1,324 matches
-
distanțe lungi, la statul la coadă și folosirea relațiilor, precum și la gestionarea acestor obiecte în modalități diferite de cele dintr-o societate afluentă. Aceast ansamblu de modalități de a face față penuriei a condus la situații destul de inedite, în care alimentarele și magazinele de stat erau goale mai tot timpul, însă majoritatea oamenilor aveau multe dintre bunurile ce lipseau de pe raft. Acest lucru indica existența unei economii secundare foarte dinamice. Primul nostru scop va fi să descriem strategiile folosite pentru a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în Ungaria, întotdeauna mi-a plăcut. De-abia așteptam să zică maică-mea să mergem acolo, să cumpărăm lucruri sau cel puțin să mă uit la marfă” (L.N.). Aceeași persoană a fost foarte impresionată de aspectul igienic al produselor alimentare: „Alimentarele lor erau foarte curate. Totul era frumos ambalat în foaie de plastic. În România chiar și acum ating salamul sau crenvurștii cu mâna” (L.N.). O altă femeie chiar a sugerat că frustrarea provocată de lipsa bunurilor de consum a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
timp la un bar. Un fost adolescent care a fost în Ungaria doar de câteva ori, împreună cu tatăl său, a spus: Curiozitatea era mare. Ce vezi? Cum e? Oamenii erau curioși. și când începeau să spună că intri într-o alimentară și că vezi de toate, în timp ce la noi nu erau decât conserve de legume și crevete vietnameze... Voiai să mergi acolo să vezi cu ochii tăi (M.N. - bărbat, 31 de ani). Familia de intelectuali menționată mai sus intră, întâmplător, foarte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
avea nevoie de mine, aveam foarte multe cunoștințe... În primul rând, nu pierdeam timpul la cozi, nici eu și nici familia mea, ceea ce însemna un lucru despre care nu-ți poți da seama acum... Mă știam și cu cei de la alimentara, și cu farmacista, și cu cei de la restaurant... Dar cu cine nu mă cunoșteam? Făceam rost orice aveam nevoie, serviciu contra serviciu, cum se spunea... (S4) Păi, înainte, ca să fii vânzătoare, trebuia să faci școală, să te pricepi cât de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
alții că frecvența discuțiilor este prea mare: „Discuții despre Uniunea Europeană au loc frecvent” (femeie, secretara primăriei, 35 ani); „Nu prea se vorbește. Se vorbește despre speranța de a avea mai multe posibilități” (tânără, Zerind); „Oamenii vorbesc despre UE” (vânzătoare la alimentară, Zerind); „Sunt care discută: cam jumătate” (bărbat, 30 de ani). Subiectele de discuție de prim interes și cu frecvența cea mai mare vizează cotele în agricultură, normele de creștere și sacrificare a animalelor și problematica locurilor de muncă. Discuțiile aduc
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în sat ca să schimbăm imaginea satului. Nu mai sunt animale, nici tractoare, nici mașini agricole pe străzi. Oamenii tund iarba, mai pun flori în fața casei” șdirectorul Pro Zerind, 50 de ani); „Aici, că aici am crescut, aici trăiesc” (vânzătoare la alimentară); „În occident sunt mai dezvoltați din punct de vedere economic, dar sunt anumite lucruri ce nu trebuie sacrificate globalizării, cum ar fi tradițiile” (farmacist, 65 ani). Cum va fi după integrare? Aspecte pozitive: „Va fi mai avantajos pentru firme și
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
gem, magiun sau miere, cum se spală o farfurie, fără să te temi că ai s-o spargi. Iar când treaba în bucătărie e mai grea, iar Sorina nu are cum s-o ajute pe mama, fetița se duce până la Alimentara din colț și cumpără te-miri-ce sau merge la nu știu ce vecină din bloc și împrumută ceva anume, de care mămica are, atunci, mare nevoie. Într-o zi însă... Mama avea o mulțime de treburi și cum știa că Sorinei îi place
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
landou, nu s-a prea bucurat când a auzit că mama are nevoie de ajutorul său. Dar n-a spus nimic. A luat banii, plasa și a ieșit din casă. S-a întors, însă, foarte repede înapoi. E-nchis la Alimentară ! a spus ea. Mama s-a uitat la ceas. „Cum să fie închis, la ora asta? Mai știi? Poate că se primește marfă sau...” După un timp, mama a chemat-o iar. Vrei să te duci până la etajul cinci, la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a așezat-o în landou și, împreună, au coborât scările. Peste doar câteva minute, tata și Sorin s-au întors de la piață. Am uitat să vă spun să luați și niște macaroane! a zis mama. Dau eu o fugă până la Alimentara de lângă noi! a răspuns Sorin. Acolo e-nchis! i-a răspuns mama. A fost Sorina. Și noi am trecut pe acolo și, parcă, magazinul era deschis, nu-i așa, Sorin? Da, da! zice băiatul. Luă banii și plasa și apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
așa cum a fost. Sorin s-a întors și nu cu plasa goală. A venit și Sorina. Ce frumos m-am jucat! Erau și Ramona, și Mirela, și Rodica și Diana. Toate fetele din blocul nostru. Ramona s-a dus la Alimentară și a cumpărat turtă-dulce. Ochii mamei o privesc, țintă, spre Sorina. Fetița se face roșie ca focul. Lasă ochii-n jos. „Deci, nu e închis!” gândește mama. „Nu trebuia să spun nimic de Alimentară!” își zice, tot în gând, Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nostru. Ramona s-a dus la Alimentară și a cumpărat turtă-dulce. Ochii mamei o privesc, țintă, spre Sorina. Fetița se face roșie ca focul. Lasă ochii-n jos. „Deci, nu e închis!” gândește mama. „Nu trebuia să spun nimic de Alimentară!” își zice, tot în gând, Sorina. Mămica și tăticul trebăluiesc pe la bucătărie. Copiii se joacă-n dormitor. Sorin! strigă mama. Vrei să te duci să iei o sticlă cu oțet? Băiatul lasă jucăriile și pleacă. Când vine de la magazin, mama
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și multe. Reușește să-și biruie plânsul și să spună. Știu că sunteți supărați și că nu vorbiți cu mine. Știu și de ce. Dar aveți dreptate. Am fost o fetiță rea și mincinoasă. Azi-dimineață, mămico, n-am mers nici la Alimentară, și nici la mămica lui Cătălin. Și văd că știți ce-am făcut și cu oul, cu sandvișul și cu pâinea prăjită. Am greșit. Vă rog să mă iertați! Mama și cu tata au lăsat treburile. Vezi tu, Sorina? Eu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă, tot se lăsă cu bătaie. „Tu cât ai Împins, mă, de ți-a dat zece zile? Ce face tac’-tu, de unde are atâția bani? E chelner, măcelar, șef de alimentară?” Întrebă invidios un rămas. Cel agrăit răspunse ocolitor: „E pe pizda mă-tii, aia e, ce te fute grija?”. „Păi, mă fute, că eu n-am avut decât o hârtie de cincizeci și n-am căpătat nimic pe ea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zgomotoasă. Și apoi ține-te frate, cât mai dăm din gură, fără să observăm că ne-o răcim absolut de pomană. Scriem cu limba-ntre dinți, comentarii pe calculator, dăm din gură la televizor, la radio, în piață sau la Alimentara, la nelipitul telefon celular, și brusc, ne găsim neștiute valențe de analiști politici și „analizăm” fiecare la nivelul de prostie la care a putut accede fiecare, contribuind în felul acesta zeloși, la creșterea meteorică a nivelului prostiei colective, în care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pașii se clatină și auzi, undeva, șuiere suspecte, șopârle invizibile. Buzele unor adolescenți grăbiți, asta fusese. Nu se puteau elibera de ridicola secvență,continuau să se clatine, amuțiți, ca niște bătrâni senili, căzuți în mintea copiilor. Irina a intrat la Alimentara, l-a rugat s-o aștepte afară. Apoi coborâseră panta. La cotitura unde orașul rămânea în urmă, în chiar locul unde se întâmplase nimicul acela, Tolea se trezise. Se întoarse spre parteneră... stai să duc și eu o pungă, văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fecior al dumitale, dacă n-are cojoc Alain Delon... Te folosești de relațiile noastre, de numele nostru și al hotelului, știu toate. Și cum faci rost de vată de la farmacie și de ce te servește cu brânză Stelică, amicul dumitale de la Alimentara, când nimeni nu vede brânză cu lunile. Și ce le spui celor ce te întreabă cum merg aici treburile? De toate, prea multe. Minciuni, tovarășa Vasilică. Exagerări și bârfe, tovarășa Vasilică. Vorbești prea mult și ce nu trebuie. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul de sifoane. Traversezi, o iei la stânga, până la capătul blocurilor. Se mai văd macaralele. Mormane de cărămizi, cofraje. Treci prin noroaie, până la penultimul bloc cu patru etaje. Îl recunoști ușor. Balcoanele-s pline cu flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dulcissimei care te ascultă? Un fel de surioară mistică, gata să te ajute cu metempsihoza străbunilor nomazi la dezlegarea vrăjitoriei handicapaților? De parcă, altfel, n-ai găsi și singur drumul spre ușa cu minuni a fugarului, ascuns în cartierul gitan, în dreapta Alimentarei, după centrul de sifoane, în topografia incertă a ficțiunii, ca în ghiocul invizibil ascuns între sânii colegei de la postul de observație TRANZIT. Să nu se mai știe ce e adevăr inventat și ce e minciună verosimilă, în realul imediat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre Istria, așa s-o fi numind strada aia spre margine de purgatoriu. De la intersecție se coboară la Alimentara, apoi la dreapta, până la școala omului nou, apoi... aiurea, derutarea următorilor. Stă dom’ Dominic în stația de la Rond și așteaptă tramvaiul. Tramvaiul nu vine, călătorul așteaptă, așteaptă. Tramvaiul vine: încărcat, nu e loc nici pentru o muscă. Așteptăm altul, așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tremur, Vè e frig? îngrijoratè femeia în halat alb, Trebuie sè ajungeți cât mai repede acasè! Da! Mulțumesc! Nu stau departe, dau sè ies, dar cu mâna pe clanțè mè întorc s-o întreb, Nu știți cumva prin zonè o alimentară deschisè la ora asta, am rèmas fèrè pâine și, În apropiere nu existè, se închid pe la zece, numai în oraș dacè, Mulțumesc! acum chiar cè apès clanță, Stați puțin! ea oprindu-mè, vè aduc eu niște pâine! Matei protestând, Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mare albastrè pe care scrie Matei, iar eu abia acum, cănd aflu cum va fi vremea astèzi, nu, nu plouè, intru în bucètèrie, propunându-mi sè trec peste masă de dimineațè! Îmi voi cumpèra un corn și un iaurt de la alimentară de peste drum de Institut, așa cum fac toți colegii mei, acum îmi voi bea cafeaua și voi fuma o țigarè, prima pe ziua de azi, astfel, cu acest mic artificiu de calcul, sèrind peste micul dejun, când se va ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cred aș fi în stare sè-i trezesc din nou interesul! Femeia asta, al cèrei nume încè nu l-am aflat, spune-mi pe nume mi-a cerut în seara aceea, a doua dacè-mi amintesc bine, când am însoțit-o la alimentară, spune-mi pe nume, femeia-al-cèrei-nume-nu-l-știu, lunecând înaintea mea că o arètare de vis pe podeaua ceruitè a încèperilor din fostul palat nobiliar face ca cercul vrajei sè se strângè tot mai mult în jurul meu! Aș fi vrut atunci s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în plus, dorindu-și sè câștige puțin timp că sè ajungè cât mai repede la Corina, a fècut ceea ce nu se face, adicè a fècut stânga peste bandă continuè și pește liniile de tramvai, cu gândul sè opreascè și la alimentară de peste drum de Institut că sè cumpere ceva de bèut, O infracțiune mèruntè și lipsitè de urmèri care, la fața locului, fèrè alți martori sau fèrè camerè ascunsè, s-ar fi putut negocia amiabil și profitabil pentru ambele pèrți, adicè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei nu-i plăcea să Învețe! Era prea legată de familie! — Era prea independentă, n-a vrut să se lege! — Buni era o femeie de casă! A luat cu ea secretul cozonacilor! De când s-a prăpădit ea, Îi iau de la Alimentara, de la Pâine... — A mai păstrat Buni și alte secrete! N-a povestit niciodată despre prima ei căsătorie, când s-a numit doamna Manu. — Ce tot vorbești? Primul ei soț a fost aviator și a murit la Stalingrad! Traian a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]