1,083 matches
-
alimentăm orice obiceiuri negative ne-am fi dorit, Helen și Anna locuiau încă acasă și erau leftere. Așa că bătălia continua. Și ceea ce odată fusese o colecție de băuturi mândră și nobilă acum se transformase în câteva sticle descompletate, jerpelite și amărâte, care călătoreau asemenea unor nomazi prin șifoniere, găleți de cărbuni și pe sub paturi, în căutarea unui refugiu. Sticlele de alcool, pline și strălucitoare, cu etichete lizibile, dispăruseră demult. Tot ceea ce rămăsese în locul lor era o sticlă lipicioasă de Drambuie, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
avusesem un apetit foarte robust. În perioada sarcinii fusese mai mult decât robust, fusese mai curând de fier-beton. Anii adolescenței mi i-am petrecut rugându-mă să fiu anorexică. Refuzam să cred că anorexicele erau niște fete sărace, bolnave și amărâte. Mie mi se părea că erau cele mai norocoase de pe pământ, pentru că oasele bazinului le ieșeau prin piele, aveau niște coapse foarte subțiri și un aer de nimfă. Indiferent de situație, niciodată nu mi-am pierdut apetitul. Emoții din cauza examenelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
s-o stingă. Plus că pârlește și umflă varul de pe tavanul camerei. Ei, acum știți. Chiar nu vă sfătuiesc să încercați așa ceva. Dar dacă chiar trebuie s-o faceți, atunci măcar încercați să experimentați în casa altcuiva. Lăsați alt idiot amărât să scoată la lumină scara, cearceafurile, trafaleții și pensulele. Ca să fiu corectă față de James - deși de ce aș fi, ticălosul -, el a fost întotdeauna foarte priceput când venea vorba de gospodărie și mai ales când se punea problema curățeniei de după petreceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A, apropo, să știi că prezervativul s-a spart. Ai spus că ești în perioada de ovulație, nu? Da, m-am gândit eu furioasă, pun pariu că e un ticălos care se plimbă de colo-colo profitând de femeile credule și amărâte, ca mine. Bine, eu nu sunt o femeie credulă, însă mă aflu într-o poziție foarte vulnerabilă. Cum își permitea să mă facă să mă simt frumoasă și specială? Ce tupeu pe capul lui! Ei, dacă Adam își închipuia c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îngrijorată, inspectându-mi fața în căutarea semnalelor unei iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă încercând s-o consolez. —Slavă Domnului, a exclamat mama răsuflând ușurată. Of, Doamne! Biata mama! Dac-ar fi știut adevărul! Denise nu reprezenta o problemă. În schimb, o problemă exista. O problemă mult mai mare decât Denise. Iar asta spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să discute cu mine. Ce oribil! am șoptit. — Da, a fost. Timp de un an de zile, n-am mai știut nimic, a zis Adam. A fost un coșmar. Nu aveam nici o putere. Atenția mi-a fost distrasă de la situația amărâtă a lui Adam din cauza sunetului de pași bocănind în sus pe scări. După care Helen a dat buzna în cameră. S-a uitat de la mine la Adam și apoi de la Adam înapoi la mine. — Ce se întâmplă aici? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te anunț că ești liberă să pleci. Eu: Slavă Domnului. Antipatia e reciprocă. șM-am simțit bine când am spus-o.ț Pa, Colin, mi-a plăcut să lucrez cu tine, ținem legătura. I-am zâmbit puțin, părea destul de amărât. Așa că gata, totul s-a terminat, n-ai de ce să-ți faci griji, fricoaso ce ești. Era o ușurare să știu că nu-și mai punea viața în pericol. Dacă și-o pusese vreodată.) Culmea, acum că totul se terminase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
notă amenințătoare. A, evident, nu vreau să spun cu lapte praf, a adăugat ea repede. Tot cu lapte de la sân. Pot să-l pun în sticle cu o pompiță. Așa că pentru Rosa nu ar exista nici o diferență. Iar sânii mei amărâți și terciuiți și-ar putea reveni, a adăugat ea rânjind. Jake s-a lăsat pe vine în fața lui Alice, luându-i mâinile într-ale lui. —Al, a spus el persuasiv, nu vezi că ăsta ar fi începutul sfârșitului? Dacă începi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap cu grație. Și-aici vine surprinsa, cum se spune. Surpriza. —Cum? — Aici vine surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dorești să le auzi discutate cu atâta lejeritate de niște străini care-și mănâncă pachețelul de acasă. În universul acela refrigerat mă simțeam ca după o coborâre Într-un fel de infern alcătuit din pleava societății, zău așa. Cei mai amărâți oameni - o femeie supărată care traversase În goană Van Ness Avenue ca să-și sperie prietenul, un tânăr care sărise de pe Golden Gate Bridge și se răzgândise la jumătatea drumului, un veteran de război alcoolic care Își pierduse cunoștința pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fu extirpată ca o tumoare și apoi lăsată să se desfacă până la o dimensiune atât de mare Încât ți se părea imposibil să fi Încăput Într-un pachet atât de mic. Pasagerii - trei bărbați și o femeie - păreau speriați și amărâți. O bătrână se apropie de mașină oferindu-le ouă de vânzare sub formă de gustare. Oamenii nici nu se uitară la ea. Pernele canapelei fură desfăcute și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor Între ei. Pată Neagră, vărul lui și alții stăteau pe vine pe rândul doi. Femeile și copiii veneau după ei, iar cei mutilați stăteau pe margine, așezați pe rogojini. Se apropia ora reluării nocturne a emisiunii Supraviețuitorii lui Darwin. Amărâții mei prieteni nu se mai uitaseră la emisiune de câteva zile bune, malaria le solicitase Întreaga atenție. Pată Neagră și bătrânele tribului le făcură semn că ar fi onorați dacă li s-ar alătura. Mes amis refuzară politicos. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de Filosofie, i-am mulțumit frumos pentru propunerea făcută, "dar" am zis "dacă nu sunt demn a fi student în filosofie, nu pot să accept oferta de a studia o altă disciplină ca alternativă". Am părăsit Clujul plecând la Oradea amărât și deprimat. Colegii mei, care erau membri de partid, în frunte cu Laurențiu Pop, mi-au promis la despărțire că se vor duce cu toții ca delegație de protest la Ministerul Învățământului din capitală și vor reclama anularea hotărârii împotriva mea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și Maria, încercând să vadă dacă nu glumesc. „Mergem la Viena să căutăm un amărât de Pif? Nu puteai să-l cumperi din pasaj de la Universitate?“ „În pasaj, nu mai sunt Pif-uri de-un an jumate. Și nu e unul amărât; dimpotrivă, e-un număr special.“ „Adică vrei să-mi spui mie că au dispărut toate Pif-urile, nu mai găsești nici unul? Păi cu relațiile tale cum rămâne? Dar cu anticariatele? Sau te pomenești că nici acolo nu dai de ele?“ „Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care ne-am chinuit noi s-o găsim, nu există. Cu toată aglomerația lui de nume și soft-uri, globalmind nu există. E-un construct, un alibi, o invenție.“ „Stupid!“, a murmurat scriitorul, crezând că nu-l auzim. „Ce-i, amărâtule, ți-a revenit vocea?“, l-a împuns Mihnea prin sac. „Ai chef de conversație, vrei să ne povestești ceva?“ „Arde-l!“, l-am îndemnat pe Mihnea, „Dă-i la muzicuță!“ Scriitorul a amuțit din nou. „Exact ce bănuiam. În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trăsura de afară. - Nimeni, Înălțimea Voastră... adică... - Nimeni? ridică sprâncenele Tachibana. - Vreau să spun... niște oameni fără importanță... Nu sunt samurai, ca Domniile Voastre... - Asta mi-am dat seama! spuse Tachibana nerăbdător. - Au sosit ieri pe drumul dinspre Kyoto... O familie amărâtă, tatăl, mama și fetița... mama cred că e bolnavă, a fost dusă În cameră, Întinsă pe o targă... - A fost dusă? De cine? - Păi... era un grup mai mare, niște negustori, cam sărăcuț Îmbrăcați... au ajutat-o să urce În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
mai văzut. Mă... duc în toată lumea! și de-oi găsi mai proști decât voi, m-oi întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, ofta din greu, ieși din casă - fără să-și ia ziua bună - și plecă supărat și amărât ca vai de om! A doua zi, ajungând într-un loc, i se întîmplă să vadă ceva ce nu mai văzuse. Văzu un om care ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi repede-l înșfăca și intra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mi s-a părut extraordinar, aș fi continuat lectura cărămizii aceleia garnisite cu meșe de păr și expertize medicale, dar eram sub ochiul necruțător al camerelor de luat vederi. Bașca faptul că la începutul lucrului am semnat (noi, doi studenți amărâți), un contract de "confidențialitate" în care ne angajam ferm să nu citim sau să "divulgăm" date din dosare. Ne găsim la nivelul -2, undeva sub un pavaj scăldat de soare al burgului lui Calvin. Clădirea are șapte etaje la suprafață
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
impună ca nedreptate și ostilitate; egoismul se manifestă tulburător și distrugător și pentru viața individuală: În măsura În care exclude participarea la viața generală și la marile și permanentele sale valori și scopuri: viața egoistului este În mod necesar o viață săracă și amărâtă, chiar și atunci când aparent nu se distruge din cauza conflictului cu voința generală.” Contrar egoismului ar fi completa depersonalizare, nimicirea eului: „subordonarea la ceea ce este În vigoare și la general”. Împotriva acestei ipostaze social-umane, cu tenta ei de Înțelegere psihologică, Paulsen
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spus tu că vii la Izu pentru că mă ai pe mine? N-ai spus că, dacă nu m-ai avea pe mine, ai muri? De asta am stat lângă tine fără să fac nici o mișcare. Și acum port papucii ăștia amărâți pentru că singurul meu gând a fost să cultiv zarzavaturile care-ți plac ție. Cum ai aflat că Naoji se întoarce, vrei să te descotorosești de mine. „Du-te și te angajează servitoare“, spui tu. M-am săturat! Ce-i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să gândesc cu sânge rece că viața unei femei era terminată la treizeci de ani. Mă întrebam dacă nu cumva prospețimea de fecioară a trupului meu se topea cu fiecare brățară, colier și rochie pe care le vindeam. O femeie amărâtă, între două vârste. Totuși... viața unei femei între două vârste e și ea viață de femeie, nu? Tocmai asta am început să înțeleg în ultima vreme. Îmi amintesc ce-mi spunea profesoara mea, englezoaica, atunci când era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ce contrasta cu raționamentul clar al lumii înconjurătoare. Cu voce îndurerată, ascuțită, Mama a încercat să îi răspundă, însă n-a putut scoate decât câteva vorbe confuze. Era oricum incapabilă să spună ceva limpede, și când era foarte bucuroasă sau amărâtă, nu se mai putea deloc face înțeleasă. Apoi Georgie s-a oprit din mâncat și a început să geamă. Taci din gură! I-a spus bătrâna. Am vorbit și eu arătându-mă de partea lui și a Mamei. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care e văduvă. Ai așa mari probleme? Nu. Era un om tare delicat să-i spună Mamei văduvă când de fapt nu era. Sau pur și simplu voiai senzații tari? Se poate să te porți așa când toată lumea e așa amărâtă? Da’ du-te, domnule, și te dă în roată, în trenulețe, în leagăne. Du-te la Parcul Riverview. Stai că în sfârșit m-am prins ce e cu tine. Te mănâncă să faci pe nebunu’. Nu vrei să faci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ofensate, și ochi rotunzi, lipsiți de inocență, în care se citea că este bine apărat. Era un tío listo, o figură de carnaval, un obișnuit al bordelurilor. Avea stilul unui saltimbanc de cea mai joasă speță, care făcea un număr amărât, cu un baston și câteva tumbe, cântând „Am fost coleg cu Maggie Murphy“ și spunând tot felul de glume fără perdea în timp ce publicul lui nerod aștepta să apară vedeta principală goală pușcă care să-și facă contorsiunile deocheate. Avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
face cu vreo muncitoare de fabrică timidă care rămăsese grea și care era plină de recunoștință, credea ea, pentru spiritele lui, semnalându-i acest lucru cu un zâmbet palid ce traversa distanțele de durere cruntă și pericol. Adică vreun suflețel amărât care dăduse de bucluc doar pentru că-și dorise câteva clipe de tandrețe. Dar la Mimi - tandrețea ei nu era ușor de detectat. Te întrebai oare cum o fi, și oare după ce manifestare extraordinară și-ar fi făcut simțită prezența. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]