1,307 matches
-
întoarce la Mine, zice Domnul, dacă vei scoate urîciunile tale dinaintea Mea, nu vei mai rătăci. 2. Dacă vei jura: "Viu este Domnul!" cu adevăr, cu neprihănire și cu dreptate, atunci neamurile vor fi binecuvîntate în El, și se vor alipi de El. 3. "Căci așa vorbește Domnul către oamenii din Iuda și din Ierusalim: "Desțeleniți-vă un ogor nou, și nu semănați între spini! 4. Tăiați-vă împrejur pentru Domnul, tăiați-vă împrejur inimile, oamenii lui Iuda și locuitori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor. 5. Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: "Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legămînt veșnic care să nu fie uitat niciodată!" 6. "Poporul Meu era o turmă de oi pierdute, păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții, treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul. 7. Toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi." $14 1. Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov. 2. Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
este aproape să se arate. 2. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, și stăpînindu-și mîna, ca să nu facă nici un rău! 3. Străinul care se alipește de Domnul, să nu zică: "Domnul mă va despărți de poporul Său!" Și famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" 4. Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l iau de model, dar nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că ora e prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi asculta puținele lui exclamări, căci el nici nu binevoia să vorbească pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasă de mine, oferindu-se. Citeam sau pictam în grădină. O certam uneori că nu era exactă la nimic, lăsa să treacă timpul, întîrzia la muncă, nu se uita la ceas, vorbea o mulțime pentru nimica, dar încolo eram fericiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare să încălzesc spațiul mic dintre noi, m-am alipit de dânsa, am încercat s-o mângâi întîi numai pe obraz, apoi mâna, ca din întîmplare, pătrundea tot mai adânc sub bluză. Mi-a simțit imediat intențiile (cu toate că era așa de obișnuită cu îmbrățișările mele, că ar fi putut să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Eram impresionat și de grija ei, și de deliciul vieții ce aveam să duc departe de lume. Ioana a fost încîntată de entuziasmul meu și mi-a spus cu toată seriozitatea: "Mi-era teamă că n-o să-ți placă". Și, alipindu-se de mine: "Sa vezi ce fericiți o să fim aici!" În clipa aceea așa credeam și eu... Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încep deci viața mea nouă printr-o luptă împotriva mea de alt ordin, care implica noi suferinți, dar preferabile. Și apoi, această luptă putea fi de folos, căci îmi distrăgea atenția. In prima zi după întîlnirea cu Ioana m-am alipit de un grup de cunoscuți care mergea să se amuze la Moși. Mi s-au perindat în față turla dulce, roata norocului, animalele sălbatice, scrânciobul și totodată chiotele, glumele, muzica stridentă și conversația pe care trebuia s-o duc cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atunci, dacă ești gelos, brodezi pe această vorbă și te chinui. De la Ioana eram deprins să-mi vie amenințările cele mai teribile. Mă înștiința deseori că se va da altuia. Nu trăgeam concluzii definitive, căci o clipă după aceea se alipea ca cea mai îndrăgostită dintre fete și despre exploziile ei de mai înainte spunea: "Cum poți să le iai în serios? Mi-era ciudă în clipa aceea pe tine!". Se contrazicea mereu, căci depindea de cum îi apărusem în ultima clipă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru Ioana, prin care să devin spectacol amuzant, cu toate că de atâtea ori mă simt ridicol și ar trebui să mă deprind. Dar este înspăimîntător când aș încerca să înșir tot ceea ce n-aș face pentru Ioana și când o văd alipindu-se cu patimă de mine, fiind în stare de orice nebunie i-aș cere, mă torturează remușcările și găsesc că n-a avut noroc. Și deoarece îmi pun atâtea întrebări, este un motiv suficient să mă conving că dragostea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
acum! - În nici un caz n-a fost o bucurie! (Am simțit ochii Ioanei cătîn-du-mă prin noapte, să ghicească ce gândesc. M-am simțit obligat să spun:) A fost totuși singura posibilitate de a suporta viața! - Cred că suntem identici! Și alipindu-se de mine: Te iubesc, Sandule! În noaptea aceea n-am adormit decât târziu, atâtea preocupări m-au obsedat și așa de puternic se zbătea marea drept sub fereastră. Am întîlnit pe Hacik în ușa cafenelei lui Mihali. Are obiceiul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu vom pierde trenul, căci mai avem la dispoziție tot timpul necesar. Lăsăm pe șofer să conducă în voia lui, și eu mă alipesc de Ioana. Ioana, pe care a obosit-o enervarea plecării, se odihnește, a închis ochii, doarme pe jumătate. În poziția aceasta, rezemată de umărul meu, e fermecătoare. O fericire imensă mă invadează și vorbesc Ioanei, însă numai cu ochii, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care l-ați cerut; iată că Domnul a pus un împărat peste voi. 14. Dacă vă veți teme de Domnul, dacă-I veți sluji, dacă veți asculta de glasul Lui, și dacă nu vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, vă veți alipi de Domnul, Dumnezeul vostru, atît voi cît și împăratul care domnește peste voi. 15. Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului, și vă veți împotrivi cuvîntului Domnului, mîna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în mînă capul Filisteanului. 58. Saul i-a zis: "Al cui fiu ești, tinere?" Și David a răspuns: "Sunt fiul robului tău Isai, Betleemitul." $18 1. David sfîrșise de vorbit cu Saul. Și de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, și Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. 2. În aceeași zi, Saul a oprit pe David, și nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3. Ionatan a făcut legămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
sânii își deschid porțile și-a lăsat pielea pe clapele ninse tremură jumătate în rod jumătate fecioară nimic nu e mai târziu ca târziul în deșert numai un fir de iarbă înțelege dincolo de sămânță colind îmbrăcat uite-mă cum îți alipesc luna de buzunar nimic nu zâmbește mai larg ca inima ta e ca atunci când împodobesc bradul și îți beau săruturile îmi pare că lumea se pregătește pentru un nou salt mai departe de singurătate știi cum e să ai o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară slabă. Era hotărâtă să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în care au murit și suferit, au născut prunci și au întemeiat și sărbătorit. Poporul rămâne statornic și se înnoiește organic în virtutea firii și a lucrului, așa cum cere realitatea, și înnoirea trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor se întâmplă cu adevărat o firească integrare a noului pe vechea tulpină. Poetul este treaz la acest natural pelerinaj al celor mulți care nu
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă." $4 1. Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, 2. abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. 3. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
în vecii vecilor! Amin. 12. V-am scris aceste puține rînduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc și să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta, de care v-ați alipit. 13. Biserica aleasă cu voi, care este în Babilon, vă trimite sănătate. Tot așa și Marcu, fiul meu. 14. Spuneți-vă sănătate unii altora cu o sărutare de dragoste. Pacea să fie cu voi cu toți care sunteți în Hristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
pe apostoli. 35. Apoi le-a zis: "Bărbați Israeliți, luați seama bine ce aveți de gînd să faceți oamenilor acestora. 36. Căci nu de mult s-a ivit Teuda care zicea că el este ceva, și la care s-au alipit aproape patru sute de bărbați. El a fost omorît, și toți cei ce îl urmaseră, au fost risipiți și nimiciți. 37. După el s-a ivit Iuda Galileanul pe vremea înscrierii, și a tras mult norod de partea lui; a pierit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimis pe Barnaba pînă la Antiohia. 23. Cînd a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, și i-a îndemnat pe toți să rămînă cu inima hotărîtă alipiți de Domnul. 24. Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt și de credință. și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. 25. Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; 26. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]