563 matches
-
estică, aflat pe malul unui râu. Portul Lark (Lark Harbour) este menționat ca escală pe coasta de vest a insulei Newf (Newfoundland), de unde marinarii pot obține provizii. Se zvonește că o insulă mare din nord-est (Groenlanda) ar fi locuită de amazoane cu obiceiuri ciudate. Insulele nordice sunt descrise ca fiind reci și locuite de păsări și animale acvatice. Unchiul Axel, fost marinar, a călătorit departe spre sud, văzând de la distanță "Coasta Pustietății", care prezintă zone asemănătoare ruinelor unei civilizații străvechi. Ulterior
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
mișcărilor și pozițiilior, starea faldurilor veșmintelor care nu împiedică mișcarea personajelor, calmul, solemnitatea și gravitatea figurilor. Metopele arhitecturale sunt decorate în relief înalt(altorelief), și reprezintă aspecte din luptele centaurilor cu lapiții, ale zeilor cu giganții sau ale grecilor cu amazoanelor. Metopele înfățișând luptele dintre centauri și lapiți au fost cele mai bine păstrate până în zilele noastre. Fiecare metopă prezintă câte două personaje, Fidas înfățișându-le realizând o varietate de mișcări și atitudini având o bună corelare între acțiunile personajelor și
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
realizată, având o paletă largă de gesturi, atitudini și mișcări naturale bine diferențiate. Un alt sculptor grec pe nume Scopas, realizează în secolul al IV-lea î.Hr. reliefurile decorative de la Mausoleul din Halicarnas. Acestea înfățișează aspecte din lupta grecilor cu amazoanele. Sculptorul realizează sculpturile având o viziune schimbată față de până acum punând accent pe dinamismul și expresivitatea chipurilor. El așază personajele în mai multe grupuri unitare, pe axe oblice și diagonale, pentru a sugera încleștarea luptelor și violența mișcărilor. Pe fețele
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
că o treime se scufundaseră sau eșuaseră. Dar era încă o armada puternică, care se baza pe forța multor oameni pentru care marea era un mod de a fi. O figură aparte printre aceștia este Artemisa din Halicarnas, o adevărată amazoană, care comandă unele dintre cele mai puternice nave ale flotei persane. Ea își atrăsese ura neostoită a grecilor după ce capturase una dintre galerele acestora și îl spânzurase pe căpitan deasupra prorei cu gâtul tăiat, pentru ca sângele lui să curgă în
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
Pe numele său real Simion Avram, „” s-a născut într-o cușcă a leilor transformată în vagon de circ. Bunicul său era instrumentist în Orchestra Circului „Bercuini”, tatăl său cînta la trombon și realiza pasaje comice iar mama sa era „amazoană” și, în timpul liber, vînzătoare la case de bilete. Încă de la vîrsta de 5 ani Siminică preia tradiția familiei și începe să se pregătească pentru lumea circului. Doi ani mai tîrziu, pe cînd avea doar 7 ani, își va face debutul
Siminică () [Corola-website/Science/307294_a_308623]
-
Atena de Zenon din Citium (Kition) în jurul anului 300 î.Hr., în perioada elenistică a istoriei antice. Numele derivă de la un portic cu coloane, stoa poikile (gr.: portic zugrăvit), decorat de pictorul Polygnotos cu aspecte de la distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele și bătălia de la Marathon. Aici își ținea lecțiile Zenon și aveau loc discuțiile cu discipolii săi. ul s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului, având originea în filosofia "cinică" fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
Penthesileia, care venise în ajutorul troienilor. Se spune însă că după crimă, Ahile s-a îndrăgostit de chipul tinerei războinice. Soldatul aheu Thersites ia în râs iubirea lui Ahile și este ucis de acesta. După ce trupurile Penthesileiei împreună cu alte 12 amazoane sunt date troienilor pentru a le înmormânta și după un scurt pelerinaj la Lesbos unde se purifică de păcatul uciderii lui Theristes, Ahile se întoarce în luptă. După moartea lui Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile a devenit
Ahile () [Corola-website/Science/298348_a_299677]
-
Era grosolană și uneori chiar vulgară. Vorbea cu un puternic accent german și nu îi plăcea dansul, ceea ce era în contrast cu moda franceză din acea epocă. În comparație cu predecesoarea sa, Anne Henrietta considerată frumoasă și grațioasă, Liselotte era greoaie, masculină, ca o amazoană. Avea energia de a vâna o zi întreagă și refuza să-și pună masca pe care o foloseau femeile pentru a-și proteja fața. Cu timpul fața sa a devenit rumenă și bătută. Obișnuia să meargă atât de repede încât
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
Mării Negre. Puterea sa și aceste structuri statale, deja spre mileniul al II-lea î.Hr., au jucat un rol activ în Asia Mică. Potrivit mitologiei grecești, Colchida este regatul lui Eete și al Medeei și destinația argonauților, sau chiar și țara amazoanelor. Regiunea corespunde astăzi mai multor provincii georgiene, între care Svanetia, Racea și Abhazia, Imerenthia, Guria, Adjaria mai la nord-est de Turcia actuală și provinciile Trabzon și Artvin din Turcia. Probabil unul din cele mai vechi triburi din Georgia, colchizii erau
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]
-
India. A fost înghițit de un pește uriaș și scuipat afara. A călătorit în ținuturi întunecate unde Soarele nu răsărea niciodată. Ar fi explorat Munții Himalaya. Că a zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erau încântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fost modificat cu un nume cu totul diferit în titlul american) : În 1973, regizorul spaniol de filme idol Jesus Franco a regizat două filme cu buget redus ""Maciste"" pentru producători francezi: "Maciste contre la Reine des Amazones" ("Maciste vs. Regina Amazoanelor", "Maciste vs the Queen of the Amazons") și "Les exploits érotiques de Maciste dans l'Atlantide" ("Exploatările erotice ale lui Maciste în Atlantida", "The Erotic Exploits of Maciste in Atlantis"). Filmele au avut distribuții aproape identice, ambele cu Val Davis
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
libere prin Argolida sau pe muntele Olimp; mulți dintre ei au fost uciși de fiare. Se spune că Bucefal, calul lui Alexandru Macedon, se trage din acești cai sălbatici. Admete, fiica lui Eurystheus, a râvnit la brâul reginei Hippolyte a amazoanelor. De aceea, Heracle a pornit la drum spre țara amazoanelor, și după o luptă grea, a reușit să acapareze brâul reginei. Isprava a zecea a fost să aducă la Micene vacile lui Geryones, care au fost sacrificate în cinstea Herei
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
au fost uciși de fiare. Se spune că Bucefal, calul lui Alexandru Macedon, se trage din acești cai sălbatici. Admete, fiica lui Eurystheus, a râvnit la brâul reginei Hippolyte a amazoanelor. De aceea, Heracle a pornit la drum spre țara amazoanelor, și după o luptă grea, a reușit să acapareze brâul reginei. Isprava a zecea a fost să aducă la Micene vacile lui Geryones, care au fost sacrificate în cinstea Herei. Apoi au urmat aducerea merelor de aur ale Hesperidelor, care
Eurystheus () [Corola-website/Science/311855_a_313184]
-
război împotriva împăratului francez. Trupele prusace au început mobilizarea, culminând în octombrie 1806 cu Bătălia de la Jena-Auerstedt, care a fost un dezastru pentru Prusia. Regele și regina au însoțit trupele lor în bătălia de la Jena (cu Luise îmbrăcată "ca o amazoană"), dar au trebuit să fugă din calea trupelor franceze. Napoleon a ocupat Berlinul, provocând pe rege, regină și restul familiei regale să fugă, în ciuda bolii Louisei, în toiul iernii la Königsberg în partea de est a regatului. Pe drum, nu
Louise de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315648_a_316977]
-
sau va colapsa gravitațional în cazul unei supernove, transformându-se într-un final într-o pitică albă. Ea este cunoscută ca și „piciorul lui Orion”. Bellatrix a fost desemnată "„Gamma Orionis”" de către Johann Bayer. Colocvial, este cunoscută ca și „Steaua Amazoană”. De-asemenea, este a douăzeci și doua stea de pe cerul nocturn. Bellatrix este considerată o gigantă de tip B; deși este prea mică pentru a exploda într-o supernovă, luminozitatea stelei Bellatrix provine mai degrabă de la temperatura sa ridicată decât
Orion (constelație) () [Corola-website/Science/298756_a_300085]
-
zei și chiar scene din jocurile olimpice. Astfel, sub sfincșii care susțineau brațele tronului erau basoreliefuri care-i înfățișau pe Apollo și pe Artemis omorând copiii Niobei, pe traverse erau reprezentate lupte ale lui Heracles și ale lui Tezeu cu amazoanele, pe soclu, Afrodita ieșea din spuma mării. Expresia feței lui Zeus imprima privitorului o profundă emoție. Forța și în același timp seninătatea au impresionat pe toți cei care au privit statuia și a căror părere s-a păstrat ca mărturie
Statuia lui Zeus din Olympia () [Corola-website/Science/303741_a_305070]
-
și Jacques Bourdier. Henrietta a fost și protectoare a teatrului, completând marele interes al soțului pentru artele vizuale. Ea însăși a participat la unele reprezentații cum ar fi "Salmalida Spolia" (1640), de William Davenant, în care a jucat rolul unei amazoane. Datorită interesului ei dramaturgul a fost numit "Poet Laureat" în 1638. A ajutat și muzicieni, în particular compozitorul englez Nicholas Lanier. Regina iubea mult sculptura și decorul și l-a numit pe Inigo Jones scenograf și arhitect al lucrărilor realizate
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
captureze pe Pegas, îl îmblânzește, apoi ucide Himera. Iobates încearcă însă să scape de el prin alte mijloace. Îl trimite să lupte împotriva Solimilor, o populație războinică din vecinătate, pe care Belerofon o învinge. Apoi corinteanul poartă o luptă cu amazoanele în rândul cărora provoacă multe victime. În cele din urmă, Iobates pregătește o ambuscadă împotriva lui Belerofon, dar nu reușește nici de această dată să-l ucidă și îi recunoaște supremația. Mai mult, îi îngăduie să trăiască la curtea sa
Belerofon () [Corola-website/Science/305595_a_306924]
-
Uniunea statală polono-lituaniană. În realitate, pretinșii strămoși ai Szlachta, sarmații, erau o confederație de triburi predominant iraniene care trăiau la nord de Marea Neagră. În secolul al V-lea i.Hr. Herodot a scris că aceste triburi erau descendenți ai sciților și amazoanelor. Sarmații au fost în mare parte amestecați cu goți și alte popoare în secolul al II-lea d.Hr., având puține legături puternice și directe cu Polonia. Cu toate acestea, astfel de probleme nu sunt simple. Legenda a prins și
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
o armată latină. În timp ce grecii vedeau cu groază revărsându-se asupra imperiului norul îngrozitor ce se ridica din occident, în timp ce gură cască bizantinii se minunau găsind în rândurile cruciaților femei, îmbrăcate și înarmate ca niște cavaleri care, ca niște noi amazoane, călăreau ca bărbații, Irina, dimpotrivă, se silea să facă cea mai bună primire compatrioților săi. Când orgolioșii rivali ai împăratului grec și ai regelui Germaniei amenințară să se ciocnească, ea încercă să potolească neînțelegerile dintre cei doi prinți. Și deși
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
a zeiței Artemis, dar existau și altele precum o veche statuie a zeiței Nyx realizată de către sculptorul Rhoecus în secolul al VI î.Hr. De asemenea sunt descrise coloanele acoperite cu aur și argint dar și picturile ce le reprezentau pe Amazoane, considerate a fii fondatoarele Efesului. Templul este menționat și în scrierile creștinismului timpuriu, inclusiv în Noul Testament. Conform Faptelor Apostolilor, apariția primilor misionari creștini în Efes a cauzat o mare tulburare și revoltă în rândul cetățenilor. În anul 162 d.Hr
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
consonanță cu comenzile de domeniu public (Timpul Soarelui, 1976), sau în viziuni arhaice, masive, care se integrează perfect cu formele de relief în mijlocul cărora pot fi admirate (Burebista, piatră, 1980). Radu Aftenie este condus la abordarea unor teme mitologice precum Amazoană, Icar sau Talos, fiind preocupat de tehnica folosită și, bineînțeles , de o reconciliere a artificialului urban cu naturalul existențial. Lucrările executate în ultima perioadă a creației sale sunt caracterizate de o comuniune domoală a planurilor abstracte ce prezintă frângeri unghiulare
Radu Aftenie () [Corola-website/Science/326484_a_327813]
-
referire la populația de lângă Munții Caucaz și râul Oceanos. Râul Oceanos nu era decât Dunărea, iar Caucazul era lanțul carpatic de la Dunăre, lucru știut de toți anticii și chiar și de cărturarii evului mediu, după cum deja am arătat (v. subcap. Amazoanele). După cum vedem, în lumea veche, zona de la vărsarea Dunării era cunoscută și cu numele Arabia, așa cum rezultă și din multe alte date în afara celor de mai sus. Ulterior a apărut și Arabia din Orientul Apropiat, dar studiată la „bani mărunți
Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
sezoanelor reci (Soffer 2009: 51): și în această situație, un sprijin consistent din partea altor membri ai grupului, recte bărbații, devine de neevitat - cel puțin în măsura de bun simț în care refuzăm să le atribuim femeilor musteriene statutul homeric de „amazoane”. În altă opinie (Kuhn & Stiner 2006, Stiner & Kuhn 2009), grupurile de Neanderthalieni ar fi numărat indivizi de ambe sexe, implicați ca grup în activitățile de subzistență. Ipoteza participării active a femeilor și copiilor la gama de activități ce revin, etnografic
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
pic de pudibonderie. Ajunsă în Suedia, ea reușește să rămînă într-o lume culturală la fel de elevată, chiar dacă străină, învață suedeza pînă la a scrie literatură în această limbă nu tocmai prietenoasă și adoptată cu mari greutăți. E o învingătoare, o amazoană, după cum spune ea însăși. Plecată aparent definitiv din țară, ea întreține legătura cu mulți dintre scriitorii români, le facilitează călătorii, îi găzduiește (Breban, Țoiu), le urmărește comportamentul nu întotdeauna elegant. Comentează cu interes evenimente și are o incredibil de bogată
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]