2,202 matches
-
1990 și 1991 au fost ani de încremenire a vechii structuri sociale. [...] De fapt, Frontul moștenise baza socială a PCR. Pe muncitorii și țăranii pe care Ceaușescu îi înșelase, batjocorise și înfometase în anii ´80, FSN i-a curtat și alintat prin majorări de salarii și alte măsuri populiste. Procentul intelectualilor și tinerilor care sperau într-o schimbare era foarte mic. Abia în 1991 guvernul Roman a adoptat un program reformist aplaudat și de opoziție. A fost inițiată liberalizarea prețurilor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
va dispărea în mare măsură confuzia privind direcția în care mergem și incertitudinea cu privire la viitorul României. [...] Probabil că Nea Mitică se întreabă de ce i a apucat pe occidentali dragostea de România așa, deodată? Că până acum nu prea ne-au alintat. [...] Primul privește poziția geopolitică a României, pe care nu o putea descoperi decât un englez, Tony Blair, și asta după Bosnia și Kosovo. Dacă lăsăm România să se afunde în mlaștina sărăciei și mizeriei, ce se va alege de sud-estul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu gândul la chipul sfânt al lui Iisus din pruncie. Pe măsură ce micuțul boț de aur crescu, deveni o fetiță slăbuță, nărăvașă, orgolioasă și tare neastâmpărată. Luana Leon reprezenta întregul univers al unei familii obișnuite. Mama, femeie blândă și cumsecade, o alinta peste măsură și-i îndeplinea toate capriciile. Când tatăl se pierdu, mult prea repede, în negurile timpului, la un an după nașterea fetiței, el lăsă în urmă o femeie incapabilă sau doar hotărâtă să nu se mai recăsătorească. Ținută departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
exagerate rămâneau fără șanse în fața debitului verbal al povestitoarei. Când tovarășa intră în clasă îi găsi așezați la locurile lor. Avea un zâmbet în colțul gurii, semn că ascultase la ușă aiurelile fetei. Mare figură mai ești, Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
începu să plângă. Cu hohote, din tot sufletul. Narcis veni lângă ea și fata ridică spre el ochii plini de lacrimi. De ce se poartă așa, ce i-am făcut? Băiatul ar fi vrut s-o ia în brațe, s-o alinte și să-i mângâie părul dar nu avu curajul să facă asta. Nu înțeleg ce-i cu el, Luana. L-ai supărat cândva, de acord, dar nu știu de ce te urăște într-atât. În definitiv, cu toții avem micile noastre dezamăgiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avem micile noastre dezamăgiri. Stătură unul lângă altul până sună clopoțelul și atunci când fata, ștergându-și lacrimile, dădu să se ridice, băiatul spuse dintr-o dată: Rosti e marcat de o viață plină de nenumărate reguli. Nu știu dacă a fost alintat vreodată. Mama lui e foarte... e puțin mai severă decât celelalte. Am să-ți povestesc o întâmplare care te va ajuta să înțelegi ce vreau să-ți spun. Într-o zi, Rosti a venit acasă cu un patru la mate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca să fie sigură că va ajunge la timp. În tramvai o ținu înlănțuită cu brațele și-o făcu să râdă așa de tare că un călător se încruntă spre ea. Se așezară în leagănul iubirii lor și ea vorbi întruna, alintându-l, mângâindu-l, în timp ce Ernest o ținu strâns în brațe ca și cum s-ar fi temut să n-o piardă. La ora două din noapte s-au despărțit, nu înainte ca el să se tot întoarcă de nenumărate ori s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din prima clipă. După câteva zile îl vizită din nou, însoțită de colegele ei. Se stârni un chef pe nepusă masă iar băieții și fetele profitară de apropierea dansului pentru a se cunoaște mai bine. Odată ce somnul veni să le alinte genele, Victor scoase chitara și cocoțat în vârful patului începu să cânte. Mâhnirea din inima Luanei prinse glas. Avea, în sfârșit, posibilitatea să plângă, fără lacrimi, fără să se vaite. Să-și verse amarul prin cântec, acel vers melodios blestemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care populau marele oraș și tot de o mie de ori se uită în oglindă recunoscând, fără falsă modestie, că era la rândul ei o fată frumoasă. Așteptându-l cu emoție să vină, agățându-se cu încredere de mâna lui, alintându-l și simțind că-i tresare inima atunci când îl săruta, Luana se declară vindecată de rănile din trecut. Și-au scris toată vacanța, câte o scrisoare pe săptămână iar în ciuda insistențelor lui de a o vizita ea îl ținu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zidul căminului. Ajunse în cameră palidă, gata să leșine. Fetele se grăbiră s-o liniștească. Una din ele zise, atotștiutoare: Luana, calul alb înseamnă ursită. Te măriți! Ștefan o găsi marcată, încă, de întâmplare. O strânse în brațe și-o alintă apoi o întrebă dacă se simte în stare să iasă la plimbare în parc. Era o zi superbă de toamnă, cu rămășite înșelătoare de vară târzie. S-au așezat pe o bancă, lipiți unul de altul, cu mâinile înlănțuite. Tăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ocazie să te apropii de Aniela. La întoarcere îți vei da demisia și-ți vei căuta un alt loc de muncă. Până aici, ai vreo obiecție? Avea. Era sătulă de prezența femeilor, își dorea un bărbat, pe el, s-o alinte, s-o facă din nou să se simtă dorită. Vroia să se întoarcă în casa lui, plăcută și liniștită, să-și repare acolo greșelile, să-și afle tihna și împlinirea ca femeie și ca mamă. Cu dușmănie, acea Luana din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana. Nu pleci nicăieri, auzi? Cine, naiba, te crezi, regina Angliei? Îți imaginezi că în altă parte vor mai cădea toți pe spate de dragul tău, ca aici, că vei găsi un alt prost care să te ia nevastă, să te alinte și să te țină în puf? Poimâine vii la treabă și-ți preiei îndatoririle. Domnule director... Domnule Liga..., dădu în bâlbâială -,...Daniel, nu-i semnezi nici o hârtie! "Daniel" rămase cu gura căscată. Luana nu mai putu suporta. Se îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru ca, nu cumva, acest fapt să se spulbere precum visul unei nopți de vară. Încearcă să ai încredere în mine și să-mi vorbești ori de câte ori simți nevoia să o faci. Bariu aprinse o țigară și deși era nefumătoare Luana își alintă nările cu aroma de tutun. Pot să fac asta acum? Te rog. Dacă "gura lumii" contează atât de mult într-o afacere de acest gen, de ce nu am invitat prietenii, cunoștințele și vecinii la această întâlnire? Sunt convinsă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce și nici nu-și vedea decât interioarele minții. O să vină, o să vezi, îl asigură Nina alintându-se, nu se poate să nu vină. Ce vrei, trebuia s-o facem. Nu-mi place, mă, când mă văd silit să fiu la mâna meșterilor, ăștia când te văd la ananghie, cum suntem noi acum, sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin asta cu bine, ai să vezi. Principalul e să nu ne pierdem umorul. Îi mângâie cotul, își lipi tâmpla de pieptul lui. Impasibil, el nici nu clipi din ochii albaștri, ca de gheață. Rămase nemișcat cât timp ea se alintă frecându-și obrazul de pieptul lui. Nici o reacție, nimic! Scos din ritm, devastat, lipsit de cadrul obișnuit, Alexe era cu totul altul, pierduse din siguranță nu mai avea acel aplomb asupra celorlalți. Părea și el acum un om oarecare, vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tu ești de-o seamă cu Bică? Dar eu n-am știut, mamă, ce banc o să spună, eu credeam că e unul cu pisici și cu elefanți. Numai ce strâng masa și vin să dorm cu voi. Bine, mămică, se alintă Elena și-și pieptănă părul lung în fața oglinzii de la comodă. Era în cămașă de noapte, lungă până la podele, din finet, încheiată la gât cu șnur, n-avea mai mult de 11, 12 ani. Se aplecase într-o parte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră, mirosea toată a rom și vanilie, figura îi radia de zâmbet. Nu ne-ai adus nimic? se alinta Nina, Vreau prăjitură, spunea și se sălta pe canapea ca un copil mofturos, își bătea palmele de genunchi, vreau prăjitură! Spune-i și tu, Nik, nu-i așa că și tu vrei prăjitură? Să se răcească, spunea autoritară Marga, altfel vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la situația ta. Să știi că am suficiente ace de cojocul tău dacă o fi să nu ne mai înțelegem. Ovidiu își privi soția. Viața lipsită de griji îi prelungise copilăria. Chiar și acum când spunea lucruri grave ea se alinta și-i ședea bine. N-ai s-o faci, iubita, îi spuse bărbatul surâzător. A lovi în mine este echivalent cu a lovi în propria-ți persoană. Ori tu ești foarte echilibrată și te iubești suficient de mult. Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mei puișori se preschimbase deja în pene. Venise vremea primelor încercări de zbor. Prin pricina ereților cei lacomi am decis ca lecțiile de zbor să fie făcute doar dimineață și seara. Zilnic, îi trezeam pe cei șapte puișori dis-de-dimineață, îi alintam frumos și apoi dădeam comanda de zbor: ,, Unu, doi, trei!” Când ziceam ,,trei”, frrr zburau toți până la marginea lăstarului din apropiere. Într-o joi, s-a auzit scârțâitul unui car prin apropiere. Când am ridicat ochii, am zărit mai întâi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a, C 8. COMPOZIȚII DUPĂ OPERE LITERARE Năsăud, 10 decembrie 1886 Iubita mea mamă, Îți scriu cu adâncă dragoste și recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Încă de când eram mic la casa dumitale m-ai îngrijit, m-ai alintat când eram bolnav și ai dat tot ceea ce aveai mai bun în cămăruțele inimii tale pentru ca eu să cresc un băiat mare, care astăzi îți este recunoscător pentru toate acestea. Tu ai fost pentru mine călăuza vieții, ființa care a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suflet, le spui fetelor, plină de îndurare, niște cuvinte triste. Le spui că nu mai ești în putere și că vei muri curând. O, nu, mamă! Să nu gândești așa, căci eu voi veni peste puțină vreme și te voi alinta și vei trăi veșnic ca o nemuritoare carte de dor și omenie și cântec fără moarte. Le mai mărturisești fetelor că nici tu nu mai știi la ce gândeai, vrând să ocolești adevărul. Dar te hotărăști să le spui că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Opium pentru care i-a mulțumit lui Klaus abia după banchet. Momentul a fost bine ales deoarece a doua zi ea nu trebuia să meargă la școală și nici el la vreun antrenament. În afară de asta, pentru Janis J., cum era alintată În liceu, lumina zilei era un adevărat afrodisiac, oarecum inutil pentru o femeie de 28 de ani, divorțată de două ori În patru ani și suspectată de nimfomanie, acuzație respinsă cu argumente irefutabile de către Klaus care știa că Janis Joplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
voință să se smulgă din măruntaiele ei și să se bucure În sfârșit de jucăriile care se Înmulțiseră atât de mult În camera lui cu vedere spre grădină, Încât abia dacă rămânea loc și pentru pat. L-ar fi putut alinta strigându-l Tibi sau Tibike, dar, pentru un nume de Împărat și succesor al lui Augustus, nu era consult, zicea Coriolan, iar ea nu avea nici un motiv să-și supere soțul atât de mândru de originea sa daco-romană, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
numea cățeaua? "Jugul căsniciei, glumea Iordan, se duce mai bine-n trei". El, ea și Daisy. Și-i povestea tatei ("Nu asculta la uși, Dințișor, nu-i frumos!") cum se trezise lîngă duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se cade: "are prea mult păr femeia asta". Era boxerița albă, tandra cățelușă, vibrînd sub degetele lui. "Dă-te, javră!" Nu mă-njura că te iubesc ca proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fiindcă vrem să uităm. Poate că sîntem presați s-o facem. Elita comunistă, aristocrații ei ca Beluțu Zilber au fost recuperați repede. Brucan e mai reversibil decît un impermeabil. Execută direcționarea NATO, după ce indicase Pactul de la Varșovia; Gogu Rădulescu e alintat în rememorări "Moșu"; Ștefan Andrei își publică fotografiile stîngoase mișcate spre dreapta. Generația lui Șichy aude despre disidența lui Jebeleanu. Cică scriitorii "în defect" se așezau la "masa lui Jebe", mîncau mîncarea lui și-i cereau să le rezolve cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]