2,520 matches
-
ale ucroniștilor. Dincolo de toate acestea, Partea din celălalt are un mesaj moral peste care nu se poate trece. Este esențial să înțelegem cine suntem, să ne recunoaștem problemele, să privim în față realitățile, să ne deschidem către ceilalți, să acceptăm alteritatea. Iată ultimele cuvinte din carte: „Nu sunt evreu, nu sunt german, nu sunt japonez. și m-am născut mai târziu; dar Auschwitz-ul, distrugerea Berlinului și Hiroșima fac de acum înainte parte din viața mea."
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
șansă poți fi sigur că finalul va rezolva și micile disperări inerente, incredulități pasagere etc. Ceea ce mi-a plăcut la seria Harry Potter, este drept în primele episoade, a fost imaginea unui alt sistem de învățământ, însă nu de o alteritate prea îndepărtată de sistemul vechii școli engleze. Impregnată cu atmosferă victoriană puțin sumbră marca Doctor Jekyll și Mister Hyde sau Bleak House, cu puțin Sherlock Holmes, dar și cu iz de profesorul Challanger, transformat într-o aventură gotică prin castelul
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
atât de neputința de a aduna mănunchiurile și așchiile pe care le putem cuprinde cu mintea și inima, cât și din adevărurile implacabile rostite atât în sotto-, cât și în portavoce. Variabilele umanului trec în mod necesar prin raportările la alteritate: „identitatea mea sunt ceilalți”, afirmă poetul. Ne trăim viața sub priviri străine sau, și mai des, fără a fi priviți deloc. Autoscopia e interzisă, luându-ni-se pînă și luxul mortuar de a asista la propria extincție. Suntem mereu singuri
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
ținut să-și îmbrace multiplele încarnă ri concomitent, să-și trimită în lume exploratorii, fețele propriului sine, spre a-i da cât mai multe vești despre ceea ce îl interesa: memoria, imaginația, gândirea, limbajul. Evident că întreprinderea de a traduce această alteritate nu și-o putea asuma decât tot un poet - și nu numai. A traduce patru fețe diferite ale unui scriitor care ar fi fost greu de transpus chiar și într-o unică manifestare presupune, pe lângă talent - pe care Dinu Flămând
Cum traduce un scriitor. Pessoa în limba română by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5157_a_6482]
-
Copilul și adultul se află în acealași înveliș, dar participă la lumi diferite, la emoții diferite. Caracterul schizoid al Hannei este inevitabil pentru că cele două lumi sunt ireconciliabile. Monstruozitatea se află aici, înzestrând-o pentru supraviețuire, Erik a creat o alteritate primejdioasă și fragilă, a trebuit să elimine tocmai acele etape care conferă umanității noastre sensurile definitorii: simpatia, compasiunea, prietenia, dragostea, încrederea, blândețea. A reținut însă din basm cruzimea, amenințarea, anxietatea, care apar acolo codificate și delestate emoțional, delestate de oroare
Hanna cu inima de gheață by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5388_a_6713]
-
îl constituie absența terifiantului. Unele reprezentări sunt de mari dimensiuni, altele, dimpotrivă, sunt de dimensiuni reduse. Animalele se confruntă uneori, dar nu cu omul. Omul este martorul discret și absent din aceste confruntări. Unde se află el? Intuiește elementul de alteritate care-i conferă o identitate aparte, un statul special? Eu cred că acest element de alteritate se află în fața ochilor noștri, reprezentat de toate aceste desene, aceste res ficta et picta. Omul este ceea ce imaginează, se află în creația lui
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
Animalele se confruntă uneori, dar nu cu omul. Omul este martorul discret și absent din aceste confruntări. Unde se află el? Intuiește elementul de alteritate care-i conferă o identitate aparte, un statul special? Eu cred că acest element de alteritate se află în fața ochilor noștri, reprezentat de toate aceste desene, aceste res ficta et picta. Omul este ceea ce imaginează, se află în creația lui și mai presus de toate în emoția lui „artistică”. Nu știu dacă noțiunea de frumos avea
Cai negri pe pereți by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5420_a_6745]
-
sau calitate. Faulkner pare mai interesat să-și exercite propria virtuozitate, decât să construiască un edificiu narativ solid. Vocile personajelor sunt, în exclusivitate, vocile autorului. Ventriloc și egolatru, el oferă o glosolalie de uz propriu, nu un text al experienței alterității și viziunilor existențiale, cum poate ne-am fi așteptat. Scriitorul testează, ca într-un laborator fonetic, intensitatea, timbrul și calitatea sunetelor întrebuințate pentru a-și ilustra insațiabila poftă de a vorbi. Abordarea e lucid asumată. Mai mult, autorul declanșează o
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
mai multă profunzime. Asta contează. Complexitatea lumii, mai degrabă decât mesajul. Un scriitor, ca și un pictor sau un muzician, este o cutie de rezonanță. Ce caută Vincent în Algeria? O femeie, o cultură sau o idee? El trăiește experiența alterității. Nu i se implantează un rinichi pur și simplu, este rinichiul unei femei străine, și acest corp străin îi salvează viața. Are nevoie ca sângele lor să fie schimbat de trei ori. Ei sunt legați, nu pot să se miște
Malika Mokeddem „Dacă taci, mori, dacă vorbești, mori. Atunci, spune și mori!“ by Ștefania MIHALACHE () [Corola-journal/Journalistic/6745_a_8070]
-
întregii sale creații. Pentru James, mai intens decît pentru oricare alt prozator din secolul al XIX-lea, realitatea reprezintă o noțiune goală, un compromis indus de nevoia noastră de stabilitate într-o lume profund incertă. Felul în care interacționăm cu alteritatea rămîne distorsionat, grefat pe subiectivitatea noastră individuală - nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm "adevărul", adaptîndu-l universului interior, ci îl modificăm pur și simplu, "inventîndu-ne" o existență în interiorul căreia ne
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
context, nici una din limitările specificității prin concept nu a rezistat în fața realității operei, uneori demontate chiar avant la lettre. Într-o situație aparent manifestă (identitatea eu liric/eu real), afirmând că "Je est un autre", Rimbaud propunea și categorica, insolubila alteritate autor / "subiect" în poezie. Pe de altă parte, când un scriitor poate consemna: "Madame Bovary c'est moi ", asumarea trimite evident înspre o narațiune de tip palimpsest, al cărei strat originar e indicat explicit: lumea operei există ca lume a
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
care "referința la jurnal are o importanță redusă" (p. 863). Nu putem ocoli, acum, senzația că, în cazul romanului zis autobiografic, asistăm uneori la un ciudat joc al falselor identificări organizat de subteranele textului: ni se propune o anulare a alterității, în care sînt prinși autorul, auctorialul și personajul, ca finalizare a unei conjuncții într-un imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
imposibil supratext. Dar chiar acceptînd identitatea trăirilor (prin paralelism "total" în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară: între real (autorul), ficțiune de gradul întîi (naratorul) și ficțiune de gradul al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv poate fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de ultimă instanță, instaurator, al demersului critic. Drept care, ridicată deasupra factologicului îngust, didactic, istoria literaturii
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
în gradualitate, calitate și cuprindere), nu putem ocoli adevărul spațiului în care acestea se desfășoară: între real (autorul), ficțiune de gradul întîi (naratorul) și ficțiune de gradul al doilea (personajul) - alteritățile funcționează autonom și specific. Jocul respectiv poate fi, cînd alteritatea apare ca inexistentă, o calitate; nu, însă, în ordinea valorii și nu ca un criteriu de ultimă instanță, instaurator, al demersului critic. Drept care, ridicată deasupra factologicului îngust, didactic, istoria literaturii a pierdut, pe drum, se pare, "romanul autobiografic", și aceasta
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
pe care scris-o în altă viață, mereu" (poate în viața asta). Un alt aspect al scindării ființei între Totalitatea contrasă în nostalgie și partea, „fărîmă / din ce-am numit / cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
între Totalitatea contrasă în nostalgie și partea, „fărîmă / din ce-am numit / cu atîta nesfrșire / aproape", îl reprezintă confruntarea dintre identitate și alteritate. Identitatea adîncă, reală nefiindu-ne îngăduită decît prin fulgerările extatice care ne redau Întregul, ne rămîne experiența alterității, provizorie, amară, pe care o putem situa sub semnul redempțiunii. Emblematica solitudine a poetului nu e decît un hibrid al ființei. O dizarmonie prin care totuși transpare uneori idealitatea funciară: „eu unul, m-am însingurat. // nefiind în stare, pe potriva / multora
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
vreau să plec de-acuma / Spre dulcele Septembre unde rostul / Meu este doar s-ating cu pieptul bruma" (Cîntec). Din același izvor al "eului detestabil" purcede și seria de personaje, travestiuri galante, de-o țesătură barocă, trădînd o năzuință a alterității, mascată de dorlotarea estetă: detectivul Arthur, Julien Ospitalierul, Glycera, Reparata-cea-cu-trei-sîni etc. Iată-l pe Julien Ospitalierul, fascinant în ipostaza sa de monden impecabil, divulgînd poate o rafinat-cinică nostalgie auctorială: "Mi se dăduse voie să-l privesc și un timp am
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
a întâmplat așa, copiii au ieșit albi ca laptele. Toți. Dar secretul rămâne. Urma rămâne. Urma nu e prezență, ci așteptarea, amânarea unui prezențe care poate fi sesizată și e de sesizat. Urma aceasta este cea mai radicală formă de alteritate. Identitatea care trebuia să se reinventeze tot timpul pentru a se conforma prejudecăților societății americane nu este decât așteptarea înfrigurată a urmei care întârzie a se manifesta, dar care continuă a fi acolo, prezentă. Aceasta este drama decanului Silk. El
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
nu-mi împărtășește gândurile sale. Poate că ar trebui să vorbesc cu Artur, să mă ajute. Sunt hotărâtă să aflu ce-l frământă, iar pentru asta am să mă folosesc de tot arsenalul meu feminin. A nouăzeci și cincea însemnare Alteritate. Semnificația acestui cuvânt nu numai că trezește atenția, ci sâmburele-i semantic cuprinde și teama, neprevăzutul, îndoiala și nesiguranța. Până acum nu prea mi-a păsat dacă cineva gândea sau se comporta altfel; la urma urmei respect libertatea conștiinței și
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
trezește atenția, ci sâmburele-i semantic cuprinde și teama, neprevăzutul, îndoiala și nesiguranța. Până acum nu prea mi-a păsat dacă cineva gândea sau se comporta altfel; la urma urmei respect libertatea conștiinței și a individului. N-am căutat în alteritate hazardul, ci cauza necesității, pornind de la ideea că ea este declanșată de o nevoie. Dacă voința se manifestă prin necesitate, atunci cauza alterității se hrănește cu energiile voinței. Oricât de clar mi-ar fi conceptul, mi-e tot mai anevoie
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
sau se comporta altfel; la urma urmei respect libertatea conștiinței și a individului. N-am căutat în alteritate hazardul, ci cauza necesității, pornind de la ideea că ea este declanșată de o nevoie. Dacă voința se manifestă prin necesitate, atunci cauza alterității se hrănește cu energiile voinței. Oricât de clar mi-ar fi conceptul, mi-e tot mai anevoie să-l accept. N-aș fi crezut niciodată că Hugo este altfel decât ceilalți. Decât ceilalți bărbați, vreau să zic. Iar în ceea ce
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității pe care o capeți prin asimilarea „alterității” ființei de lîngă tine, dar asta pînă cînd francezii s-au trezit că la Paris nu mai sînt parizieni și că islamul va cuceri în cîteva decenii țara) s-a trecut la triada: „diferență-singularitate- eveniment”. Cum s-ar spune, francezii
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o formă de afazie parțială. Jucată, desigur, fiindcă ascunde, totdeauna, o dedublare. Prelipceanu își uită vârstele până într-acolo încât ajunge să le considere alterități: „subsemnatul Prelipceanu V. Neculai declar pe propria mea răspundere/ că tot ce am scris îmi aparține numai în parte și anume atunci când/ vă vine să căscați/ la auzul/ vederea cuvintelor mele/ că toate cele care vă interesează s-au scurs
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
ai cum să nu fii cucerit de sinceritatea mărturisirii, de regretul enorm ce răzbate din fiecare silaba. Dar cântecul te mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă, de fapt, o formă a înțelepciunii. Leonard Cohen construiește, aici, prin antifraza, o splendida declarație de dragoste. Doar oboseală, asemenea unei otrăvi dulci, îl împiedică să continue drumul dinspre suferință spre nebunie
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
rusesc, în momentul când călătoria, concepută inițial ca circulară, e pe punctul de a deveni lineară, iar odiseea proiectată metodic, ardeleneș te, lasă loc unui Bildungsroman vertiginos. În termenii seducției, ecuația e cât se poate de simplă: reflectorul inamic concentrează alteritatea radicală din privirea Meduzei - trebuie ucisă ca să nu ucidă. Spre norocul lui, chiar în clipa când Apostol își întinde lacom amândouă mâinile murmurând cu gâtul uscat „Lumina !... Lumina !...”, razele se sting de „parcă le-ar fi retezat un paloș de
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]