1,927 matches
-
frunte Vlad, scăpărînd un surîs scurt, sfîrșind prin a strînge din umeri: Vă rog să mă iertați! Alaltăieri erați așa..., din cauza gripei..., nu v-am recunoscut... Vă rog, poftiți, luați loc! Derutată de convertirea furiei atît de repede într-o amabilitate născută din surîsul așternut pe obrazul tînărului că și-a amintit de ea, femeia ar vrea să-l măsoare lung, cu privirea încruntată, să-și mențină autoritatea tonului, dar se vede nevoită să coboare vocea: Pot să știu care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frate! Nu că n-aș vrea să le mănânc, n-am curajul s-o fac! Dacă mă înfrupt acum cu pește și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume sărate. Îți mulțumesc pentru amabilitate și nu mai fi, te rog, supărat pe mine!" Prietenul lui a fost profund mișcat. Când a fost întrebat despre ambițiile sale, Fan a răspuns: "Dorința mea este să ajung fie un medic bun, fie un prim-ministru competent." Și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
amintea vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
altădată: să sprijin o femeie gata să cadă, de exemplu, chiar dacă astăzi nimeni nu mai spune mulțumesc. — Toți avem momente de slăbiciune, femei și bărbați, și nu e zis, domnule locotenent, că nu voi avea ocazia să mă revanșez pentru amabilitatea dumneavoastră. În vocea ei e o urmă de asprime, aproape de resentiment. La acest punct, dialogul, care a concentrat asupra sa toată atenția, făcându-ne aproape să uităm orașul răvășit, ar putea să se întrerupă: aceleași coloane militare de transport traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
unei persoane extrem de rezonabile si respectabile ca el. Dar, mai apoi, în acea seară monumentală, așezați pe veranda ei, după ce petrecuse după-amiaza reparându-i dubița, spusese da. Și îi dăduse acest răspuns în termeni atât de simpli și cu o amabilitate lipsită de echivoc, încât i s-a întărit convingerea că ea este una dintre cele mai bune femei din Botswana. În seara aceea, când s-a întors la casa lui de lângă vechiul Club al Armatei, a reflectat asupra norocului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge de nomad - sângele boșimanilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu toți ceilalți. Evident, prima fusese dintotdeauna supunerea totală față de căpitan. Chiar și agresivul Roonuí-Roonuí, atât de aspru și de respingător pe uscat, își schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani, vocea de la celălalt capăt al telefonului îi răspunse cu o reală amabilitate. Femeia cunoștea pe cineva care închiria camere. Era vorba de o colegă de serviciu care făcea asta de ani de zile. După aranjamentele de rigoare Sanda reuși s-o vadă pe Luana instalată într-una din camerele unui apartament, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu să se creadă teleportată într-o altă lume. Arcade și stâlpi de ghips-carton, tavane mascate, poturi luminoase, ornamente florale uluitoare, mochete și mobilier de lux. Învățată cu sărăcia de dincolo, i se păru că visează. Fu condusă, cu o amabilitate de care încercă să nu se mai mire, în biroul directorului general. Cristian Bariu n-o cunoștea personal. Superlativele pe care Ștefan le folosise atunci când, cu diferite ocazii, vorbise despre fosta soție, le considerase subiective, pornite, doar, dintr-o afecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
canapelei, încercând să distingă titlurile de pe cotoarele cărților aflate in rafturile din apropiere, atentă și la ce se discuta, putea să se simtă, fără nici o remușcare, fiindcă nimeni n-o forța să arate odată ce poate, pentru câteva momente, CINEVA. Dar amabilitățile lor, rostite cu emfază, convingător, la fiecare vizită, stârniră în mintea Carminei acel fior al cunoașterii, al înțelegerii, raportată la propria sa persoană și nu se știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
frumoase și îmbrăcate cu gust, afișând un aer nespus de delicat. Cele două femei păreau vădit jenate, dar încântate totodată, de ploaia de complimente ce se abătuse asupra lor din gura gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort cu frișcă, banane și ananas, și lichior de portocale și după cum lăudau gustul, aroma, finețea, forma, Carmina înțelese că acele bunătăți fuseseră preparate chiar de mâna mai vârstnicei lor musafire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suflet. Firește, vom stabili și un preț al acestor ore, altfel nu ar avea eficacitatea scontată. Soții Alexe și-au dat acordul într-un glas, faptul că urmaseră amândoi filologia nu reprezenta o hibă, acceptară fără să înceteze ploaia de amabilități. Cum scena nu dădea nici un semn să se termine, Carmina aprecie că zăbovise destul. Își luă rămas bun regretând că nu reușise să le citească paginile scrise de ea. Plecă acasă descumpănită. Dar dincolo de textele de filozofie indiană, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțin pretențios și se mulțumea cu orice primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se pare chiar că... dar poate mă înșel. Acum era clar că plânsul care se auzea continuu venea din camera alăturată și descoperirea aceasta o alertă pe Carmina. Soții Alexe, roată în jurul zugravului, îl copleșeau care mai de care cu amabilități, îi atribuiau calități, însușiri nemaipomenite. Nu, categoric, nu, el nu era un biet țigan zugrav care-și câștiga cinstit banii, nu, era un artist, un maestru neîntrecut în arta lui. Uluit, sărmanul om dădea din colț în colț, parcă apărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sidonia, mă bucur să te aud spunând asta, de obicei copiii au tendința să-și vadă părinții mai bătrâni decât sunt. Depinde de fii și depinde de părinți, rosti sec Ovidiu. Atunci, pentru prima oară, în timp ce asista la schimbul de amabilități dintre ei, Carmina avut sentimentul că la mijloc era o înșelătorie, pusă cu minuțiozitate la cale de cei doi complici și dintr-odată a observat că-i fuge pământul de sub picioare și și-a ascuțit simțurile ca să poată percepe dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum să-l împartă și că nu neplăcerea o îndepărta de casa lor, ar fi trebuit să se dea de trei ori peste cap în căutarea frazelor amabile ca să potolească bombăneala unchiului. Pe când așa, alături de Monica, plină de vervă și amabilitate și de Ovidiu, cuplat ca un magnet pe făgașul discuției, rolul ei se dovedea a fi mult mai ușor. Își aminti de o zi de primăvară, era în vie cu Elena, țipau amândouă ca apucatele, aerul părea că are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și alta a mesei, între ele erau farfuriile, paharele de vin, unul plin, altul gol, mămăliga dar în afară de toate acele obiecte concrete, între ele existau acum distanțe uriașe, de netrecut. La început Sidonia o intuia la perfecție, era plină de amabilitate, de sensibilitate, acum o scăpase din brațe, n-o mai interesa tensiunea din sufletul ei, marele "of" cu studiile lui Ovidiu trecuse cu bine, grație Carminei, se orientase atunci excelent, atunci când pusese la cale mariajul lor, fata se alesese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se pare că ar trebui să mă impun? mie mi-e indiferent ce ciocolată luăm, mergem cu trenul spre București, Păianjenul cu mine, și mâncăm din ciocolată, cu caramel, mi-ai oprit și mie? îhî, nu mă dezmint eu în amabilități și scriem toată discuția noastră din parc, poate iese o piesă de teatru, atunci așa credeam, și nu ne-am mai ținut de mână pe străzi și nu ne-am mai pupat pe ochi, am fost prieteni sezonieri? îhî, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
unde ești? Alerg pe trepte în sus, câte 2, câte 3, fumez și iubita tot coboară pe lângă mine și știe, și e bună, și vorbește cu mine, și după premieră îmi va aduce și flori și mă scoate din sărite amabilitatea ei de femeie, deși e încă atât de tânără și știe, și mie nu-mi stă bine deloc poziția în care sunt și aș vrea în noaptea asta să fiu acasă. Pa! zice Marius luându-și geanta, pa, zic, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
acasă. Îți mulțumesc, Flavius d) mulțumiri Dragă Rodica, Îți trimit prin Valeriu, fratele meu, cartea pe care mi-ai împrumutat-o alaltăieri ,,Moromeții”, de Marin Preda. Mi-a plăcut foarte mult și am citit-o cu atenție. Îți mulțumesc pentru amabilitatea de a mi-o împrumuta. Mariana. 16.4 TELEGRAMA Telegrama este o compoziție foarte scurtă cu ajutorul căreia se transmit știri urgente sau se împărtășesc gânduri sau sentimente. Telegrama se transmite prin mijloace rapide: telegraf, telefon, fax. Conținutul ei trebuie să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau cu totul Îndreptățite, Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o mare forță de caracter lângă Szolnok. Dat afară de la Eximtur și mutat În interes de serviciu În orașul părinților săi, după cum ne-au spus cei de la Geton, mi-am spus că nu greșesc scriind pe adresa dumneavoastră cum cu amabilitate am fost sfătuit. Fie ca Anul Nou să vă aducă tuturor numai bucurii, pace În suflete, sănătate și prosperitate. Cu stimă, Teodosie Jalobeanu, contabil șef, pensionar până la moarte, cum câini până la moarte sunt dinamoviștii. P.S. Soția mea spune că scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]