778 matches
-
exemplu este dat in Figura 2 pentru fluorită: pe abscisă este o măsură a intensității radiației (indicațiile unui galvanometru) iar pe ordonată este temperatura. Pentru Planck, succesul formulei (5.1) a însemnat că nu e vorba numai de o "întâmplare" algebrică fericită, ci că ea trebuie să aibă o semnificație mai adâncă. Contribuția lui fundamentală a fost nu "stabilirea", ci "interpretarea" acestei formule. Aceasta se găsește într-o comunicare a sa scurtă din decembrie 1900 și, mai pe larg, în articolul
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
la Universitatea din Iași, unde a predat matematici elementare, algebră abstractă, algebră modernă și teoria probabilităților. S-a ocupat de domeniul funcțiilor, al ecuațiilor diferențiale liniare și al ecuațiilor funcționale. Ulterior și-a canalizat activitatea spre algebra modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
modernă studiind sistemele algebrice și întocmind o schiță a unei teorii a matricelor booleene. A dat o definiție axiomatică determinanților și s-a ocupat de definiția logaritmilor în domeniul real. Alte domenii de interes au fost teoria structurilor cu programarea algebrică ca metodă directă pentru programarea liniară și caracterizarea funcțiilor trigonometrice cu ajutorul ecuațiilor funcționale. A publicat un număr mare de memorii, articole și diverse lucrări didactice.
Alexandru Climescu () [Corola-website/Science/326855_a_328184]
-
Schrödinger" este un procedeu matematic de rezolvare a ecuației ce descrie comportamentul dinamic al unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul austriac Erwin Schrödinger, are la bază teoria ecuațiilor diferențiale și utilizarea polinoamelor Hermite. Procedeul acesta, alături de "metoda algebrică" al lui Dirac și Fock, respectiv "metoda polinomială" datorată lui Sommerfeld, permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care redau comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
Matei Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În perioada 1966-1990, Mihai Dinu a fost cercetător și inginer proiectant principal la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Gospodărirea Apelor din București. În 1990 ocupă, prin concurs, postul
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
scalari etc., și, în consecință, mărimea fizică vectorială se definește cu ajutorul a trei mărimi scalare etc. Definirea scalarilor și în particular a numerelor reale, care interesează în special în teoria mărimilor macroscopice, se face în cadrul teoriei mulțimilor (respectiv teoriei structurilor algebrice), pornind de la existența unor relații și proprietăți matematice. Prin aplicarea raționamentelor teoriei structurilor algebrice, se selectează din mulțimea proprietăților fizice, acele proprietăți care pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor reale sau cu o submulțime a acesteia. Numai proprietățile
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
scalare etc. Definirea scalarilor și în particular a numerelor reale, care interesează în special în teoria mărimilor macroscopice, se face în cadrul teoriei mulțimilor (respectiv teoriei structurilor algebrice), pornind de la existența unor relații și proprietăți matematice. Prin aplicarea raționamentelor teoriei structurilor algebrice, se selectează din mulțimea proprietăților fizice, acele proprietăți care pot fi puse în corespondență cu mulțimea numerelor reale sau cu o submulțime a acesteia. Numai proprietățile fizice care satisfac această condiție la care se adaugă și indicarea unităților și procedeele
Mărime fizică () [Corola-website/Science/310775_a_312104]
-
Taylor, formula creșterilor finite și formula de interpolare; a introdus metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois), a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuațiilor algebrice cu ajutorul fracțiilor continue, metoda de separare a rădăcinilor ecuațiilor, algebrice, metoda de eliminare a variabilelor dintr-un sistem de ecuații. În domeniul ecuațiilor diferențiale, Lagrange a elaborat teoria soluțiilor singulare, precum și metoda variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
metoda multiplicatorilor pentru rezolvarea problemei aflării extremelor condiționate. În algebră a elaborat teoria ecuațiilor (a cărei generalizare este teoria lui Galois), a găsit metoda de calcul aproximativ al rădăcinilor ecuațiilor algebrice cu ajutorul fracțiilor continue, metoda de separare a rădăcinilor ecuațiilor, algebrice, metoda de eliminare a variabilelor dintr-un sistem de ecuații. În domeniul ecuațiilor diferențiale, Lagrange a elaborat teoria soluțiilor singulare, precum și metoda variației constantelor. În fizică, precizând principiul minimei acțiuni și utilizând calculul variațiilor, el a descoperit funcția care satisface
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
(n. 11 februarie 1909 - d. 28 iunie 1984) a fost un matematician francez, cunoscut prin contribuțiile aduse în matematică modernă, în domenii că: teoria numerelor, geometrie algebrica, teoria grupurilor. A fost membru fondator al grupului Nicolas Bourbaki. A arătat că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
aduse în matematică modernă, în domenii că: teoria numerelor, geometrie algebrica, teoria grupurilor. A fost membru fondator al grupului Nicolas Bourbaki. A arătat că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
fost membru fondator al grupului Nicolas Bourbaki. A arătat că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
că grupurile Lie, care în mod obișnuit sunt studiate de geometrie, pot fi studiate și sub aspect algebric, atât în corp real, cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
cât și în cel complex. Pornind de la aceste grupuri algebrice s-a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
a ajuns la varietăți abeliene (un grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
grup algebric oarecare are un subgrup invariant, astfel încât catul acestora să fie o variatate abeliană). Chevalley a contribuit la clasificarea noțiunilor din geometria algebrica relativ la noțiunea de multiplicitate de intersecție, de noțiune de varietate algebrica și altor noțiuni din geometria algebrica. A studiat cu succes inelele noetheriene, artiniene, inelele locale și inelele topologice. A reluat concepțiile lui Simion Stoilov, relativ la metoda spațiilor topologice, de acoperire, pe care a modificat-o. A contribuit la dezvoltarea geometriei proiective. Principala să lucrare este: "L
Claude Chevalley () [Corola-website/Science/326782_a_328111]
-
bine în Occident pentru că a intrat sub sfera lor de influență. Dar ne consideră tot cetățeni de categoria a doua... IJ: Cu ce cărți sau evenimente ne veți surprinde în anii care urmează? FS: Voi continua seria cărților de structuri algebrice și structuri neutrosofice, împreună cu profesoara indiancă Dr. W. B. Vasantha Kandasamy. De asemenea, memoriile de călătorii prin Europa, Statele Unite, și China din ultimii doi ani. Nu am un plan pe termen lung, ci creez după inspirație. Mai depinde și de
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
matematician american, evreu originar din România, profesor de matematică la catedra Abdun-Nur de la Institutul Tehnologic Massachusetts. Între anii 1999-2009 a fost profesor la catedra Norbert Wiener. s-a făcut cunoscut pentru contribuțiile sale la teoria reprezentărilor, mai ales în grupurile algebrice. Acestea includ noi concepte fundamentale, între care varietatea Deligne-Lusztig și polinoamele Kajdan-Lusztig. După aprecierea lui R. W. Carter, „Opera lui Lusztig se caracterizează printr-un înalt nivel de originalitate, o tematică imensă, o remarcabilă virtuozitate tehnică și o deosebită profunzime
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
Studii Științifice din Paris, unde a colaborat cu Pierre Deligne. Ulterior el a raportat despre această cercetare în conferința "On the discrete series representations of the classical groups over a finite field" pe care a ținut-o la secția Grupuri algebrice din cadrul Congresului internațional al matematicienilor de la Vancouver în august 1974. Lusztig a făcut o clasificare completă a reprezentărilor complexe ireductibile ale grupurilor finite Chevalley. În Teoria Lusztig-Deligne (cu Pierre Deligne, "Representations of reductive groups over finite fields", Annals of Mathematics
George Lusztig () [Corola-website/Science/335279_a_336608]
-
Această integrală reprezintă aria unui sector de disc, care în mod natural se poate descompune în aria unui triunghi și a unei pene circulare Forma ecuațiilor parametrice de mai sus corespund unei cicloide cu o parametrizare neobișnuită. Pentru separarea variabilelor algebrice de cele trancedentale, se definește un nou parametru prin relația formula 30. Folosind această schimbare de parametru, se găsesc ecuațiile parametrice standard a unei cicloide în variabilele formula 23, formula 32 și parametrul formula 33
Tautocronă () [Corola-website/Science/323736_a_325065]
-
majore de Algebra și teoria Abeliană a categoriilor abstracte. A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică internaționale și din România. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale matematicii moderne: topologie algebrica, geometrie algebrica, algebra comutativa, teoria „K”, și teoria algebrica a funcțiilor (Elemente de teoria analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968). Cartea să „ "Abelian Categories with Applications to Rings and Modules"”, publicată în lb. engleză, continuă să inspire matematicieni din
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
Algebra și teoria Abeliană a categoriilor abstracte. A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică internaționale și din România. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale matematicii moderne: topologie algebrica, geometrie algebrica, algebra comutativa, teoria „K”, și teoria algebrica a funcțiilor (Elemente de teoria analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968). Cartea să „ "Abelian Categories with Applications to Rings and Modules"”, publicată în lb. engleză, continuă să inspire matematicieni din toată lumea. Mai
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
A publicat pînă în 2008 mai mult de 102 lucrări de matematică în reviste de matematică internaționale și din România. Contribuțiile sale sunt și în următoarele domenii ale matematicii moderne: topologie algebrica, geometrie algebrica, algebra comutativa, teoria „K”, și teoria algebrica a funcțiilor (Elemente de teoria analitică a numerelor, Universitatea din București, 1968). Cartea să „ "Abelian Categories with Applications to Rings and Modules"”, publicată în lb. engleză, continuă să inspire matematicieni din toată lumea. Mai recent, acad. Nicolae Popescu își extinsese cercetările
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
ar fi putut acorda o medalie "Field" la un Congres Internațional de Matematică din Franța - cu condiția de a fi fost prezent acolo. Asemeni lui Alex Grothendieck, acad. Nicolae Popescu a contribuit imens la dezvoltarea teoriei matematice a categoriilor, geometriei algebrice și a teoriei numerelor, a practicat Yoga, si a sprijinit enorm eforturile de matematică de profil a cercetătorilor mai tineri, oricând ei au avut nevoie de ajutorul sau. Entuziasmul sau molipsitor pentru matematică și științe a dat roade îmbelșugate și
Nicolae Popescu (matematician) () [Corola-website/Science/309314_a_310643]
-
iar " d" este valoarea cunoscută a funcției sinus pentru unghiul triplu. Oricum, discriminantul acestei ecuații este negativ, deci ecuația are trei rădăni reale din care numai una este soluța căutată, dar niciuna din soluții nu este reductibilă la o expresie algebrică reală, astfel că, se folosesc numere complexe intermediare ale rădăcinii cubice, care se pot exprima numai prin termenii reali ai funcțiilor, folosind funcții hiperbolice. Pentru unghiuri multiple specifice, acestea rezultă din formulele specifice de adunare a unghiurilor, în timp ce formula generală
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]