661 matches
-
insectă argintie i se învârtea pe deasupra capului." (pp. 158-159, 163). Ultima propoziție, cu o inflexiune lirică, semnalează că toată vulgaritatea anterioară este de fapt "construită"; elaborată, literaturizată. Și în felul acesta, considerat probabil extrem de subtil, autorul își confecționează setul de alibiuri. Auto-ficțiunea lui pare mizerabilă fiindcă perspectiva din care e scrisă este asumat mizerabilistă. "Romanul" n-are nici o noimă întrucât asta impune planul NOMA. Amintirile, confesiunile, dialogurile, scenele sunt joase și jenante pentru că aceasta e altitudinea fixată de la bun început. Incapabil
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
poate să nu aibă mistere. El era cât p-aci să demonstreze că nu există neșansă, zi proastă, miză neinspirată, om prins în cacialmalele zeilor. Domnul acesta este un mare dușman al omenirii. El încearcă să spulbere cel mai important alibi al înfrângerilor, pierderilor și suferințelor noastre - ghinionul." Dacă istoriile presei sunt adesea corupte fie de excese teoretice, fie de infinite povești ale genurilor, dacă simțul comun condamnă gazetăria ca simplă efemeridă, dacă tehnicile de parcurgere rapidă a textului vorbesc despre
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
lui Creangă. Nu ca valoare în sine, și acest lucru trebuie repetat pînă la eliminarea oricărei suspiciuni, ci prin situația ei actuală de substitut. Oricît de importanți ar fi artiștii expuși pînă acum, faptul evident că ei sunt folosiți ca alibi pentru ineficiență și ca o formă de a camufla vidul care s-a cronicizat la Muzeul Național de Artă este de-a dreptul umilitor. Și oricum, nici Bernea, nici Paul Neagu, nici Marin Gherasim, și nici măcar Baba sau Țuculescu nu
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
secund. Aflat în contradicție cu perioada totalitară, Octavian Paler se relevă adînc decepționat și de prezent. Și defel la un mod subiectiv, aleatoriu. Fișa clinică pe care o alcătuiește actualității este de-o exactitate ce nu admite replică, posedînd un alibi al experienței fiecăruia din noi: "Mitocanii, scăpați de unele ipocrizii obligatorii, devin mai agresivi. Veleitarii devin mai veleitari. Romanticii devin mai conștienți de romantismul lor. Grafomanii devin mai grafomani. "Descurcăreții" se "descurcă" mai repede, iar idealiștii se trezesc într-un
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
subliniind și faptul că scriitorul a protestat în nenumărate rânduri împotriva celor care exagerau importanța științifică a cărților sale văzându-l ca pe un profet. Lucian Boia respinge convingător încadrarea francezului în categoria scriitorilor SF: la aceștia știința e un alibi, la Jules Verne e pretext. Nu se pricepea la știință, iar materia romanelor și-o prelua din enciclopedii și texte de popularizare. Incursiunile în spațiu, călătoriile în balon, submarinul, elicopterul, cinematograful sau monștrii marini, toate acestea erau în epocă subiectele
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
decît rareori cu propoziții abstrase, dozate acestea, cînd se ivesc, cu grija cu care un prozator se ferește de speculația nudă ca de-o improprietate. De regulă conturul unor situații cunoscute e umplut de culoarea datelor concretului, grăitoare precum un alibi al constatărilor de ansamblu. De remarcat tonul reținut al diaristului. Rareori explicit polemic și niciodată apelînd la diatribă, acesta dă glas decepției printr-o elegantă disciplină a umorii presupuse: "Fac ordine în sertare. Arunc un teanc de manuscrise, cu precădere
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
privești în oglinda Securității devii complicele ei. Un blestem pentru Securitate Urmele lăsate de Securitate invită la precauție: multe dosare sunt fragmentare, se completează pe un parcurs imprevizibil, conțin documente contrafăcute, continuă să fie ținute sub obroc (de obicei cu alibiul „interesului național”) ori au fost distruse. Monstrul instituțional al Securității năvălea haotic și uneori cu rezultate contradictorii datorate îndeosebi suprapunerii serviciilor prestate de puzderia sa de divizii, direcții, departamente etc. Nicolae Manolescu constată cu justețe în postfața volumului: „Securitatea avea
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
motiv de ieșire din Coaliție așa cum a spus președintele UDMR, așa cum au spus mai mulți miniștri și conducătorii UDMR, nu am făcut acest pas", a declarat Frunda. În opinia sa, comasarea alegerilor în 2012 ar fi o măsură greșită, întrucât "alibiul financiar material, cum că am face economie", nu este plauzibil. Democrația costă mai mult decât dictatura, dar are ca scop buna guvernare și o viață decentă a cetățeanului", mai spune Frunda.
"UDMR trebuie să iasă de la guvernare", afirmă Gyorgy Frunda () [Corola-journal/Journalistic/47715_a_49040]
-
Gabriel Coșoveanu Mirel Brateș, Alibi cu Rebecca, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012, 114 pag. O viață cuprinsă între nevoia ireductibilă de independență, înregimentarea în aparatul securistic al regimului comunist și înclinarea spre autocomentarea demnă, expurgată de clișeele bovarismului, iată „conținutul” unui jurnal en miettes care funcționează
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
aspecte erotice, de rang intim, sau, mult mai consistent, implicații sociale și psihologice ale serviciului de spioană - dezvăluie un profil uman tulburător. Scriitorul încearcă și, spre cinstea lui literară, rămâne la mijloc de impulsuri familiale ori sentimentale, să construiască un alibi unei mătuși care a trăit aventuros și grav, condamnabil și, totuși, liber. Atunci când îi încredințează nepotului testimoniul, Rebecca, persoană poliglotă și cultă, aspect specific evreilor, se gândește să-i pună un epigraf din Așa grăit-a Zarathustra - „Ceea ce nu mă
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
să public așa ceva, vreau, cel puțin, recitind aceste pagini, să nu urlu de stupiditatea lor". Nici un artificiu, nici o intenție de înfrumusețare a eului n-o animă pe Jeni Acterian, caracterizată de-o "drăcească neîngăduință față de sine", postură ce alcătuiește un alibi al marii exigențe față de alții. în același timp această inconcesivitate acordă preț verdictelor sale relativ pozitive. Inconformismul său întors mai întîi cu un tăiș teribil asupra propriei ființe și abia apoi îndreptat asupra Celuilalt reprezintă un convingător instrument de valorizare
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
politice a favorizat dezlănțuirea naționalismului (pe urmele aberantului național-comunism), a antisemitismului (ridicol, deoarece numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
și sacru din punct de vedere moral".) Măreția "Reich-ul de o mie de ani" ori societatea egalitaristă comunistă, paradisul săracilor - iată imaginile promisive care alimentează și justifică entuziasmul distrugerii prezentului. Visul nazist și visul comunist sînt menționate împreună în inventarul alibiurilor nobile ale violenței și de un mărturisitor din sînul "raiului" comunist (deci mai credibil pentru cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
În fine, este de înțeles și snobismul pe care unii comentatori entuziaști îl poartă ca pe un blazon: una e să te încânți de europeanul Șerban Foarță, și alta, de ruralul Ion Gheorghe. Dar iată că din reunirea tuturor acestor alibiuri și găselnițe se conturează o judecată de valoare ce-i face mai mult rău decât bine intens-lăudatului poet. Când un autor scade artistic de la un volum la altul, și un critic găsește noi și noi motive de elogii, imaginea care
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
Claudiu Bleonț, Angela Petrean și Sorin Calotă, și „Mila” de Bernard Proust, un one-woman show al Victoriei Cociaș. Ambele spectacole sunt produse de Casa de Cultură a Municipiului Arad, sub bagheta regizorală a lui Radu Dinulescu, fiind invitate la Teatrul Alibi din Corsica, la Festivalul De Coye-La-Foret și la Festivalul de Teatru „Parole en liberte”. După acest succes scenic al Casei de Cultură arădene, Agenția Interguvernamentală a Francofoniei va continua să sprijine financiar instituția în următorii trei ani. ( M. H.) Presiune
Agenda2005-32-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284058_a_285387]
-
ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fîntîni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). E pururi prezentă tentativa poetului de-a evada din sine în ambientul proxim chemat în ajutor ca un alibi, de-a se reifica făcînd inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
antologie la o carte autonomă, minuțioasele analize evoluează, egale cu ele însele, către, până la urmă, același, plauzibil, verdict. Privit în perspectivă istorică, faptul e grăitor. Schimbarea, absolut explicabilă, a sensibilității poetice reprezintă, în logica mea, nu mai mult decât un alibi pentru lipsa de mobilitate teoretică a receptării. Mutația valorică pare să opereze astăzi, luată la bani mărunți, numai în planul capricioasei reacții imediate. Or, atunci când sunt invocate, ridurile unei anume poetici au, în mod necesar, nu atribute emoționale, ci - înainte de
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
a sutienului în care, se spune, poposeau bancnotele generos oferite la chermeze cu muzică deocheată? La ce integrare europeană să visez, alta decât aceea pe bază de vulgaritate, xenofobie și ură, propusă de patronul gazetei anti-semite "Atac la persoană"? Ce alibi moral pot avea la examen să le cer studenților o pregătire de înalt nivel, când reprezentantul meu în parlament, Ion Marcu (supranumit "Mesele") n-ar trece nici măcar un test de dictare? Ce fel de impuls de a-mi plăti eu
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
-l atinge verbul, "vinovată și nătânga" pentru a fi "obosit an contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea/ - carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
contemplație", Mariana Marin cultiva o poetica substanțial solitara, solitudinea fiind aici implicată că neămplinire, ca melancolie a concretului, ca amar simțământ al unei existente stigmatizate de negativ. Degradarea" e alibiul material al ănsingurării, după cum sorgintea să morală, "despărțirea", reprezintă un alibi al poeziei: "Cu ochii ăngroziti privesc degradarea/ - carne albă a peștelui și a pâinii apără-mă!/ Mă mișc printre tăceri și morminte./ Aici - felul an care am ămpietrit și eu/ ăntr-un noiembrie negru, prietene./ Alături - o masă de carne putreda
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
speologic, într-o experiență solitara, a venit vremea. Proiectele mor de la sine. Mai pot să palavragesc. De altfel, îmi propusesem să fiu eu insumi, redus la ceea ce sînt. Asta, un moșulică, sînt". Masochismul, după cum vedem, e în floare, reprezentînd un alibi, întrucîtva, pentru impulsul sadic. Cioran? Luca Pitu? Cîte ceva din ambii. Din autorul Silogismelor amărăciunii e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
ostentative, ale unui nihilism somptuos prin excesul său decorativ, pandant oarecum al triumfului stilistic cioranian. Marile spirite românești se întîlnesc. E o "răutate" atît de abil pusă în scenă, încît apare protejată de însăși enormitatea ei. Gratuitatea îi oferă un alibi, precum în destule propoziții ale celui ce-a semnat Ispita de-a exista, o salutară translație în utopie. Dar "demonia creației divine" pe care i-a fost dat lui Arghezi a o întrupa îl duce pe poet dincolo de gestul destructiv
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
ieșind în întâmpinarea unui public avid de informație. "Simplu" nu înseamnă și "garantat": nimic mai nesigur ca acest teritoriu al adolescenței, mai ales când e vorba de sexualitate! Eșecurile sunt aici mult mai numeroase ca reușitele și au drept plictisitor alibi acele planșe anatomice ale organelor genitale prin care se explică totul și nimic. Nudul întors pe dos, poză a sălilor de disecții, nici nu a spus de altfel vreodată ceva, cuiva. Goliciunea-i violentă e un viol pe întuneric al
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
greilor" din partid. Ei știau prea bine cu cine au de-a face: cu un conformist dresat să papagalicească lozinci a căror forță de impact nu trecea dincolo de ușile capitonale ale biroului. Timp de trei ani, Geoană a reprezentat un alibi pentru corupții din partid. Retrimiterea lui în băncile de aplaudaci e doar o chestiune de timp și de punere în aplicare a promisiunii lui Năstase de... "a nu se răzbuna". "Episodul Geoană" a avut, însă, importanța lui. El le-a
Voioasa resemnare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8693_a_10018]
-
urmează confruntarea cu viața reală. Unii vor spune că nici una dintre obiecțiile de mai sus nu sunt propriu-zis neajunsuri, ci tocmai semnele unei altfel de conștiințe artistice de gen. Poate, însă n-ar fi mult prea comod!? Proteicele falii sunt alibiul perfect pentru a susține, în plan literar, aproape orice. Într-un anume fel, Est-falia este un roman în filiație gidiană, dacă vreți: amânată din start, cartea este în bună parte propriul șantier hermeneutic, metaficțiune tricky, o disertație de gen romanțată
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]