2,910 matches
-
copil. Sprîncenele negre și stufoase ascundeau niște ochi suspicioși, cărora lumina inegală a flăcărilor le deforma conturul. După aceea, cînd se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el. Aruncă pe foc cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iei un algocalmin. Ai fost vreodată În Cuba? — Ce să caut În Cuba? — Am impresia că ne-am mai Întîlnit undeva și nu-mi amintesc unde. Intuiția Îmi spune Însă că pot avea Încredere În dumneata. — Domnule, ești atît de amabil cu mine și te porți atît de drăguț, Încît Îmi vine să Înjur sau să fac alt lucru necuviincios. Zău așa, nu știu ce să mai spun! N-ai ceva de băut? — O.K., am să-ți fac un ceai! exclamă maiorul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
spuse: — Prietene Smith, dă-mi voie să te consider prietenul meu. Mi am amintit adineauri că am treburi mai importante decît să mă joc cu bilele astea. Trebuie să-mi faci rost de o șalupă. — Prietene Pablo, răspunse maiorul la fel de amabil, nu Înțeleg pentru ce-ți trebuie o șalupă. — Misiunea mea e de o natură care nu-mi permite să vorbesc decît despre orice altceva. Ți-am dat plicul și ar fi trebuit să Înțelegi. Dacă nu ai Înțeles, poate că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fie trecuți în revistă de un comandant. Să nu credeți că noi nu ne-am fi gîndit la asta, zice Curistul, urcînd cu mișcări sprintene treptele dinaintea intrării, punînd primul mîna pe clanța ușii. După dumneavoastră, face și Părințelul pe amabilul, rămînînd deocamdată țeapăn în aceeași poziție. Măi să fie, se gîndește Roja, cine i-o fi învățat pe ăștia bunele maniere? își mai verifică încă o dată ținuta ca unul care ar fi urmat să urce pe o scenă în fața unei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o mică chermeză cu băieții? se uită la ceas, nu e cam devreme? La ora asta unitatea e încă plină de tot felul de nepoftiți, o întrecere de tir, o vînătoare de gîsculițe sau iepurași, poate? Nici una nici alta, îi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mișcare. Ia loc și fă-te comod, îi făcu Angelina semn să se așeze în unul din fotoliile imense care ocupau aproape jumătate din sufragerie. — Sigur nu mai aveți nevoie de nici un ajutor? zise Poștașul încercînd să fie cît mai amabil. Depinde la ce te referi, se forță să-i zîmbească Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile dulapului și răsucind de două ori cheița închizătoarei. — Să știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu-i așa nepoțică? — Cea mai bună dovadă că ați devenit unul de-ai casei, zise Patru Ace. — Adică o să pot să joc oricît am chef pe banii voștri? nu se poate dumiri Roja. — De dimineața pînă seara, îi răspunde amabil Patru Ace, 24 din 24, încearcă să se facă și mai bine înțeles. — Acum chiar simt c-a dat norocul peste mine, spune Roja privind în tavan la candelabrul de cristal. — Numai să nu ne jecmăniți, îi face Petru Ace
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un șeptică, așa de încălzire? îl invită Patru Ace așezîndu-se și el de cealaltă parte a mesei, simt că vă mănîncă palmele, ce ziceți? — Lasă-mă să mă mai gîndesc, îi răspunde Roja cu mintea aiurea. — Foarte bine, îi răspunde amabil Patru Ace, în chestii din astea îți trebuie o stare anume, jocurile de noroc nu sînt pentru oricine, mulți le consideră o adevărată artă. — Și în caz de cîștig? se fîstîcește Roja, nu știe cum să i-o spună direct
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește cum trebuie Euan, zice mama lui. Se uită la mine. Ești foarte amabil, dar n-aș putea să te las... — Nu-i nici o problemă. Sincer. Facem schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atît de rece și țeapăn, pistruii ei de parcă ar fi pictați. Nu ca Rhona, nu ca atunci cînd ea Îți zîmbea și stăteați de vorbă și vă sărutați și vă futeați. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Împrietenisem prin cei doi adolescenți: fiul meu și al ei, care erau prieteni și colegi. Știa să asculte și Înțelegea ce citea și de aceea o frecventam. Când a văzut mica ,,armată,, s-a Întunecat la față, dar a redevenit amabilă, știind că nu vom sta mult timp pe capul ei. În momentul descinderii noastre se ocupa cu ,,plimbarea ,, cuvântului ,,ardoare,, dintr-o limbă Într-alta, ca să-i descopere, spunea ea cu un aer doct, rădăcina asiatică. În fine, În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii cu miros de piele veche, jucând șah cu alt bătrân, un prieten străvechi. Era Întotdeauna amabil și, atunci când se oferea să-ți dea cartea cerută, oricât de greu i-ar fi fost să ajungă la ea, devenea uimitor de agil și de eficient. Pe băiat Îl prețuia și-l Încuraja, oferindu-se să scormone În imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu-i așa că-ți pare bine că am găsit apartamentul? — Da, foarte bine. Nu fi supărat pe mine. Mă îndurerezi profund, zise Antonia. — Nu sunt supărat pe tine. — Anderson s-a străduit foarte mult să-l găsească. — A fost deosebit de amabil mai ales acum când îl preocupă atât de multe alte lucruri. — Ce ar putea să-l preocupe, ce ar putea să ne preocupe pe fiecare dintre noi în afară de tine? întrebă Antonia. Nu ne mai gândim la nimic altceva. — Foarte drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ton binevoitor am spus: — N-ați vrea să mergeți sus mai întâi? Am să mă duc să văd dacă Palmer și Antonia sunt în salon. Știți drumul, desigur. Honor Klein îmi aruncă o privire insistentă, fără să zâmbească. Sunteți deosebit de amabil, domnule Lynch-Gibbon, dar nu vin în casa asta pentru prima oară. Trecu pe lângă mine și deschise autoritar ușile salonului. Salonul era scăldat în lumina aurie a focului, iar mirosul puternic de rășină de la lemne umplea încăperea. Lămpile cu abajururi negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui să plec, rosti ea. Vii cu mine, Martin, sau mai rămâi? Drept să-ți spun, nu mă interesează ce faci. A fost foarte amabil din partea dumneavoastră că m-ați invitat, spuse ea adresându-se Antoniei. Mă bucur că v-am cunoscut. Cred că a fost bine pentru noi amândouă. — Și eu mă bucur foarte mult, copila mea, răspunse Antonia. Trebuie să înveți să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
femeie cu adevărat, spuse Wickert Împingând clanța și ieșind pe coridor. E timpul să facem ceva cu molima asta care se răspândește În oraș. N-am zis nimic și am rămas pe loc. Wickert Își privi la mâna, apoi adăugă amabil: Abia aștept dezvăluirile dumneavoastră. — Abia așteptați? se auzi ca un ecou de pe scări. Inspectorul se răsuci și dădu din cap spre femeia cu un rând de fuste jegoase adunate pe șoldurile late. Am Înjurat În minte: era doamna Britz, administratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dragă, pentru când te vei dezmetici“). Intrând În holul recepției, În spatele tejghelei am observat un bărbat cu bretele roșii și ochelari cu rame rotunde. Dora Întrebă de domnul Karp, la care recepționerul răspunse dând Încet din cap. Dacă am fi amabili să ne completăm numele În registru, l-ar chema cu dragă inimă. — De dragul statisticilor, adăugă și puse ștampila decorativă cu Museum lângă semnăturile noastre (a Dorei, autentică, a mea, tot falsă). În timp ce răsfoiam materialele de pe tejghea - printre care câteva exmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
permisiunea dumneavoastră, doctore Röser, aș vrea să le arăt colecția noastră. — Cum doriți, doctore Karp. Bătând din călcâie, Röser aruncă o privire pe ceas. — Alf trebuie să apară din minut În minut. Vă poate arăta el Împrejurimile. Dacă ați fi amabili să așteptați aici... Cu palma Întinsă, bibliotecarul arătă spre o masă din fundal, cu niște reviste aranjate cu gust. — Mulțumim, nu va fi necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dată, bărbatul, privit ca ființă sexuală, va fi prezent În toată spledoarea sa“. — Dar literatură aveți, am tușit, adică ficțiune? I-am Înmânat Dorei un teanc de hârtii. — O, se pare că știți să și vorbiți. Pe aici, dacă sunteți amabil. Am trecut pe lângă niște birouri Încărcate cu documente din arhivă și am ajuns lângă șiruri de cărți ordonate alfabetic, conform limbii În care au fost scrise. — Bine ați venit, anunță ghidul nostru, trasând o linie cu degetul pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar de ce nu mi-ați zis asta de la Început? Îmi Întinse politicos un formular pentru vizitatori, pe care l-am semnat, surprins și tulburat. Luând formularul cu degete delicate, ofițerul mă rugă să-l urmez. Schiță un gest reținut, dar amabil; am presupus că era unul din asistenții lui Wickert. Traversând coridorul anost, ornamentele metalice din vârful pantofilor săi țăcăneau profesionist pe linoleu. Am trecut de câteva uși plictisitoare, apoi de altele, până când am ajuns la o ușă pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
șters cu batista, apoi am apăsat cu grijă ochiul Învinețit cu pânza udă. Totul mi se părea moale, dureros și străin. Văzul nu-mi fusese afectat, dar sunt sigur că Manetti s-a Întrebat oare ce pățisem. Totuși, sfatul ei amabil nu mă păcălise. Deși geniul orașului nu avea Încă destule probe, era clar că eu eram principalul ei suspect. Și din câte-am Înțeles, Încerca să-l dea la o parte pe Wickert În ceea ce privește acest caz. Ce era de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnul? Bibliotecarul nu părea să mă recunoască. Cu toate acestea, mi-am zis să fiu precaut. — Bună ziua! Întinzându-mi mâna, am Încercat să găsesc un punct de sprijin În ochii săi Întunecați. Caut niște cărți, domnule. Doctorul Karp a fost amabil de mi-a recomandat biblioteca dumneavoastră. — Ați vizitat muzeul de curând? Röser se uită la mâna mea, Încă Întinsă. — La sfârșitul săptămânii trecute. Simțindu-mă ciudat, mi-am verifiat buzunarele - dar n-am găsit decât rămășițele mărului. Poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi trecu prin cap așa de repede - studiul publicat de Froehlich În 1910, din care aveam și eu o copie acasă. — Am Înțeles. Foarte atent, Röser Își vârî ceasul la loc În buzunar. Aici veți găsi cărțile Cancelarului. Dacă sunteți amabil să mă urmați, domnule. Trăgând un scaun din capătul Îndepărtat al biroului, mă rugă să aștept. Trecu un minut și, cu un gest care trăda discreție sau reținere, puse volumul pe care-l cerusem În fața mea, Întorcând-o astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușit să devină dușmana mea, dar nu oricum, ci pe viață, madam Ve-ne-ra-tî zice: — În curând mama o să fie acasă, în curând totul o să intre-n normal... Sigur, hai, fugi, fugi, toți aleargă-n ziua de azi - comentează doamna cea amabilă și înțelegătoare (ah, toate-s amabile și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu oricum, ci pe viață, madam Ve-ne-ra-tî zice: — În curând mama o să fie acasă, în curând totul o să intre-n normal... Sigur, hai, fugi, fugi, toți aleargă-n ziua de azi - comentează doamna cea amabilă și înțelegătoare (ah, toate-s amabile și înțelegătoare, de-mi vine să le iau pe toate la gâtuit!) - nici nu știu ce-i ăla mersul, Dumnezeu să-i binecuvânteze. Așa că o iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am stat vreo două minute cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]