565 matches
- 
  
  și pune bazele unei redute creștine, Regatul Asturiei, înainte de a fi început luptele de recucerire în est, în direcția Barcelonei, reluată de spanioli în 801. Lupta pentru recucerire continua apoi de-a lungul următoarelor șapte secole înregistrînd perioade de acalmie alternante cu mari mișcări creștine marcate de căderea orașului Toledo, de victoria ireversibilă de la Las Navas de Tolosa (1212), de luarea Cordobei și a Sevillei și, în sfîrșit, de dezmembrarea finală din 1492 a ultimului regat arab, Granada. Ceea ce interesează nuIstoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476] 
- 
  
  lezională, ulterior generalizată, când realizează așa numitul aspect „abdomen de lemn”. Poate dispărea contractura în fazele avansate, în formele hipertoxice, la copii și bătrâni, după administrare de antialgice sau antibiotice.percuția poate evidenția diminuarea sau dispariția matității hepatice (pneumoperitoneu) sau alternantă între zone de sonoritate cu zone de matitate;ascultația abdominală are valoare diagnostică importantă în abdomenul acut. Absența peristalticii, liniștea abdominală este semn de ileus paralitic, de ocluzie. - tușeul rectal și/sau vaginal relevă bombarea și sensibilitatea vie a funduluiPeritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199] 
- 
  
  veac/ vecie, ceapă/ cepe, meargă/ merge etc.; * scrierea și pronunțarea -iaatunci când -iaalternează cu -ie-: viață/ vieți, piatră/ pietre, biată/ biet, băiat/ băieți, baia/ baie etc. sau cu -i: joia/ joi, aceștia/ acești, atâția/ atâți sau când nu există forme alternante: chiar, abia, fiară; * scrierea cu -eași pronunțarea -iaîn formele pronominale/ adjectivale pronominale de feminin singular: aceea, aceeași; scrierea și pronunțarea cu -iaa formelor pronominale/ adjectivale pronominale de masculin plural: aceia, aceiași; * scrierea cu -oași pronunțarea -uaatunci când -oaalternează cu -o-Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486] 
- 
  
  unitate organică poate apărea, metaforic vorbind, inițiativa sufletească rebelă, acea dedicare stranie care consumă energia și dispoziția reflexivă individuală în direcții neconforme cu definiția generală a ansamblului. Fără coeziune sistemică asistăm la ambivalența dublei vectorialități, la risipirea dilematică și nesfârșit alternantă a unui interes care a pierdut orientarea și care nu se mai ghidează decât după tendințele divergente ale propriilor dezordini. Este infinit avantajat și integrat normei reflexive individul care beneficiază de o constituție unitară, cel care a știut să-șiConştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437] 
- 
  
  aibă o componentă somatotropă. Terapia corticoidă la copiii cu astm bronșic constituie un factor agravant asupra dezvoltării lor staturale. în plus, glucocorticoizii sintetici, precum prednisonul sau dexametazona, par să inhibe creșterea mai intens decât cortizolul natural. Utilizarea unei scheme terapeutice alternante sau a unor căi de administrare corticoidă centrate local, prin inhalare, cu efecte generale neglijabile, pot ajuta la diminuarea efectelor negative ale glucocorticoizilor asupra creșterii copiilor cu astm bronșic, care necesită o astfel de terapie. Utilizarea produselor inhalatorii nu reduceTulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767] 
- 
  
  renală IGFBP 1 e crescută . Trebuie menționat faptul că IGFBP 1 e o proteină de transport a IGF-I care depinde de insulină, or terapia glucocorticoidă din transplantul renal este diabetogenă, iar creșterea insulinei inhibă secreția de IGFBP 1 . Terapia alternantă cu glucocorticoizi (administrare la 2 zile) e mai puțin riscantă pentru dezvoltarea somatică a copilului transplantat, fără a avea un efect protectiv inferior față de grefă. Utilizarea acestei scheme terapeutice glucocorticoide la copiii cu un SDS acceptabil nu împietează semnificativ dezvoltareaTulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767] 
- 
  
  5’ de start normal al transcrierii secvenței lider a regiunii V, la semnalele de poliadenilare, de la capătul regiunilor codificatoare Cγ, Cδ sau Cα. Splicing-ul de la capătul 3’ al segmentului V HDHJH, la joncțiunea intronică 3’, în amonte de regiunile C alternante, duce la formarea de ARNm pentru aceeași secvență VH, dar pentru secvențe CH diferite. Totuși, mecanismul de schimbare a izotipului implică reunirea prin recombinare a segmentului rearanjat VHDHJH, cu una dintre regiunile CH, din aval de Cµ și Cδ, cuImunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482] 
- 
  
  număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și lexicale). August Schleicher lămurește în 1861 și distincția aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în liniiLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  aglutinant vs. flexionar. Limbile aglutinante utilizează afixe care exprimă categorii gramaticale clar delimitate, afixe adăugate unui radical care aproape că nu cunoaște fenomenul de alternanta fonetica. Dimpotrivă, limbile flexionare folosesc afixe care exprimă categorii amalgamate, iar în radical pot apărea alternante fonetice cu valoare morfologica. Așadar, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se conturase deja o clasificare ce rămîne valabilă, în linii mari, pînă astăzi: 1) limbi flexionare a. analitice b. sintetice 2) limbi izolante 3) limbi aglutinanteLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă segmentarea afixelor) și limbi simbolizante (limbi care, pe lîngă afixe, folosesc o serie de alternante fonetice, deplasări ale accentului sau reduplicarea rădăcinii). După părerea lui Edward Sapir 88 formulele sînt: - aglutinare: c=a+b - fuziune regulată: c=a+(b-x)+x - fuziune neregulata: c=(a-x)+(b-y)+(x+y) - simbolism: c=(a-x)+x Tip conceptualLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  este format din limbile (mai ales din Asia orientala, dar și din Africa) ce utilizează pentru segmentarea tema - remă mijloace morfologice (în majoritatea cazurilor particule polisintetice sau afixe aglutinante)142. De pildă, în limbile dominate de tipul flexionar apare o alternanta de rădăcini (eventual cu o singură desinența pentru o formă lexicala dată), ceea ce implică un amalgam de funcții ale desinențelor (acestea pot exprima, simultan, cazul, numărul și genul sau persoană, numărul, timpul și modul)143. Relativitatea importanței tipologiei lingvistice eraLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  Noua-Guinee, majoritatea limbilor africane subsahariene (excepții: peul, wolof, swahili etc.), multe limbi amerindiene. Unele limbi au dezvoltat sisteme tonale complexe. De pildă, limba kam (din familia tai-kadai) are 15 tonuri. Alte trăsături fonologice după care pot fi clasificate limbile 167: alternante sau mutații consonantice (da/nu), locul accentului (fix/variabil), durata vocalica (fără vocale lungi, parțială, distinctiva, concomitenta), tonuri și registre (da/nu) etc. 4.3.2. Criterii morfologice Cea mai cunoscută clasificare morfologica împarte limbile în: - izolante (amorfe): cuvintele sîntLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  plural + cuțit Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor gramaticale nu este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșaLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  Flexionara (fuzională): limbile indo-europene, afro-asiatice Tipul flexionar este caracterizat îndeosebi prin următoarele particularități: a) o unitate lexicala este poliforma în vorbire, variațiile formale datorîndu-se unor valori gramaticale diferite și fiind realizate prin afixare (prefixe, infixe, sufixe) sau prin alternante interne (alternante vocalice sau consonantice); b) semnificantul morfemelor gramaticale nu este autonom, acestea fuzionînd între ele sau chiar cu morfemul lexical central, rădăcina; c) numeroase morfeme gramaticale au sau pot avea valori gramaticale multiple. De exemplu 169, în lat. roșa, rosae morfemulLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  relaționale [= genul, numărul) și determinări externe (sintagmatice; perifaze) pentru funcțiuni externe (nerelaționale [= cazul, gradele de comparație])'; română corespunde acestui tip romanic chiar mai bine decît alte limbi romanice prin caracterul enclitic al articolului sau hotărît, prin dublă marcare (desinența și alternante fonetice) a unor forme flexionare sau prin înlocuirea fără excepție a exprimării sintetice a gradului comparativ cu construcții analitice. Unii lingviști vorbesc și de corespondență romanei cu tipul lingvistic balcanic, insuficient definit pînă acum; că trăsături ale acestuia s-auLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  medial său final (că în limbile dravidiene și uralo-altaice); 3. cuvîntul indo-european nu începe obligatoriu cu rădăcina, el putînd primi adesea un prefix; 4. flexiunea de tip indo-european nu se realizează doar prin afixe, ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildăLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  3. cuvîntul indo-european nu începe obligatoriu cu rădăcina, el putînd primi adesea un prefix; 4. flexiunea de tip indo-european nu se realizează doar prin afixe, ci și printr-o serie de alternante vocalice din rădăcina; 5. există o serie de alternante consonantice cu rol morfologic, spre deosebire de limbile semitice, în care consoanele rămîn neschimbate; 6. subiectul unui verb tranzitiv are același tratament că subiectul unui verb intranzitiv (o situatie diferită apare, de pildă, în limbile caucaziene). Fiecare dintre cele șase trăsături poateLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  dar nu sînt reunite decît în familia limbilor indo-europene: nu au armonie vocalica; consonantismul nu este mai sărac în poziție interioară sau finală decît inițială; cuvintele nu încep obligatoriu cu rădăcina; flexiunea se realizează atît prin afixe cît și prin alternante vocalice în radical; alternantele morfologice libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accentLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  decît în familia limbilor indo-europene: nu au armonie vocalica; consonantismul nu este mai sărac în poziție interioară sau finală decît inițială; cuvintele nu încep obligatoriu cu rădăcina; flexiunea se realizează atît prin afixe cît și prin alternante vocalice în radical; alternantele morfologice libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbileLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele care se notează în scriere), diversele categorii gramaticale fiind exprimate prin alternante vocalice (așa-numita flexiune internă 265), dar și prin prefixe și sufixe. De exemplu, în arabă, de la rădăcina triconsonantică HML, care are semnificația generală "a purta", cu ajutorul flexiunii interne și al afixelor putem obține: hamala "a purtat, a dus", hammalaLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  limbi opoziție lenis/fortis; cel putin o serie palatala (cu exceptia finlandezei); în unele limbi consoane geminate în temă sau sufix, dar în general rezultate din aglutinarea morfemelor și legate deci de granițele morfemice; absența combinațiilor consonantice la inițială și finală; alternante consonantice; accent preponderent inițial; cuvîntul se definește printr-un nucleu vocalic (o succesiune de consoane nu are sens decît în funcție de vocalele pe care se sprijină); aglutinarea este procedeul gramatical primar; sufixe posesive la nume; elemente de flexiune - sistem de cazuriLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  dar unele trăsături sînt comune cel putin cîtorva ramuri. Astfel, în unele limbi există serii suplimentare de consoane - prenalizate (tip mb), labializate (tip bw), prenalizate și labializate (tip mbw), preglotalizate (tip ?p), glotalizate (tip p?). Anumite limbi au tonuri sau alternante consonantice. Morfologia verbală este complexă, implicînd prefixe și/sau sufixe. Unele limbi au radicale verbale diferite pentru singular și plural (uneori și dual). Că în unele limbi amerindiene, subiectul și/sau obiectul direct și indirect pot fi în unele limbiLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  răspîndire panamericana: mo- (nahuatl), 'im (karok), juma (aymara), may (kiliwa), qam (quechua), eymi (mapudungun), mɨ̃'ɨ̃ (siona), am (wichi), 'ám (hup), mue (muisca), 'am (toba), mi-a (chácobo), miada (tacana), m-ah (selknam) etc. Ruhlen argumentează și cu alternanta vocalica i-u-a (masculin-feminin-neutru) în exemple de tipul t'ina-t'una-t'ana (fiu-fiică-copil). În volumul An Amerind Etymological Dictionary, Joseph Greenberg și Merritt Ruhlen propun următoarea structura filogenetica a familiei amerinde 328: 1. Ramură Nord-Centrală 1.1. Grupul de NordLingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  239, 242, 244, 247, 248, 251, 252, 253, 264, 269, 272, 273, 274, 275, 277, 283, 308, 310, 311, 312, 314, 342, 351, 362, proto-~ 176, 177, 181 alteritate 33, 34, 40, 41, 47, 65, 99, 126, 127, 131, 356 alternanta 77, 88, 89, ~ consonantica 89, 139, 178, 201, ~ fonetica 58, 59, 101, ~ morfologica 141, ~ vocalica 68, 89, 139, 141, 168, 220 amerindă 219 amerindiana 18, 44, 58, 61, 62, 77, 88, 90, 91, 93, 94, 115, 116, 120, 121, 122Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748] 
- 
  
  247, 267, ~ ejectivă 314, ~ emfatica 168, ~ faringala 309, ~ finală 188, ~ geminata 178, ~ imploziva 314, ~ inițială 87, ~ lichidă 275, ~ oclusiva 137, ~ palatalizata 120, ~ prenazalizată 213, ~ scurtă 87 consonantic 56, 86, 168, 177, 178, 192, 209, 222, 224, 237, 243, 259, 292, alternanta ~a 88, 89, 139, 178, 201, clic ~ 267, 314, grup ~ 188, 195, 201, 213, mutație ~a 88, 137, 247, 302, nucleu ~ 87 consonantism 138, 141 contact lingvistic 12, 19, 20, 51, 112, 113, 115, 117, 124, 132, 163, 164, 176Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]