991 matches
-
se pare că nu ți-e de-ajuns, te-ai speriat și te-nțeleg, ai preferat de mine să fugi. Spune-mi doar că jurămintele fierbinți nu ne-au apus și că din viața ta niciodată nu vrei să mă alungi. Eu îți tot scriu, cu riscul de-a cădea-n penibil, tu mă ignori, retrăgându-te-n tăcere absolută, dar nu știi că-n viață...nimic nu-i imposibil. Citește mai mult În clipa-n care ai decis de la mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
dar se pare că nu ți-e de-ajuns,te-ai speriat și te-nțeleg, ai preferat de mine să fugi.Spune-mi doar că jurămintele fierbinți nu ne-au apusși că din viața ta niciodată nu vrei să mă alungi.Eu îți tot scriu, cu riscul de-a cădea-n penibil,tu mă ignori, retrăgându-te-n tăcere absolută,dar nu știi că-n viață...nimic nu-i imposibil.... VIII. GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE, de Irina Bbota, publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
Autorului La braț cu soarele plec la plimbare și atingem repede creasta. Încercați, fie de este de deal, munte sau doar de visare. Priveliștea îți taie respirația, chiar și vântul își reduce avântul atins de măreție. Copacii se răsucesc, îmbrățișează, alungesc sau doar ating cerul. Frunzele șușotesc, câmpia mângâie pasul pastrând nemuritoare culoarea. Brațele întinse ne învârt, lumina încălzește, ramul odihnește, făr de zor, neputințe sau tristeți! Covor gros îmbracă cărarea, lângă, solul rodește ciuperci și sufletul liniște! Referință Bibliografică: Creasta
CREASTA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372980_a_374309]
-
Că aluatul nu crește, sămânța nu-ncolțește. Datină de sărbătoare este purificatoare: De te speli, ești sănătos! De postești, ești norocos! Cu smerenie te-nchină! Ia Lumină din Lumină! Ca hrană sufletească, să guști sfințită pască! Rugându-te la Dumnezeu, alungi gând rău și păcat greu. Să nu-ți trimiți în infern, suflet pentru timp etern! Comoară în altă lume îți vor fi faptele bune! Că nimic nu folosești din ce aduni, cât trăiești! Lumii lasă moștenire, mlădițe de viețuire! Că
TRADIȚII DE SĂRBĂTORI PASCALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373013_a_374342]
-
să plec, sau să raman Și să se-aprindă focul înc-o dată. Ne-mbrățișăm din nou flămânzi și muți Și ne lăsăm iubirea în derivă Aproape resemnați, ca doi recruți Ce nu mai au nici o alternativă. Ai vrea să mă alungi, să mă oprești În tine e război, în mine-i pace Și vreau atât de mult să mă iubești Știi tot ce-mi place și ce nu îmi place. Și cum să plec, când focul s-a aprins? Mă trec
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]
-
Nu mi-e nici foame, nici sete Când el de inimă iar mă apucă. Cântec de dor m-aș intrupa, in pieptu-ți Să-mi fac cuib, nomadă de vei face a mea tristețe Ce doar cu iubire poți să o alungi. Dorurile mele-s vii, dorințe și visare.. Vreau să te văd...vreau să te caut, Numai tu știi să le-asculți! D.G. Referință Bibliografică: Cântec de dor / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie
CÂNTEC DE DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344829_a_346158]
-
orb Și să te contopesc cu mine. Mai vreau o oră să asculți Cu mine, valul cum tresare Să spunem lumii cum desculți Mergeam la margine de mare Mai vreau o oră să mă ții La pieptul tău și să alungi Tot ce-a fost greu până să vii Din așteptările prea lungi Și vreau ... ca ora ce-mi doresc Să fie -o clipă de-o vecie Ca eu mereu să te iubesc Și tu să-mi fii ... infinit, mie ... Referință
MAI VREAU... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345788_a_347117]
-
al soarelui, Ce-apoi se ascunde După mantia înserării. Brazii trufași se clatină în vânt, Cu vârfurile-n ceruri, După care, Strălucitoare se ascund Miriadele de stele. O dulce melodie se aude, De zâne sau de spiriduși cântată Prin crengi alungite de brazi, adie Melodia cu vrajă încărcată. Duioasă-i melodia Ce pân` la mine ajunge, Dar nu zăresc pe nimeni, Printre copaci, ceva misterios Se-ascunde... Vor fi zânele, Sau spiridușii sunt!? Sau poate-i înserarea-albastră, Cu clinchete de rouă
PĂDUREA MAGICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345916_a_347245]
-
nu mă iei”.. Pe când orice durere precum că-l fură Este în lume doar o mică apucătură, Prin care într-o alergare de avea mult, Apucăm 'standarde' cu suflete de mărunt.. Dar ți-e nu ție frică, ba chiar mă alungi, Și de dorurile-mi multe, tu chiar fugi, Ști că nimeni nu mă ia, căci singur viu, În ‘atracția fără de tine aș fi cam pustiu... Un iminic virusat într-un sistem protejat, Nicio altă mare simpatie eu n-am aflat
ATRAS..CÂT UN OCEAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347930_a_349259]
-
-SUNT Tatăl Dumnezeu și pe-astă stea albastră Face-vom chip după asemănarea noastră! Creatorul (către Fiu): 65 Aici e locul Tău de veghe, al împlinirii Aici e locul predestinat al mântuirii De aici se va vesti în univers c-alungi oftatul Aici Ești pururea Prezentul și Așteptatul! Creatorul (către Terra): 66 -Locuitorii tăi, ademeniți spre taină și mister Vor căuta înfocați minunile din cer Cei înțelepți te vor vedea pe tine alintoasă Spre Alesul tău cum din privire nu te
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
mătase cad picături de aer înghețat, parcă-s fulgi geruiti de zăpadă sau poate iarna s-a descălțat. Și din uriașe cizme de paradă aruncă cu grabă ultimii fulgi, simte primăvara și să nu piardă se-mprăstie-n zare să n-o alungi. Referință Bibliografică: Sfârșit de iarnă... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 422, Anul II, 26 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SFÂRŞIT DE IARNĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346843_a_348172]
-
făcut cu aceste personaje. Și, până la urmă, cât adevăr și câtă minciună există în aceste povești? Doar fantezia autorului și închipuirea copiilor pot să ne spună. Se știe vorba românească: „i-a tras o barbă” - cu semnul specific la bărbia alungită peste măsură, adică l-a minciunit. Moș Barbălungă ne vrăjește cu bărbile lui până ne amețește. Și n-avem încotro și intrăm în joc. Fie ce-o fi. Poate să ne creadă lumea nebuni, nu ne pasă. Vorbim cu câinii
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
Plai, inima-mi apasă Să zbor aș vrea acum, ca pasărea albastră. Gîndu-l las să zboare pe-acele meleaguri, Zăresc in curtea școlii, colegii mei de-atunci Acei copii zburdalnici precum albine-n faguri.. Tablou din tinerețe, tristetea mi-o alungi.. Pe valul greu al Sorții am trecut plutind.. Avem in păr ninsoare iar sufletu-i dorit De seri cu chitara în parc...și iubind Să fiu din nou tînär, de timp ocolit. Nu-mi doresc putere și nici bogăție Vreau
DOR DE CASĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345384_a_346713]
-
mâinile tale ce-au ctitorit vieții altare de gingășie, ființa ta clădită cu meșteșug de faur divin se adună-n armonia firii tale împrejmuit cu licăre de zbor din marea legendă a nemuririi. când mângâi cu degetele tâmpla de muritor alungi răul din suflete și iluminezi cu steme șirul de semințe prin care trecem toți spre dulcele paradis pierdult. duminică, 31 martie 2013 Referință Bibliografică: ai fi putut să fii orice... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 821
AI FI PUTUT SĂ FII ORICE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345499_a_346828]
-
cine poate, mai crede, Cine nu, se întoarce cu fața La perete, în geamăt. Și-ngheață. *** Pe pernă trec valuri și valuri coșmaruri, In aer grifonii fac tumbe, se strîmbă, Iar timpul petrece la alte petreceri Și nici nu ești sigur c-alungi pân-la zece. Prietenii-s umbrele altor prieteni, Iubitele multe trîiesc doar din rente, Scrii versuri, un prin cerșetor de atenții, In mers te lovesc bețivanii demenții. Manechini, manechine, dricuri și jeepuri, Viața și moartea în videoclipuri. *** Azi m-am gândi
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
abis de neființă plin învăluit cu aură de gând fără să-mi fie felul modernist închipuit în ceea ce exist prin versuri înșirate rând cu rând citind cu un ochi vesel, unul trist. Mă născocesc în aer de amiază o umbră alungită în țărână având în sine conștiința trează și soarele ținându-l într-o mână atât de vechi zidit precum un zeu ce se alintă singur Dumnezeu învăluit în petice de lână pe cerul unei clipe din mereu. Mă regăsesc în
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
cu un simplu bun rămas... Și în strai de primăvară mă îmbraci și-n veri mă-aduni Zborul mă înveți să-mi fie duminică-n zi de luni; Și pe urmele durerii tu-mi presari un cântec nou Ploile le-alungi cu-n cântec și m-aștepți într-un ecou Ce se sparge-ntr-o speranță de-a iubi și-a fi iubit; Eu îți primenesc tristețea și îți spun : bine-ai venit! La o margine de lume, te-am găsit
VARĂ, UNUL PENTRU ALTUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376487_a_377816]
-
21 septembrie 2016. Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă mirositoare.Umerii se-ngropau foșnitorisculptați în albul zăpeziipe care umbra nu se așeza.În flori erau închegate aromele veriiprivirea încărunțită ca o taină sonorăse alungea peste ape.Clipele devin diafane și se întrecsă urce prin măduva timpuluilumina din trup.Să înlăture durerea frustăstraturi suprapuse în memorienasc fericirea în ea.Cum se învață zborul de păsări.... Abonare la articolele scrise de llelu nicolae vălăreanu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
pustiiți și goi, Ce Crucea,nu-și pot duce! Când chinurile ,ne răpun, Venim,spre-a ta icoană, Mireasă a Păstorului cel bun, Ce-L rogi pentru acei care îți spun, Că-n ceruri,le ești mamă! Durerile,să le alungi, Cu rugăciunea-ți multă, Păzește Milostivă,ai tăi prunci, Să nu pierim în veșnici munci, Căci Domnul,te ascultă! Apărătoare și-ajutor, Celor în suferință, Slăvirea proorocilor, Scăpare pământenilor, Ce-n tine,au credință! Tu,mama ortodocșilor, A Cerului,copilă
FECIOARĂ PREACURATĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375836_a_377165]
-
a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu,mă rog Și ma-nchin,ca să dispari
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
În tine un singur trup erau . Atât de mare erai Doamne ! Că timpul meu îți incapea-n ființă ... Și toate azi și ieri și mâine În doar o clipă existau . A trebuit să pleci din mine ... A trebuit sa ma alungi ? Că timpul ,drumul , clipă Să-mi pară toate atât de lungi ? Aș vrea să știu de ce mi-ai dat Bucată mea de timp trunchiat Și drumul plin de suferință Mereu cu sufletul întristat ... Străină sunt acum de mine, Ia-mi
MI-S CLIPELE PUSTII,DOAMNE FARA TINE … de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375160_a_376489]
-
zarea tremurând, Și roua de pe lujer, și liniștea ce-mi piere Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând... Simțirea mea e-un viscol, voința mea se-nclină; Fără să vrei, din mine începi să mă alungi, Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină, Și-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi. Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă, Statornic ca un munte cu miez aurifer, Te-aștept în mari altare de nori, care te
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
-un târziu. Șopârle de onix, cu ochii verzi și ciute evadate dintr-un rut, Acoperit-au ochii de la iezi, Să nu mă vadă când te mai sărut. Copacii au roșit în scoarța lor de mușchi și de licheni atrofiați. Noi alungeam preludiul incolor, În trupuri de asceți crucificați. Pândim la dimineți decolorate, Când prin fânețe, mai respiră luna. Să reparăm petale deflorate de fluturii ce-amână săptămâna. Referință Bibliografică: AMPUTARE / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI
AMPUTARE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375206_a_376535]
-
frunză te doare? Ce lacrimi amare mai verși pe pământ Când singur, lăsat în uitare, Îți picur-a plânset, îți toarn-a pustiu Ploile chinuitoare? Și, totuși, când păsări coboară mereu Să-și ia rămas bun la plecare, Cu frunze le-alungi să nu vadă că-i greu Să-ngropi amintirea-n uitare. Doar atunci când, departe, pierdute-s în nor, O creangă-ți atinge țărâna, Și-n vântul tomnatic ce-adie ușor, Le faci melancolic cu mâna. Referință Bibliografică: În loc de bun rămas
ÎN LOC DE BUN RĂMAS de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372723_a_374052]