5,281 matches
-
președintelui, a fost scos din cărți la negocierile dregătorilor care au avut loc la tabăra patrulaterului negru." Se alunecă în aluzii vulgare ("ocupat prin scorburile pupezelor din teii de la Cotroceni"), pe care politicianul vrea probabil să le compenseze stilistic prin aluzii culturale; acestea produc devieri necontrolate de la o temă oricum extrem de neclară ("Așa a fost pusă în scenă celebra piesă ŤScauneleť, inspirată din teatrul absurdului al lui Eugen Ionesco, după ce pupila autorului, mandatara testamentară a tatălui său, din ură față de România
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
să mă cenzurez. În mlaștina socio-intelectuală de azi, tulbur apele, fac valuri. Or, în apele cu valuri nu cresc nuferi (sentență de tip oriental: las viitorimii plăcerea să o descifreze)." (pp. 146-147). În acest mod tranzitiv, fără generalizări comode și aluzii greu de înțeles, sunt scrise epistolele de la Olănești, diferențiate (stilistic și tematic) și în funcție de cel căruia îi sunt destinate. Scrisorile către ,Cis" sunt mai bârfitoare și mai picante, autorul punând sub lupă moravurile lumii literare și prezentându-și adversarii în
Un hacker intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10044_a_11369]
-
cărți pentru clasele primare nu au fost atinse de patina vremii, dovadă că atunci când Editura muzicală a republicat o culegere din cântecele acestor minunate cărți - care au trecut de cenzura comunistă, fiind eliminate toate cele cu tematică sau chiar cu aluzii religioase - realizată de Titus Moisescu<footnote Breazul, G(eorge) - Saxu, N. - Carte de cântece pentru copii, Ediție îngrijită și postfațată de Titus Moisescu, ilustrații în culori de A. Sirin, București, Editura muzicală, 1985; footnote> - au dispărut din librării în câteva
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
prin credința în poezie, ironie, ruperea iluziei epice, și desigur prin nostalgia față de copilărie (scriitorul fiind văzut ca un sfânt Christofor, care duce copilul în spate), basmele lui Wolf Wucherpfennig sunt de un intertextualism care face deliciul filologilor. Nu lipsesc aluziile la cărțile populare, teatrul baroc, Goethe, E.T.A. Hoffmann, Heine, Rilke, Brecht, Walter Benjamin ș.a., nici trimiterile la propria biografie, decriptabile pentru cunoscătorii volumului său de memorii , Viața în veșnică schimbare" (Leben im Übergang), care urmează să apară în acestă
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin chiar integrarea ei în poveste. Nu în ultimul rând, modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu, în Fericirea (Das Glück), dictoanele ,citate" constituie
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Structural, poezia sa descinde din Blaga și Doinaș, iar ca imaginar se situează exact la polul opus al poeziei optzeciste. Nimic nu este mai străin viziunii lui Radu R. Șerban asupra poeziei decât banalul, cenușiul cotidian, trăirea soft, intertextualitatea ironică, aluziile culturale transparente, coborârea limbajului poetic la nivelul străzii, viziunea în cheie minoră asupra lumii și echivalențele ei stilistice. Adică, exact elementele care conferă identitate liricii pionierilor postmodernismului românesc. Deși, a fost mai mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
lei. În ședința de joi , membrii CNA au analizat câteva emisiuni de la Kanal D, apreciind că programele "La Șuetă cu Bahmu", "Fata lui Tata" și "Noră pentru mama", au încălcat normele în vigoare, acestea conținând limbaj vulgar, scene violente sau aluzii sexuale, încălcând astfel legislația privind protecția minorilor. Tot în ședința de joi, s-a pus în discuție emisiunea "Matinal" de la postul de televiziune B1 TV. Mebrii consiliului au apreciat că în mai multe ediții ale emisiunii, la rubrica " Dimineața mondenă
Pedelistul Ioan Onisei, grijuliu cu bugetul familiei Păunescu () [Corola-journal/Journalistic/28108_a_29433]
-
declarată monument al naturii, și pe care o întâlnim de-a lungul râului Pogăniș, mai ales în perimetrul localităților Berini-Otvești și Nițchidorf. Denumirea științifică a plantei este fritillia meleagris, fritillus în latină însemnând tablă de șah, pahar de aruncat zarurile, aluzie la pătrățelele ordonate, brun-roșcate ale lalelei care alternează cu pătrățele de alte culori, de aici impresia de pestriț; din același motiv, popular i se spune „bibilică“. Plantă mediteraneeană, laleaua pestriță face parte din familia liliaceelor și este pusă sub protecția
Agenda2004-15-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282299_a_283628]
-
lei. l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Vă recomandăm l Subiect „franțuzesc“ Primul roman scris de Milan Kundera în limba franceză, „Lentoarea“, reconstituie, amestecând planurile temporale, un vodevil francez din secolul al XVIII-lea, plin de aluzii sarcastice la adresa „intelighenției“ pariziene contemporane. Cu ironie, Kundera demistifică excesele noilor ideologii la modă în Occident. Milan Kundera: Lentoarea. Editura Humanitas, 2004, București. Preț: 150 000 lei. Arta de a vinde Marketingul este arta creării unei valori veritabile pentru client
Agenda2004-30-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282697_a_284026]
-
care se trage / rasa Stokli - / europeană rasă de porci trecători / chiar și prin baricadele dintre lagăre, / ori prin marele / zid chinezesc - pe care-l mai văd / chiar și de pe nevăzuta față a Lunii...“ (Demo crație-n tril de-Arheopterix). Și ca aluzie la mineriade, poetul aduce un elogiu antifrazic minerilor care au scos „(dintre straturile / cele mai conservatoare de cărbune) / sfânta pasăre / Arheopterix a Democrației...!“ în trilul de mocrației prădătoare, „guvernele / votează tăierea înde lungatelor deveniri, / înghețarea metamorfozelor - / și-aud cum cad
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
afiș i-au făcut pe unii să vadă în această alăturare o posibilă ofensă adusă autorităților, o continuare a Phoenix-ului. „În 1981, am cântat în București și publicul a avut o reacție extraordinară. Baniciu și Post Scriptum păreau o aluzie la continuarea Phoenix-ului. Alăturarea aceasta de nume a fost doar o coincidență, dar după spectacol ne-am dat seama că - iată ce idee extraordinară - Baniciu și Post Scriptum, deci din nou formația Phoenix. După aceea n-am mai cântat
Agenda2004-28-04-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/282638_a_283967]
-
al opoziției cugetului", îl pîndea pericolul de-a deveni țintă presiunilor ce îmbrăcau mai întîi amăgitoarea formă a măgulirii și răsplătirii, pentru a se transforma apoi în amenințări directe. În cazul aparte al criticului "îndărătnic", "se va strecura abil și aluzia la șantajul de neexclus, în fața căruia ar fi dezarmat deoarece și abaterile de la serie erau ușor de dovedit și de sancționat, cu paragrafe de lege drastice legate de pervertirea moravurilor". Ceea ce semnifică o tacită scădere a încrederii ideologilor în puterea
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
fost foarte greu), dar chiar și pe simplul plan al unei rezistente morale și intelectuale, fie și tăcute, pentru că atunci, cînd ai douăzeci de ani, cînd ai profesori care-ți fac teorii și expuneri științifice sau pseudoștiințifice (aici e o aluzie străvezie la cursurile profesorului Nae Ionescu n.m.), cînd ai împotriva ziare, o întreagă ambianța, doctrine, o întreagă mișcare, este intr-adevar tare greu să reziști, adică să nu te lași convins; din fericire, soția mea m-a ajutat mult". Și
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
cu mască mortuara a zilei de mîine pe fata// Toți sînt prietenii noștri/ și fiecare al nimănui,/ cu altarul gurii nevăzut, amărui" (Arhivele ochilor). Specific orientată în majoritatea cazurilor, se îndreaptă uneori și spre spații cultural-istorice mai largi (o fină aluzie la caracterul, totuși închis, al spațiului de bază): "Te-am așteptat, mașina de scris, ani și ani/ și nu mai veneai. Brațele îmi crescuseră/ prin crăpăturile zidurilor de la Universitate./ Frumoasele noastre colege încărunțeau./ Șobolanii săpau tranșee în Iliria" (Decembrie). Sau
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
către manualele acelor ani"; "cu asemenea probleme se confruntă profesionistul și cînd i se cere să explice concepte al căror conținut semantic este fatalmente vag". Suficient de complex din punct de vedere semantic și stilistic (presupunînd oare și o autoironică aluzie la toposul mioritic?), fatalmente poate candida, cel puțin în anumite registre ale limbii, la statutul unui cuvînt la modă.
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
-se, spune, pentru un eventual demers viitor. O justificare mai detaliată a acestei omisiuni ar fi necesară cititorului, în plus este păcat că o cercetare atât de atentă să fie incompletă. Bineînțeles, romantismul este un teren bogat, iar Schumann cu aluziile sale culturale, cu fantezia, ingeniozitatea să, cu alunecările de stări, cu ambiguitatea ce înconjoară confidenta este prototipul artistului ce îndrăgește semnificațiile ascunse. Iar alegerea lui Alban Berg că "exponent simptomatic" al manierismului secolului XX se impunea de la sine. Muzică adresată
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
lor: "Astfel jurnalul a devenit tot mai mult un dialog tăcut al formelor ce-și creează încet-încet personajele, situațiile, evenimentele". Tabloul de-o rigiditate enigmatică, de-o sicitate ce are alura epurării factorului uman tocmai spre a-l transforma în aluzie, al lui Giorgio Morandi, intitulat Still-life și reprodus pe coperta cărții, pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
cînd vor ei,/ alții, cînd bate ora;/ unii mor ca Serghei,/ ceilalți, ca Isadora.// Nu mi-i gîndu' la ei./ Ci la Ea. (Mă asculți?)/ Unii mor cînd vor ei./ Ceilalți, nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Sintagma inițială poate fi chiar păstrată integral și actualizată printr-un determinant: "nu vedem bine podul de flori al limbii române, azvîrlit spre răsărit" (EZ 2246, 1999, 10). Relația cu posibilul clișeu-sursă e mai îndepărtată și mai puțin controlabilă în aluziile "la frații noștri sîrbi" - "pe podul de contrabandă de peste Dunăre" (Academia Cațavencu, 24 noiembrie 1998). În acest caz se schimbă contextul politic (al relațiilor dintre România și Moldova) și deci referirile geografice corespunzătoare, iar determinantul substantivului pod e un abstract
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
spațiu în legătură cu evenimentele relatate. Dar în fond, este impropriu să le numim evenimente căci în această primă parte, avem de a face mai mult cu idei, reflecții, fragmente de conversație (multe pagini sunt scrise într-un stil aproape eseistic), iar aluziile culturale și referințele cele mai diverse sunt și ele numeroase. Toate converg însă către aceeași obsesie - destinul individului excepțional: "Aceasta a fost soarta tuturor marilor artiști, eretici, îndrăgostiți care au sensibilizat cerul într-atât încât i-au citit gamele și
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
ușor ironic, "simplă", "de dragoste" și, respectiv, "clinică" - au același personaj central (la vîrste diferite, e drept), același ritm al frazelor și, detectabil de la prima la ultima pagină, același tip de comentarii, pline de clișee exhibate ca atare, încărcate de aluzii la poveștile livrate nouă de filmele de mîna a doua sau de cărți consacrate. Iată, s-ar zice, suficiente argumente pentru a socoti cele trei "povești" drept o viață și cartea - un roman. Nu lipsesc totuși "inadvertențele" - intenționate - din biografia
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
cu vagi amintiri despre analizele din studenție la Beowulf, am așteptat verdictul, convinsă cumva, probabil ca efect al nemărturisitei convingeri a celor de pe ecran, că Harry Potter va fi cîștigătorul. După un consistent discurs, cu mult umor britanic și cîteva aluzii interesante, reprezentantul juriului, un profesor universitar, a anunțat numele învingătorului: Seamus Heaney. Nu mi-e rușine să recunosc că am oftat dezamăgită. Poate că regia întregului spectacol a fost atît de bună încît, fără să știu, m-am trezit entuziasta
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
Geo Vasile " Trăiește cititorul un complex de inferioritate din cauză că literatura e o nesfârșită aluzie culturală? Ce-i oferă scriitorul lui, cititorului, viață sau cultură? se întreba regretatul Radu G. Țeposu în tentativa reușită de a defini "Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă". Viață, vom răspunde citind Plaja nudiștilor (Ed. ALLFA, 1999, 323
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este lapidara/- ăsalut!a atît are să
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
într-o piesă eliberată de granițe și conjuncturi, plecată clar pe drumul universalității. Din păcate, Noe..., desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt scrise în grăi ardelenesc, fapt care va îngreuna, daca nu cumva va face imposibilă, traducerea într-o altă limbă de
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]