1,068 matches
-
drumul mare, într-o direcție oarecare, la nimereală. Undeva tot trebuia să ajungă! Ar fi sperat să găsească o biserică, să se poată ruga Tatălui ceresc de iertare așa cum se cuvenea, dar în fața lui erau doar câmpuri înghețate, un drum alunecos și chiar, la un moment dat, începu să ningă des, ascunzând privirilor orice urmă de drum. Cât să fi mers așa, nu mai știa. Când se lăsă înserarea și i se făcu frig și foame, se așeză pe zăpada proaspăt
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > (SIN)UCIDERE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014 Toate Articolele Autorului norii inhalează suflete estropiate arborii ca niște căngi (se) spânzură de toarta cerului pești cu ochi dilatați și trup alunecos depozitează amăgiri pe fundul râului umbrele înecaților se-agăță de sălcii plângătoare secunde iritate sapă titanic în albia râului minutele ca niște antropofagi înghit vieți robuste hulpav orele târăsc în praf sufletul hectorian exorcizat Referință Bibliografică: (Sin)ucidere / Angi Cristea
(SIN)UCIDERE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349971_a_351300]
-
erau albi-albi. Cu părul complet alb, gârbovit, umbla anevoios.. Eu eram mai în vale, la știubei, scoteam apă pentru casă. Văd că vine uncheșul Iacob, pesemne îi trebuia apă proaspătă de la știubei. Venea exact spre un loc unde era cam alunecos, ieșea apa din pământ. Strig să nu calce pe acolo, că va cădea. Dar el nu auzi, din cauza bătrâneții. A călcat pe locul acela mlăștinos, și-a căzut cât era de lung. A mânjit toate hainele albe. Am venit, l-
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
noapte. Din al inimii tumult, curcubee ai făcut. Ochii de i-aș ridica, m-ar orbi, dragostea ta! Sinusoidă Ne aflam în Pești Și ,,cât ai zice pește’’ Norocul s-a dus pe fundul apei. Totul a devenit atât de alunecos Încât prefer să admir apa, Vălurind trecutul. Urna sufletului meu În vasul acesta rustic pictat cu vechi motive, cenușa patimilor e înțesată de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, iubirea e încă o mină activă! Dorință Lasă-mă, să te iubesc
CUVINTE DE IUBIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348151_a_349480]
-
al vagabonzilor, și pe cale de consecință că i se cuvine absolut totul, fără a vedea marasmul în care înota, promiscuitatea. Și-a construit o avere destul de însemnată prin mijloace aflate deseori la limita legii, s-a înconjurat de oameni perfizi, alunecoși, asemeni lui. A dat ordine până în comune sau orașe îndepărtate, a devenit liderul recunoscut al lumii interlope. S-a căsătorit din interes, menținând în același timp legături intime cu numeroasele sale amante și aflându-se permanent în centrul unor scandaluri
UN SIMPLU ŞI LETAL DE CE ? de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350201_a_351530]
-
dus să îmi arate motivul suferinței ei. Puii pe care-i avea, destul de mici, fuseseră prinși de ploaie într-o groapă săpată tot de ea sub placa turnată în jurul căminului. Nu putea ajunge la ei, că nu încăpea, terenul era alunecos, iar ei nu știau să iasă. Tocmai mă întrebam cum voi putea s-o ajut, când a apărut, din căminul de vis-a-vis, un student medicinist care mi-a mărturisit că nici el nu închisese ochii. Mi-a spus să am
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite cu o târșeală mahmură, sâcâitoare chiar și-atunci când se doreau oblojitoare, îi tânguiau pierderea de vreme pe coclaurile otrăvite ale beției simțurilor, îl dojeneau pe taică-su, însă nu uitau să facă haz de necaz pe seama băiatului, întărâtându-l
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
rudele îi fac o surpriză, aniversându-i ziua de naștere, cu ocazia împlinirii a o sută de ani la un restaurant unde o răsfață cu fel de fel de bucate, tort, muzică, și bineînțeles, cu fotografii. “Insomnii pe o baricadă alunecoasă”este o proză care m-a impresionat prin felul cum a putut autorul să redea starea psihică a celor două personaje feminine puse față în față cu bărbatul adulter, reacțiile fiecăreia în parte. Cât depre bărbat, el a fost doar
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
din experiența noastră de la Nikko. Templele oferă însă puține locuri de refugiu, în împrejmuirea templului fiind numai vreo două-trei clădiri cu acoperiș, pentru rugăciune. Acolo te descalți. Pe jos erau urme de apâ lăsate de șosetele ude ale turiștilor. Era alunecos. Într-un sanctuar erau doisprezece războinici sanctificați, fiecare cu câte un alt animal în mână. Să fi avut fiecare alte puteri? Alte abilități? La intrare erai întâmpinat de călugări budhiști care te conduceau în tăcere spre locul sfânt. Emiteau niște
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
voastre liniști Reveniți, pe tărâmul copilăriei Și jucați "telefonul fără fir"! Poate se va strecura un cuvant magic! Sinusoida Ne aflăm în "pești" Și "cât ai zice peste" Norocul s-a dus pe fundul apei. Totul a devenit atât de alunecos Încât prefer să admir apă, Valurind trecutul. Urna sufletului meu În vasul acesta rustic pictat cu vechi motive, cenușă patimilor e înțesata de mine explozive. Ai grijă, exploratorule, iubirea e încă o mină activă! Îndemn Tinerețea, daca-ai vrea Ai
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
putea lua curbelepe străzile orașelor.Agață sau dezgațătrailerul în două minute,conectând și sistemul de frânare și șicel electric de semnalizare.Eu,unul nu m-aș încumeta să conduc o așa o „matahala”, mai ales iarnă,pe străzile caînghețate și alunecoase ca sticla.Așadar,acolo în Tomahawk,până ce s-a făcut încărcarea,am intrat să vădmica fabrică,unde lucrează doar 30 de muncitori,în trei schimburi.Un funcționar de la birou,m-a dus prin hala mare,unde se fabrică hârtia.Mi-
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
pe toată fața și pe gât... apoi prosopul cald devenea rece... și porii se închideau și tot așa... Era martorul acestor ritualuri de ani de zile... și la început se amuză teribil și se excită adolescentin la gândul sânilor ei alunecoși din cauza loțiunii de corp. Mult mai târziu realiză că folosind aceste ritualuri își întârzia voit venirea în pat. Dar nu se plânse niciodată deși, de cele mai multe ori o simțea în pat doar conștiincioasă.Se întrebă dacă ea realiza cât de
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
o prostie numai după ce am făcut-o. Am „mintea românului cea de pe urmă”. Mediocritatea mea are și momente de uitare de sine și de salturi în golul necunoscutului, adică ieșiri din condiția mediocră. Am destule hibe. Sunt retractil, recalcitrant, capricios, alunecos, obscur și neprevăzut. Am fost și am rămas pentru mine o enigmă, un misterios necunoscut. Știu totuși câte ceva despre mine. Cred că rău nu sunt în stare să fac nimănui. Nu știu să fi făcut vreodată. Mai degrabă invers. Totuși
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
înalt dintre acești munți, era mult mai falnic, insă de-a lungul timpului coralii, rocile lipite rezultate din aceștia, s-au tocit. Posibil că tot din acest motiv și 'rocile' pe timp de ploaie și umiditate sunt mai lipicioase, măi alunecoase, insă verdeața cred că din același motiv este mai vie că nicăieri. Aici la Mănăstirea sf. Casian, de altfel e un loc mai plin de piatră și roci (de piatră) decât în tot ținutul de așa zișii munți ai Dobrogei
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
văile nu sunt, răcoarea adâncime le-mpreună; o aripă mi-acoperă plăpând pupila pîn-la sânge desfăcută, și cum cobor, și cum sub tălpi încerc s-alerg de noapte pietrele țestoare, abia-nțeleg din care parte-mi șterg palorile pe piept alunecoase.“ Așadar, în sanctuarl auster al meditației a pătruns dintr-odată aerul ce se deplasează spre miazăzi a întunericului de pământ. Imaginea lacustă îl împresoară pe poet, având impresia că se află în ceruri, fiind dezorientat își pipăie chipul cu mâna
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
îl împresoară pe poet, având impresia că se află în ceruri, fiind dezorientat își pipăie chipul cu mâna. Ochii văd și nu văd văile ce răcoarea împrumută adâncimile. Astfel poetul caută un punct de sprijin în pietrele asemuite cu carcasa alunecoasă a țestoaselor. Am recurs în acest comentariu preliminar la termenii simbolici ai poemului, păstrând sensurile atribuite de poet cuvintelor pentru a evita explicația de text proprie criticii literare. Cercetarea funcției estetice a imaginilor poemului poate porni chiar de la titlu. O
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
cap. Râsete în plină stradă. Viață frumoasă. Cu griji și cu mici și mari bucurii. La ghețuș, ca la ghețuș...( La margine de stradă, zăpada - adunată în mormane). Se „trag” pe ghețușurile de pe trotuar și oameni mari. Unii ocolesc locurile alunecoase, pedant, atent. Alții privesc admirativ și condescendent. Dar „neconformiștii” se aruncă cu sete, cu ambiție și veselie. Ziua în amiaza mare, în plină stradă.. Toți eram atunci copii. Cel puțin, așa mi se părea. Și ningea. Bogat și rar ningea
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
și până revii mă voi face scrum! Voi arde singură în visele mele. Întoarce-te! Întoarce-te! SINUSOIDĂ Ne aflam în Pești Și ,,cât ai zice pește’’, Norocul ni s-a dus pe fundul apei. Totul a devenit atât de alunecos Încât prefer să admir apa Vălurind trecutul. FERICIREA E MUTĂ M-ai rugat odată să-ți scriu o poezie dar eram atât de îndrăgostită încât nu-mi găseam cuvintele: se ascunseseră adânc, în suflet. Și-apoi duceam darurile tale destul de
SECTIUNEA MEA DIN ANTOLOGIA SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345665_a_346994]
-
Gligor Petru și Crăciun Corneliu. M-am născut în același loc unde se nasc și munții, probabil din aceeași piatră. Oamenii par să fie făcuți din carne și oase, eu cred ca sunt zămislita din piatră și apa, colțuroasa și alunecoasa în același timp, uneori un simplu bolovan alb de pe coasta munților gata oricând să o ia la vale iar locul unde se oprește oamenii să-l aleagă drept loc de popas, la umbră lui să-și depene ofurile.Îmi place
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
răzgândit. A oprit mașina. - Să nu te pună dracu să te miști de acolo! Ușile sunt blocate, ca să știi, a avertizat‑o el și a coborât. Deschid poarta, să nu crezi că te uit aici, târfulițo. Cobora anevoie. Drumul era alunecos sub fulgii mari ce începuseră să cadă în timp ce erau în casă. Când a ajuns pe la jumătatea distanței, Amalia a începu să forțeze încuietorile. Nu a reușit să deschidă portierele. A scos o cizmă din picior și a început să lovească
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
sau metodă aleasă nu numai că era unică dar era și cea mai potrivită în situația dată. Apoi noaptea vine...somnul se lasă așteptat...și parcă un gând răzleț nu-ți dă pace." Dar daca..."se strecoară că un șarpe alunecos și îndoiala începe să te tulbure.Din omul obosit dar satisfăcut care abia a așteptat să-și lase fruntea obosită pe pernă devii omul agitat,pleoapele încep să-ți ardă,aerul îți intra și iese din plămâni doar sub formă
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
târziu ca să mai dea înapoi.” „Încercă să-și imagineze mutrele celor cărora le golise conturile virtuale.” Bandiții, adică pagubașii, analizează situația: „- Și, atunci, de unde ni se trage? - De la porcii ăia de coreeni!... Poate de la ăia. N-am văzut dihănii mai alunecoase și mai pricepuți la calculatoare, așa ca ei!! Am avut un coreean care ani de zile a hackerit pentru mine de prin conturile cui vroiam eu. - Aha, și ce-ai făcut cu el? Unde-i?... se agită Igor. - Mi l-
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
care o fac mulți ziariști, onorabili cu puțin înainte, care au lăsat steagul onoarei în bernă și s-au înregimentat patronatelor lipsite de scrupule și de omenie. * Tinând seama de adevărul biblic, precum că toate sunt trecătoare ( panta rei- soartă alunecoasă!) și potrivit concepției dialectice a lui Heraclit asupra mișcării ca schimbare neîncetată a universului, se reiterează acest adevăr de către Al. Fl. Țene, într-un eseu intitulat: „Poeții întemeiază dăinuirea prin cuvânt” Eminescu a consemnat acest aspect prin celebrele versuri din
PREFAŢĂ LA VOLUMUL DE ESEURI DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356928_a_358257]
-
și-a adus aminte prin gheața albă era un licăr slab fluturii morții slujeau în jurul ei sclipirea altădată sidefie era ceață căluțul de mare credea că se stinse în smirnă și tămâie se-ntunecă prin oglinda de gheață adevărul e alunecos mângâierea nu seamănă cu nimic la atingere nici cu focul nici cu nisipul ultimele pale de frig se retrag pe cedrul bătrân al nordului ca un soare prin apa cristalină steaua-și lungește brațele-n adâncuri în palma-i călduță
. UN CĂLUŢ DE MARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355114_a_356443]
-
umplu seara amfora când ochii pleoapa și-o strâng și irisul ustură lacrimi sărate prea sărate pentru întoarceri -------------------- când râd spuma laptelui matern îmi umple gândul cartea o închid o deschid printre file mă privesc furișarea e ca un șut alunecos între coastele verbului a fi și acum știu că viața e o formă de furișare printre pietre mai ales când încerci să păstrezi strânsă-n pumn luna cu toate pietrele ei sidefii nu vrei să te pierzi de tine vorbești
AUD PĂSĂRILE CUM ÎŞI CHEAMĂ PUII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369098_a_370427]