3,081 matches
-
pierd peste coamele orizontului,/ se duc și îmi apar mai răscolitor în vis,/ în tristețea îngroșată ca vinul vechi în ochii deschiși,/ îndelung sângerându-mi în creier." (Îndelung). Recitind cu atenție aceste versuri, observ un paradox. Pesimismul istoric al poetului, amărăciunea lui că totul decade (explicit: "totul s-a degradat de la epoca de aur la epoca de fier"), se asociază cu o expresie lirică, așa-zicând, jubilativă. Poezia este deprimată, prin starea dominantă a eului și prin tonalitățile frecvent întâlnite; și
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
românește... Am sărit peste articole de propagandă, - Paulică făcuse un gest enervant - hai, gata, treci la rubrică, să vedem ce se mai întâmplă... Era o rubrică adresată țăranilor chinezi, care aveau cu toți, ca peste tot, - și românii noștri, - aceleași amărăciuni, știam, țăranul este țăran pretutindeni, ca-n Vlașca și Teleorman, cum zicea Paulică... Am luat gazeta, și am citit întâi articolul despre Marșul cel lung. O fotografie arăta un țăran chinez zdrențăros, cu tălpile unor bocanci rupți legați cu sfoară
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
de pitorescul venetic al orașelor din Dobrogea (Tulcea și Constanța) și de tihna satelor de cîmpie, împărțin-du-se fără efort între lumea clerului și cea laică a intelectualității bucureștene, autorul suferă de o nostalgie contagioasă: cartea îți lasă un gust de amărăciune fină, ca cea încercată la vizitarea unui loc în privința căruia presimți că nu vei mai avea prilejul să-l mai calci vreodată. Lui Dan Ciachir îi priește apropierea mării sau viața în chilia unei mînăstiri. E uimitor să vezi cum
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
Cronicar Prietenul la nevoie se cunoaște În revista Timpul din august 2009 scriitorul Andrei Zanca își povestește cu amărăciune neverosmila experiență de care a avut parte pe 26 decembrie 1989, cînd, coborînd din casă spre a cumpăra Carpați fără filtru de la debitul de tutun din gara Sighișoarei, a fost săltat de o echipă militară și dus la sediul Miliției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
Anca Murgoci Dumitru Coarnă a fost invitat la Antena 3 unde a vorbit despre cazul lui Dan Voiculescu. "Acum trăiesc un sentiment de amărăciune și aș fi trăit acest sentiment indiferent dacă am vorbi de B1 TV, România TV sau Antena 3. Vorbim despre libertatea de exprimare. Ar trebui să separăm foarte bine lucrurile. Sentința primită de Dan Voiculescu îmi dă senzația că a
"Sentința în cazul lui Dan Voiculescu, dată după dictare", spune Dumitru Coarnă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81414_a_82739]
-
puțin, să le ofere pe un platou avantajele sociale pe care le putuseră cunoaște în lumea lor de origine". O decepție, așadar, ce ni-i reamintește pe alți scriitori români ce s-au întors din Franța cu un gust al amărăciunii, pe care formația culturală și mai vechile impresii idealizatoare n-au avut darul a-l risipi, de la Macedonski la A.E.Baconsky. Și totuși Ilie Constantin a rezistat . Diaspora românească în care își pusese speranțe l-a primit glacial. După
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
despre Tennyson, care nu avea cine știe ce importanță pentru înțelegera operei lui... Că fusese invitat la o sindrofie și că, uitându-se prin biblioteca gazdei și, nevăzând nici o carte de-a lui, a plecat imediat. Asta era bineînțeles o proiecție a amărăciunilor lui Cioran. I-am povestit lui Cioran că am spus andecdota pe care o aflasem de la el - a fost extrem de încântat - și că am fost admisă. Atunci Cioran mi-a spus: "Îmi datorezi la sfârșitul fiecărei luni diferența dintre salariul
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
statutul de filozofi în cartea sa. Autorul a avut norocul să moară la timp, în ianuarie 1945, fiind scutit de supliciile la care ar fi fost supus dacă ar fi apucat regimul democrației marxiste. A murit singur și nerecunoscut, purtînd amărăciunea unei ambiții neîmplinite. "Prea am spus drept tuturora ce am simțit. Și acum cad istovit sub loviturile propriei mele sincerități. (p. 415)" Într-adevăr, cînd nu e dozată, sinceritatea este un defect capital.
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
sau botezarea de către un colaborator apropiat al președintelui Băsescu, europarlamentarul Teodor Stolojan, al unui alt nepoțel al capului interlop. Astfe de acțiuni erau privite de "oamenii de rând care înțelegeau de la fața locului cu ce se ocupă Bercea Mondialu cu amărăciune și resemnare și nu mai credeau în nimic. Banii și puterea brută își impuneau legea în timp ce la televizor se vorbea despre combaterea corupției și statul de drept", notează semnatarul articolului DW, Horațiu Pepine. Ignoranța, la nivel înalt, este vină În
DW: Traian Băsescu a tăcut și s-a complăcut. Iar tăcerea este uneori vinovată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81015_a_82340]
-
ilustrului logician produc frisoane: Erudiție și șarlatanie, Demascarea genialității Dlui Mircea Eliade, cu subpunctele: Șarlatanie organizată, Minciuni extraordinare. Erori. Rea-Credință. în loc de argumente sunt aduse insulte și calomnii, autorul pozând în apărător al culturii și al științei autentice: " Mă cuprinde o amărăciune când văd cultura noastră sub semnul înșelăciunii și al improvizației, în loc de cel al pasiunii nobile pentru știința veritabilă și adevăr."21 Insinuările, falsurile și invectivele defăimării se țin lanț, Eliade fiind urmărit pas cu pas în șase articole.22 Redau
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
stins. Să devenim unul singur Se povestește, în India, că un bărbat și o femeie abia căsătoriți se certau întruna. Nu se puteau înțelege în nici o privință. Fiecare îi reproșa celuilalt micile mizerii ale vieții zilnice. Traiul lor era numai amărăciune și scandaluri. La sfatul unor prieteni, cei doi au mers să discute cu un guru din vecinătate. Fiecare și-a expus reproșurile, pe rând. Înțeleptul i-a ascultat cu atenție, clătinând din cap, iar la sfârșit le-a spus: - Nu
Jean-Claude Carrière - Povestiri filosofice by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6981_a_8306]
-
scrupulelor de orice fel, inclusiv cele de natură estetică. România își extermină pas cu pas romancierii adevărați, dar face eforturi pentru a intra în istoria literaturii universale cu cel mai rapid roman. O, țară tristă, plină de humor...” Înțelegem și amărăciunea și enervarea prozatorului. Situația scriitorului român, dar și impactul extrem de redus asupra publicului al literaturii române contemporane sunt cu adevărat îngrijorătoare și s-ar cuveni organizată o dezbatere largă și atentă privind cauzele acestei degradări. Dezbatere care, e de presupus
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
însumate diferitele faze ale elocinței și mâinilor în neîntrecuta frescă "Cina cea de taină" a lui Leonardi da Vinci, din S-ta Maria delle Grazie, de la Milano. Palma stângă deschisă a Mântuitorului întrebând cine e trădătorul și dreapta crispată de amărăciune, ca și variatele și expresivele gesturi de protestare și nedumerire ale celorlalte mâini puse în mișcare ca printr-un curent electric, toate redau gama variată a vorbirii prin gesturi. Singur dintre toți cei din jurul Mântuitorului, Juda, cel cu musca pe
Al. Tzigara-Samurcaș - Din amintirile primului vorbitor la Radio românesc by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Memoirs/9144_a_10469]
-
Budapesta sau Belgrad.) Între timp s-au înregistrat totuși progrese: numele au început să fie scrise cu semne diacritice, iar unele articole să fie semnate de jurnaliști de origine română... Lăsând însă la o parte orice malițiozitate (sau, mai degrabă, amărăciune), nu putem să nu semnalăm sprijinul acordat de instituții culturale austriece de marcă artelor plastice contemporane din România sau interesul acestora pentru noul val cinematografic. Lista acestor instituții și a prezenței artiștilor români în Austria ar fi prea lungă și
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
nu știu ce amprentă de tristețe pe care o are acum întreaga ei fizionomie până la zâmbet". Și nu era de mirare. Trecuseră anii cu tot puhoiul de evenimente politice, având, cum știm, grave consecințe asupra familiei și în planul vieții personale, cu amărăciunea, probabil nevindecabilă, de a fi fost nevoită să divorțeze de mult iubitul Mihai Fărcășanu. Firește că lăsaseră prea vizibile urme. Figura care l-a absorbit efectiv pe Dinu Pillat a fost aceea a lui G. Călinescu, admirat încă de când îi
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
o criză politică gravă”, precizând că echipa de conducere ”a fost înlocuită, prin încălcarea flagrantă a Statutului partidului, cu o conducere interimară care nu reprezintă decât voința președintelui PNL, dl. Crin Antonescu”. Chiliman și Moisescu spun că au constatat ”cu amărăciune” că în interiorul partidului ”voința exprimată liber și legitim de liberali este călcată în picioare din dorința de putere nemăsurată a unui singur om. Noi nu am dorit și nu am provocat conflictul cu actualul președinte al PNL. Dimpotrivă! În anul
Chiliman și Moisescu, scrisoare către PNL sector 1: Nu plecăm din partid by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39316_a_40641]
-
liceu, trecând prin mediul formator al Echinoxului, cunoscând toate posibilele atitudini ale intelectualului refuzat de societate, de la profesor de sat până la redactor de revistă de partid, Țeposu a cunoscut, a trăit ipostaza unui tragic Pan postmodern, plimbându-se plin de amărăciune prin grădinile dantelate ale lui Bachus, sau poate Apollo, uneori, permițându-și anumite remarci critice, cinice, ironice, de o finețe atroce, remarci care sunt generatoare, în dublă instanță, de adevăr critic și de farmec livresc”. De altfel, eseistul - care e
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
sclifoselile. Știe că-i dau dreptate. În cea de-a doua fotografie blonda Nicole e îmbrăcată într-o rochie albastră cu gulerul transparent, mare și ascuțit, brodat cu flori. Gîtul ei gol e aplecat spre dreapta, într-o poză de amărăciune visătoare. S-o tot privești și să nu te mai saturi. Să vrei să ți se împînzească și ție ochii de ceața din mintea ei. Să te chinui să înțelegi ce naiba e în depărtarea aia paralizantă. Și să nu descoperi
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Constituționale de asigurare la referendumul de demitere a președintelui a unei prezențe de 50% plus unu din numărul cetățenilor cu drept de vot, vor fi transmise inclusiv oficialilor Parlamentului European și membrilor grupului Partidului Popular European. "Vreau să îmi exprim amărăciunea asupra faptului că Traian Băsescu și PDL i-au înșelat și i-au escrocat pe partenerii noștri internaționali, începând cu Comisia Europeană, atunci când au cerut să se respecte deciziile Curții Constituționale, pentru că așa e bine pentru România. Eu am ținut
Ponta în scrisoarea către Barroso: PDL şi Băsescu nu respectă deciziile CCR () [Corola-journal/Journalistic/43428_a_44753]
-
comentate de premier, a început cu decizia Curții Constituționale de invalida referendumul din 29 iulie. ”Sentința dată de poporul român este irevocabilă. Nu-l va mai putea salva nimeni pe Traian Băsescu”,a declarat premierul. Nu fug de răspundere. Înțeleg amărăciunea românilor. Eu și domnul Crin Antonescu am luat și decizii bune și decizii proaste. A existat decizia CCR dată la proiectul de lege dat în Parlament, la care s-a adăugat un paragraf în care se spunea legea va fi
Ponta: Eu şi Antonescu nu suntem golani. Băsescu este by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/42742_a_44067]
-
european „Revistă în revistă”, a publicației culturale ”Apokalipsa” din Ljubljana, cu o selecție de autori și de texte care merită toată atenția. Voci minoritare În rubrica sa Negru din RAMURI (nr. 9, septembrie), Nicolae Prelipceanu scrie cu luciditate și cu amărăciune: „Următoarea întrebare firească este aceea dacă eu însumi, cel care îmi permit să judec pe toată lumea, sunt chiar acela care mi se pare că sunt, chiar acela care ar avea dreptul s-o facă. Evident că nu, dar pe de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
să-l fi anihilat pe Maziliu. Miile de bucureșteni, favorabile primului, ce invadaseră piața, reduseră la tăcere pe cei deveniți mult inferiori numericește și în numele cărora se comenta că Dumitru Mazilu încercase să preia puterea. Totuși, Petrache plecă plin de amărăciune, cum avea să spună mai târziu, de la marea manifestație. Se aflase pentru prima oară în situația de a simți cum este să fii furat de un bun de preț, pe care-l purta peste tot și cu orice ocazie: diplomatul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se întorsese acasă. -Sfârșit
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
redus la zero. La acest punct zero mă aflu și eu. Ținta mea nu e să ajung în Germania, ci să cantonez în Occident, cât mai departe de ruși, și dacă va fi să cunosc până-n cele mai adânci prăpăstii amărăciunea înfrângerii și-a capitulării, s-o trăiec alături de armata care dicta prin forță întregei Europe. În orice caz, prin ce-am făcut rău sau n-am făcut în judecata viitoare a istoriei, cu mintea întreagă pe care mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
relevabilă prin de-terminări ontologice, ci ea devine posibilă numai ca și prin această mișcare de interiorizare, caracteristică oricărui poet, dar care capătă dimensiuni tragice când acesta este dublat de un actor. Interioritatea cucerită îl umple pe Emil Botta de amărăciune. Însuși spațiul interior este populat de paiațe grotești pe care autorul, străin în țara lui, și cu atât mai puțin profet, încearcă să le repudieze. Există un moment derutant, aproape fatal în această experiență, pentru că nu mai înțelegem prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]