? Mă refeream deunăzi la faptul că evoluția a născocit biocenoza, pe care eu am asemănat-o cu un cerc alcătuit din organisme ce se mănâncă unele pe altele (simbolul alchimic al șarpelui ce-și Înghite coada ar putea fi interpretat și astfel), apoi perfecționarea ei ca o rețea al cărei contur e doar un cerc; a rămas ca această structură bidimensională să devină tridimensională, de astă dată prin intervenția altui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
el, cum ar zice Hegel, Își conține contrarietatea esențială, principiul viului. De aici și „lupta” care s-a dus, În secole, un principiu luptând mereu contra celuilalt și, după cum știm, au fost epoci În care știința era „disprețuită” - vezi epoca „alchimică” a medievalității timpurii și altele În care știința a devenit „modelul” major al activității și cercetării umane; sau tehnica, cum o vedem azi, „sărbătorind” decadența Poeziei și a „artelor inutile”. Dar noi, aici, „În colțul nostru”, ne simțim regi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca și povestea Crailor de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale (trecută într-o „exegeză nocturnă”) sunt analizate din perspectiva adevărurilor oculte prezente în aceste scrieri sub aparența de fabulă. O mențiune specială merită jurnalul scriitorului, denumit de el însuși „alchimic”: neavând, cu excepția notării datei, nimic din ceea ce se înțelege de obicei printr-un jurnal, însemnările lui L. transpun pas cu pas desăvârșirea sa spirituală ca transmutare inițiatică în acord cu regulile științei tradiționale - a trecerii „plumbului” existenței cotidiene în „aurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
regulile științei tradiționale - a trecerii „plumbului” existenței cotidiene în „aurul” adevărului revelat. Toată critica mateină a vorbit de ezoterismul Crailor... V. Lovinescu vrea să dovedească mai mult decât atât: Craii... este o scriere deliberat hermetică, un Athanor, un «vas filozofal» alchimic, în care aflăm toate simbolurile hermeneutice fundamentale (de la «crucea cosmică» la culorile heraldice). Unele explicații ajung departe și par [...] cam fanteziste. Autorul are însă prevederea să declare în mai multe rânduri că lectura lui este una posibilă, nu absolută. Adevărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și balade populare românești, București, 1993; Mitul sfâșiat. Mesaje străvechi, îngr. și introd. Petru Bejan, Iași, 1993; Dacia hiperboreeană. Steaua fără nume, București, 1994; Jurnal alchimic, pref. Florin Mihăescu, Iași, 1994; Scrisori crepusculare, îngr. Florin Mihăescu și Roxana Cristian, București, 1995; O icoană creștină pe Columna Traiană, îngr. Roxana Cristian, Florin Mihăescu și Dan Stanca, București, 1996; Dacia hiperboreană. Însemnări inițiatice, îngr. Florin Mihăescu și Roxana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
converti În energie internă, prin procesele metabolice ale corpului sau ale minții, ci cu unicul scop de a o scuipa imediat Înapoi, transfigurată, de dragul jocului. Dinamica acestei stări este asemănĂtoare Șaman 47 respirației plantelor, inversă respirației oamenilor. mecanismul ventilației cuptorului alchimic este respirația inversă. Ca și plan- tele, care, prin intermediul luminii, transformă dioxidul de car- bon În oxigen, poetul transformă orice bulgăre de noroi În aur. o mem brană-plămân care funcționează de-a-ndoaselea, asta sunt eu. Eu sunt primul om de pe pământ
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu coperți albastre la mine În bibliotecă. Ajungând În acest grad de distilare a sufletului corespunză- tor transformării materiei brute În poezie, lumea devine moale și ușor de modelat. Este suficient să dorești ceva și totul se transformă În cuptorul alchimic al privirii. Așa s-a Întâmplat, de pildă, cu Janet, care din moș nesuferit și plin de ticuri a deve- nit ceea ce fusese de fapt Întotdeauna - Janet. Închipuiți-vă un grăsun cu piciorușe subțiri, urechi groase cât niște cârnăciori oltenești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]