385 matches
-
privire dominantă și circulară căreia nimeni nu îi scapă. În Balconul, Genet ne oferă viziunea scenică a Panopticonului lui Bentham, accentuând astfel asimilarea metaforei scenice cu întreaga societate. Aceasta îl ajută și mai mult să elaboreze conceptul „Figurilor” expuse în alcovurile bordelului Doamnei Irma. În realitate, e vorba despre o arhitectură și mai complexă, căci bordelul Balconului trimite nu numai la imaginea unui theatrum mundi pe dos, carnavalesc, deturnat, ci și la un dispozitiv carceral conceput pentru a salva ordinea și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
În țesătura tematică a operei apare, ineluctabil, spațiul locuirii. Pe "întinderea" lumilor ficționale există, ca și în lumea reală, amplasamente și grade diferite de "ocupare"a spațiului: imobile "etalate" în desfășurarea de camere comunicante, săli de primire, saloane, încăperi intime, alcovuri, străzi, locuri publice, muzee, conglomerate citadine. Orașul apare în literatura realistă ca un "actant colectiv, locul unde se pun în scenă numeroase ritualuri procesionare, purtătoare de semne, de iconuri sau embleme politice (...), locul unor cicluri succesive de expoziție"(6). Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aflat la zenitul cunoașterii, știe să dezamorseze orice conflict, este un bun negociator, cunoaște tactici și strategii care pot ușura existența, este modelul codoașei din teatrul roman, necromant și ghicitor, fabricator de filtre, șpițer, cunoscător al firii umane, sacerdot de alcov, știe să asculte de pe pozițiile confidentului, este mercurial cel care duce mesajele la curte, știe a lecui boalele femeiești, este cel care ia sînge cu lanțeta, șpțer, Înțelege alfabetul plantelor, mișcarea stelelor și caracterul oamenilor. Este pragmatic, docil și Întotdeauna
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Sophia, este umbra umedă a lui Jung, “alteritatea primară”. Pajul-infans, ocrotitorul dar și clevetitorul, pedagogul dar și cel care rîvnește la modelul paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră, Într-o tipologie fecundă care a marcat imaginarul romantic prin inductori pneumatici și servere ontologice. Întîlnim acest pattern la mai toți romanticii dar caracterul său dominant a fost descris doar de doi poeți
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
liric se simte la adăpost de rigorile sistemului exterior, firește coercitiv: odaia ("Să intri în odăi din care nimeni/ nu te mai scapă, / Unde totul e proaspăt ca-n mărar,/ Unde sunt căni cu apă!"), cu variantele subînțelese, iatac și alcov, bucătăria ("Dulci bucătării de vară/ Cu găleți de zoi la ușă,/ Unde plitele-și înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
precum Secret sau Feminin din aceleași Seri la Mircești), neliniște rău prevestitoare sau chiar dezgust de sine, ultimul transcris în pastă bacoviană: "În oglinda hoitului mea/ mă contemplu/ bolnavă de tine//...// Curând voi muri/ în ochii tăi/ blând voi deschide/ alcovul/ și voi păși" (În curând, din Seninătatea lemnului). Interiorizarea acestui gen de material (în cazul de față, mai degrabă livresc decât autentic, ontologic) este o operație cât se poate de riscantă: oricât de lăudabilă ar fi intenția purificării propriilor melancolii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeile), Petru Cimpoeșu (primul în topul Doamnei Profesoare), Matei Vișniec (interesant, dar prea tehnic), Nichita Danilov (imaginativ, deși prea pletoric), Gabriela Adameșteanu (admirabilă în Dimineață pierdută, nu însă și în Provizorat, unde face concesii gustului actual pentru sordidele amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un literat mediocru) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
L'Echange des princesses (Schimbul de prințese), povestea incredibilă a negoțului franco-spaniol, din 1722, de căsătorii aranjate de juna Montpensier și de Infantă, ceea ce prinde foarte bine într-o perioadă fascinată de Suleyman Magnificul și alte aventuri de exotice de alcov. Sigur, vedetele literare sunt numeroase Jean Rolin, Marie Darrieussecq, Christophe Ono-dit-Biot sau Dany Laferrière, între mulți alții să mai semnalăm doar și revenirea discretă și delicată, dar puternică și stranie ca întotdeauna a unei alte figuri marcante de la Albin Michel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de la canonul academic clasic de reprezentare a războiului ca întreprindere glorioasă la un alt mod de reprezentare, în care se insinuează feminizarea sa în latura cruzimii. Această cruzime efeminată se regăsește în sensibilitatea simbolisto-decadentă, războiul între bărbați mutându-se în alcov, ca război între sexe. Intuiția lui Călinescu este corectă, cât de mult se aplică ea sculpturii lui Paciurea este discutabil, însă ceva în această sculptură atrage atenția, o anumită finețe a modelului, cu accentuarea caracterului morbid. Trăsăturile de caracter adăugate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de dușman al loviturilor de baston, se puse imediat să execute ordinul cu un zel plin de înflăcărare. Însemnă întrevederile, le socoti durata, culese indicii din belșug, dar vai! nicio dovadă. O cameristă fidelă veghea, la rândul său, la porțile alcovului, și argusul femelă dejuca cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive îl martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tip “conflictogen”, direct în intestine, spre a-i alinta mai toate poftele de tip eterogen. Cartofii îi înlocuiesc cu umbrele marca disidentului bulgar, Ghe. Markov; și-n loc de morcovi, un braț de albăstrele să-i țină parfumat, sicriul din alcov. Ce ziceți, fiindcă scrie bine, să îl iert și ca supliment, să-i pregătesc un desert? Felul în care existăm...și timpul O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
transforme lumea în popoare de sperjuri și delatori. Să ne prețuim eroii, măcar pentru că revitalizează turismul. Cortinele de fier nu sunt eterne. Dar pentru o viață de om, câteva decenii înseamnă o veșnicie. Marile decizii ale istoriei se iau în alcovuri nu în congrese. În istorie, au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
varză. Prezentul încearcă o mediere între regrete și speranțe. Avem , probabil, fiecare câte o cutie neagră în vederea Judecății de Apoi. Pentru viermi și nespălații sunt delicioși. Păstrează - ți prietenii pentru vreme frumoasă ! Vitalitatea poate fi risipită în creație. Ori în alcov. Frica - încă un liant la vremuri de obidă. Cu siguranță, Dumnezeu e liberal. Prea ne lasă să ne descurcăm „ prin noi înșine ”. Pe om l - au ajutat destui factori. E cazul să se mai ajute și singur. Puținii oameni reușesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu aude. Pe unii, și spre Paradis trebuie să - i îndemni cu biciul. În mod cert, mai mult m - au deranjat durerile mele de dinți, decât căderea Imperiului Roman. Unele cântărețe de la TV sunt amatoare pe scenă și profesioniste în alcov. Pentru putere, testul rezistenței la lingușire ar putea fi esențial. Banul a adus pe pământ marea glaciațiune interumană. Lenea este păcatul care te poate scuti de alte vicii. Multe din subtilități trec, după o vreme, în tabăra snobismului. Crește obediența
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli filosofice continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor. Alcovul - cea mai eficientă poliție secretă a lumii. În situații limită se poate conta oricând pe lașitatea celor din jurul nostru. Mai vor încă o viață, îndeosebi cei care au descoperit deliciile lenei. Cei care nu sunt în stare de nimic sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de circulație internațională în Orient, timp de mai multe secole. Și în limba română, o serie de cuvinte, populare sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort“. A pătruns foarte devreme în spaniolă, unde i s-a adăugat articolul arab al-, devenind alcoba (apare la 1280). De la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la 1280). De la spanioli l-a luat, câteva secole mai târziu, franceza: alcôve este atestat la 1648 (DL și DR: 1646). Din franceză a pătruns în limbile vecine (germ. Alkoven, engl. alcove) și în rusă (al’kov). La noi, cuvântul alcov era cunoscut la jumătatea secolului 19 (atestat la C. Conachi); poate avea origine multiplă: franceză și rusă. Semnalez că un cuvânt învechit, chibitcă „căruță mică acoperită“, are la originea îndepărtată același cuvânt arab qubba, pătruns prin tătară (kibet) în rusă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
talente și regizori de probe care-și făceau veacul la Schwab’s Drugstore, unde vânau naive starlete potențiale, pe care le amăgeau cu promisiuni pe buze și prezervative în buzunare. Ei ne-au povestit - mândri sau rușinați - niște povești de alcov la fel de jalnice ca și poveștile lui Betty despre fericirea din clipele petrecute cu armăsarii în uniformă. Până la urmă bărbații din carnețelul negru a lui Elizabeth Short aveau două lucruri în comun - s-au văzut cu numele publicat în cotidienele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
n-o să fiu niciodată la fel de bun doar cu Madeleine. Dând fata de bani gata îmi șopti „Știam eu c-o să-ți intre sub piele mai devreme sau mai târziu“, i-am mărturisit, hohotind fără lacrimi, că toate poveștile mele de alcov fuseseră numai minciuni și i-am turuit povestea adevărată a lui Lee, Kay și Bucky, fără să ocolesc fixația domnului Foc pentru moartă și dispariția lui de pe fața pământului. Când am terminat, Madeleine îmi spuse: — N-o să fiu niciodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
întâmpla să atingă fețele mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am făcut-o să sufere. Acea suferință acută ce se citea pe fața ei (care era foarte albă, ca În portretele lui Boticelli, avea un ten de o albeață vineție, caracterizând doar acele ființe ce stau mai mult În umbra alcovului, decât În bătaia vântului și a soarelui, cu niște ochi albaștri inexpresivi și distanți și cu părul lung de un auriu roșcat) m-a zguduit. De atunci, o apăram eroic de bădărănia celorlalți. Ea a simțit această „protecție“ a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acea carne bătucită de muncă și mișcare, uscată, stoarsă de grăsimile acumulate de prea multă somnolență, ea era plină; carnea ei făcea pliuri aristocratice, se lăbărța rubensian În lenevia rasei vechi, stătuse parcă generații Întregi În umbra draperiilor grele ale alcovurilor interzise, subțiidu-și tenul și sângele În acei pași numărați ai unui ritual subtil preparând treptat pentru arta de a fi femeie acele exemplare rare, pe care natura le iscă prin Încrucișări neprevăzute; avea fruntea Înaltă, abstractă; când se Încrunta, făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apartamentului e Înnebunit după cristale. Își Înclină capul spre un dulăpior cu vitrină. Era plin de animăluțe de cristal. — Toate sunt Lalique se pare, spuse Sam strâmbându-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt alcov era cel mai mare televizor cu plasmă pe care-l văzuse vreodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-se. Dar am adăugat și eu câteva detalii personalizate. Arătă spre unul din alcovurile de lângă șemineul crem de marmură care era uriaș. În el era un tonomat care arăta exact ca unul dintr-o cafenea din anii ’50. În celălalt alcov era cel mai mare televizor cu plasmă pe care-l văzuse vreodată și, În capătul opus al camerei, sub fereastra Înaltă, era o masă mică de snooker. În centrul mesei trona un bust al lui Stalin din gips, căruia Sam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mână până la Minotaur. Se va ridica, poate, un cor de glasuri care va denunța absența unei figuri importante, care să-i unească Într-o elegantă sinteză pe sceptic și pe sportsman, pe marele preot al literelor și pe armăsarul de alcov, dar atribuim atare omisiune nu celei mai justificate invidii, ci naturalei modestii a artizanului care Își cunoaște limitele. Parcurgând indolent paginile acestui opuscul meritoriu, somnolența de moment ne e zguduită de o mențiune ocazională: cea a lui Lambkin Formento. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]