1,678 matches
-
din Miorița - susține Hristos Ziatas - înfruntă cu mult curaj o sentință dată, nu numai fiindcă vede în ea eliberarea din ipostaza sa pământeană, dar, neputând înlătura inevitabilul (nu fatalul!), primește moartea cu stoicism dacic și seninătate creștină, la el forma alegorică de nuntă fiind înțeleasă, după cum se vede, nu ca o reîntoarcere în ciclul veșnic al refacerii naturii, ci această contopire cu elementele cosmosului este percepută ca o pătrundere în nepieire”. în vederea informării corecte a cititorilor noștri și pentru a se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
tipurilor de suport material, logica titlurilor, rostul ilustrațiilor, evoluția nivelului de abstractizare a textului), a tipurilor de lectură (de la lectura în public, cu voce tare, la lectura în intimitate și de la interpretarea literală a textului la, mai puțin inocenta, lectură alegorică sau contextuală), a raporturilor existente între ficțiune și realitate, a raporturilor dintre cititorul virtual (ideal) și cititorul real. Reflecțiile lui Valeriu Gherghel asupra scrisului și a lecturii sînt pline de sugestii și pot produce revelații chiar și cititorilor experimentați. Procedeul
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
întrebarea dacă poezia poate fi tradusă? Pentru că și în cazul (aproape neverosimil) în care s-ar ajunge la respectarea strictă a conținutului și a prozodiei, tot se pierde sonoritatea specifică originalului. Foarte interesante sînt considerațiile despre lectura literală și cea alegorică din eseul Porunca lui rabbi Akiba. Valeriu Gherghel precizează, încă de la începutul demonstrației sale, că ,exegeza rabinică e, în special, una a literei". Nici măcar un savant precum rabbi Akiba nu vede sau refuză să vadă semnificațiile alegorice ale unui text
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
literală și cea alegorică din eseul Porunca lui rabbi Akiba. Valeriu Gherghel precizează, încă de la începutul demonstrației sale, că ,exegeza rabinică e, în special, una a literei". Nici măcar un savant precum rabbi Akiba nu vede sau refuză să vadă semnificațiile alegorice ale unui text (aplicația este făcută pe Cîntarea cîntărilor). Întrebarea care se pune este dacă nu cumva acest mod literal, necontextualizat de interpretare a textelor a produs și produce atîtea malentendu-uri în lumea contemoporană și sfîrșește uneori cu lipirea etichetei
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
Răspîndit în mai toate literaturile medievale (de la, să zicem, turnirul dintre Carnaval și Păresimi la Everyman), modelul ale cărui atingeri cu cărți bisericești și, dimpotrivă, cu scrieri vulgarizatoare Mihai Moraru le urmărește atent seamănă, din ce în ce, cu dezvoltarea alegorică a aceluiași, repetat, memento: o, superbe, quid superbis, tua superbia superavit. Firește, înainte să ia în seamă partea de semnificație a unor narațiuni ici-colo versificate sau dramatizate, Mihai Moraru stăruie asupra analizei strict filologice. Altfel spus, ca să treci la comentariul
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
de la București, s-a votat Independența României față de Imperiul Otoman. Tot la 10 mai, în anul 1881, domnitorul Carol I a devenit regele românilor. Cu ocazia zilei de 10 mai, la orașe erau manifestări oficiale, cu parada militară. Urmau carele alegorice, adică trăsuri împodobite cu multe flori. Se arborau steaguri tricolore și drapele cu însemnele regale. După defilare, toți participanții se retrăgeau în grădinile publice, în care fanfara cântă valsuri și tangouri celebre. La sate, lațurile carului, jugul boilor și hamul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
e un pretext pentru etalarea unei fantezii explicative care adesea îi depășește litera. Prin urmare, modul cel mai onest de a citi un text e cel literal, cînd nu cauți altceva decît ce stă scris în el. În schimb, lectura alegorică e perfidă, căci aluneci în comparații fără acoperire, cum și cea simbolică are aceeași meteahnă, fiindcă face corespondențe fără sprijin în text. Altfel spus, cel mai bun comentariu la un poem e să-l citești de la un cap la altul
Cauda pavonis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4142_a_5467]
-
incerte, cartea nu este nici pe departe o operă istorică; după cum nu este nici operă secretă, „de sertar“, pentru că Tabla finală lămurește în detaliu nu doar identitatea tuturor personajelor, chiar și pe a celor neînsemnate, ci și pentru că înseși povestirile alegorice din text apar acolo decriptate în detaliu. Este de fapt o construcție retorică elaborată, speculînd cu abilitate convenția fabulei. Două registre distincte se împletesc de-a lungul romanului: cel al retoricii pure, ascultînd doar de propria dinamică internă; și cel
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
rămas pînă astăzi inexplicabil în ceea ce privește nucleul său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale creștine, urme de literatură persană, arabă ori turcă. Fraza ciudată a Istoriei ieroglifice a fost dedusă pe rînd din influența limbii turce sau a limbii persane. Cînd au trebuit însă pronunțate numele unor
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
alert, deseori ironic și conspirativ (naratorul apare în multe rânduri ca un complice al personajului său, în ciuda perspectivei majoritar neutre și obiective) din secțiunea anterioară este înlocuit cu un discurs mai subiectivizat, infuzat de reflecții psihologice, structuri aforistice și imagini alegorice. Punctul de inflexiune între cele două părți este confruntarea fizică dintre Arthur și Bill, soțul lui Winnie, care, ajutat de un prieten soldat și de informațiile furnizate de Jack, răzbună jignirea adusă de tânărul strungar. După o săptămână de convalescență
„O viață spectaculoasă“ de două ori pe săptămână by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/4081_a_5406]
-
Pleșu nu rabdă lectura lor ideologică (după tiparul feminismului și al corectitudinii politice), cum de altfel nu acceptă alte trei tipuri de lectură deformantă: 1) interpretarea literală, cînd nu vezi decît sensul de primă instanță și ignori contextul; 2) interpretarea alegorică, cînd găsirea unei analogii intuitive oferă o cheie care elimină orice discuție ulterioară („După ce comunici cititorului că, în cazul «Făcliei sub obroc», făclia e Hristos, obrocul - legea veterotestamentară, iar sfeșnicul - Biserica drept-credincioșilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
e Hristos, obrocul - legea veterotestamentară, iar sfeșnicul - Biserica drept-credincioșilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de făcut. Rien ne va plus!“ - p. 284). În plus, chiar dacă din principiu putem spune că hermeneutica pildelor este inepuizabilă, posibilitățile de înțelegere alegorică s-au încheiat. Secolele de acribie catolică și protestantă au săpat șantierul evangheliilor pînă la fund, noutăți sub unghiul analogiilor nemaiputînd să apară; 3) interpretarea marcată de savantlîcuri sterile, cînd dorința de a fi neapărat ingenios îți inspiră asociații de
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
amendată de un prezent ce o neagă, un prezent al istoriei, al desacralizării și concretitudinii lipsite de orice anvergură simbolică. Teroarea istoriei, în opoziție cu transcendența mitică a unui trecut fastuos, sunt antinomiile ce conferă poeziei adâncime semantică și semnificație alegorică. Nu întâmplător, tonul ultimei strofe este melancolic și amar, scepticismul se insinuează treptat, într-o lume ce și-a pierdut profunzimea mitică, iar poetul, „martor clipei”, se retrage în spațiul reveriei elegiace. Farmecul poeziei Martor la porțile Orientului vine din
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
substituit definitiv chipului real. Actorii spectacolului existențial au aerul unor cabotini care mimează doar trăirea, gesticulează inautentic, fără a-și asuma spontaneitatea ca normă a substanței ontologice. Și în poemul Hau hau procedeele predilecte întrebuințate de autor sunt parabola, înscenarea alegorică, ironia și reflexul parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune realul în regimul ficțiunii cu substrat etic, în registrul urgenței și al nevoii de autenticitate. Poezia face parte din volumul Proprietarul de poduri (1976), volum reprezentativ pentru lirica
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților ce nu-și transfigurează trăirile, Mircea Dinescu își învăluie versurile într-un halou alegoric și simbolic, nu lipsit de inserția ironiei și a instinctului ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității etice. Trăind în orizontul precar al modernității, poetul își asumă cu luciditate condiția sa, într-o lume în care miturile se
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
și un alt quartet, Cele patru monarhii, rămas neterminat, titluri întâlnite îndeobște pe lista poemelor ce ilustrează poetica biblică protestantă. Gustate de contemporanii englezi ai doamnei Bradstreet, „stihiile”, „umorile”, „vârstele omului” și „anotimpurile anului”, personificate într-o mai veche tradiție alegorică, n-au făcut impresie prea bună asupra poeților americani de mai târziu. „Toate aceste versuri didactice, abstracte, plate le-am citit îngrijorat de reputația ta,” i se destăinuie John Berryman, cu severitate, cred, exagerată. Cele patru monarhii frizează, într-adevăr
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
decât cea din vis Goală în mijlocul unor perechi de ochi și guri Mișcându-se hămesite Balet grotesc în absența cuvintelor Undeva foarte departe Orizontul bănuit ca un măr decojit pe vârf de cuțit sărbători Gândul măsluitorului împinge din spate care alegorice înțesate cu toată aberația triumfului în coifuri și trompete lucitoare glorificând spaima De a rămâne singurii cuceritori ai pământului Femei cu sâni de plastic își mișcă șoldurile pe lambada Intuind singurătatea care urmează după fiecare strigăt de luptă Veteranii sug
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
o înțelege...... XVI. PARFUMUL UNUI CREZ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. Mi-ai aruncat din vise cheia tainei Și inima a prins-o cu iubire, Hărăzit mi-a fost proniator condei Ce-nvață alegoric vers să zboare. S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin, Miracolul îi înflorește vieții Cuvinte de Rai, adevărat festin. Flacăra dragostei mi-e iarăși vie, Arde-n templu sufletul auroral, Zorii la fericire o îmbie
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
salmastre să simt elixir, Viață veșnică, involtă floare-n viu Să-i fie cântul izvorâtor de mir. Citește mai mult Mi-ai aruncat din vise cheia taineiși inima a prins-o cu iubire,Hărăzit mi-a fost proniator condeiCe-nvață alegoric vers să zboare.S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin,Miracolul îi înflorește viețiiCuvinte de Rai, adevărat festin.Flacăra dragostei mi-e iarăși vie,Arde-n templu sufletul auroral,Zorii la fericire o îmbieVestind lumină
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
PARFUMUL UNUI CREZ Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai aruncat din vise cheia tainei Și inima a prins-o cu iubire, Hărăzit mi-a fost proniator condei Ce-nvață alegoric vers să zboare. S-au trezit ale credinței gânduri vii, Exhală parfumul unui crez divin, Miracolul îi înflorește vieții Cuvinte de Rai, adevărat festin. Flacăra dragostei mi-e iarăși vie, Arde-n templu sufletul auroral, Zorii la fericire o îmbie
PARFUMUL UNUI CREZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385081_a_386410]
-
definitiv,/ în rama strămoșilor,/ zilnic ștearsă de praf („Tristeți convenabile”). Limbajul acestei poezii are o funcție poetică, pentru că deplasează atenția de la referință la mesajul însuși: „Biciul lui Dumnezeu/ s-a vrut șarpele acesta,/ strivit în aurul risipit/ de propriul car alegoric./ Fire subțiri de lapte roziu/ din botu-i căscat se preling / unduind / către sânul/ de-acuma uscat”. Și acum intră mesajul: „Atât a rămas: / un dinte sfărmat/ și marele ochi de safir/ către cer/ înghețat.” („Sic transit gloria mundi”). O rezolvare
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
a vorbi într-un pustiu?!” Cultura română este principial nedeschisă? „Ne macină complexul provincialității, mi-a spus Ioan Kaleve, deși cultura română are o excelență a profunzimii. Am avut la Universitatea de Vest, Timișoara, câțiva studenți care au sesizat disimularea alegorică ce vizează în fapt...„oile lui Dumnezeu”, însă problema autorului este producerea operei iar nu recepția acesteia. Filosoful român D.D. Roșca observa că destinul operei stă corelativ mediilor intelectuale în care ea se propagă, sau nu se propagă. Desigur, doi-trei
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
-ntr-o transă generalizată, o magică fiesta total. Singurul moment solemn al manifestării este dat de parada din dimineața zilei de 7. iulie, când figurina în mărime naturală care-l reprezintă pe Sfântul San Fermin, este purtată pe un car alegoric pompos pe străzile orașului, însoțită de episcop, cler, primar, consilieri, „regina” Pamplonei și nelipsita orchestră. Odată cu revenirea Sfântului în incinta bisericii, se încheie partea religioasă a zilei și se trece la festivitatea propriu zisă. Începe adorarea zeului Dionis, o nebunie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93381_a_94673]
-
Înainte, parcă anticipând mișcarea următoare. Măiestria artizanului parcă izbutise să surprindă, chiar Într-un material prea puțin flexibil, cum e piatra, emoțiile acelei ființe. La Început, i se păru că uriașul purta o haină multicoloră, asemănătoare cu aceea a figurilor alegorice din sacrele reprezentații. Însă trupul Însuși era alcătuit din pietre de culoare diferită. Capul fusese realizat din plăcuțe de aur fin, smălțuite cum se cuvine pentru a reda adâncimea ochiului, relieful părului și detaliul grimasei de durere ce părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului care, urzind tot soiul de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și-și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În plan realist, dacă nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr-o crestomație istorică, care cunoscuse numeroase variante - ultima fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]