531 matches
-
pozitiv” al lui Ceaușescu și, până la urmă, au dreptate vechii sceptici care s-au îndoit „de la început” de el?! Nu, nu cred, deși „a doua parte” a conducerii sale, după vara lui ’71, pare a le da dreptate, când a ambiționat o și mai mare concentrare a puterii. La modul filozofic vorbind, „scepticii” au aproape totdeauna „dreptate”, deoarece lucrurile în viață, chiar și cele care încep bine, se „tasează” încet, se degradează în „arcul” lor dinamic, se automatizează, își pierd suflul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
teme, mai vaste, mai profunde, chiar dacă exista riscul ca efortul meu, „schimbarea mea la față” să fie intepretată cel puțin ambiguu de comentatorii cărților mele. Unii m-au părăsit literalmente; după Îngerul de gips, prima carte cu o temă ce ambiționa universalitatea, Eugen Simion, critic important român, m-a „părăsit”. Lucian Raicu la fel, Matei Călinescu, expatriindu-se, nu s-a mai interesat de strădaniile noastre naționale, absorbit de mediul american și de explicabila „ambiție” de a se integra unei universități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
una de privilegii mărunte, care, se spune, fac fericirea!... Neînțelegerea a culminat, pentru mine și arta mea, cu aceea neacceptare a majorității criticilor buni - cu excepția lui Manolescu - a „experimentului tipologic” pe care l-am încercat în Bunavestire cu personajul Grobei, ambiționând cu acesta și „cele două fețe ale sale”, printr-o ambiguitate caracterială totală, să „demonstrez” viabilitatea romanului realist-clasic, azi, într-o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
personalități, din varii domenii de activitate creatoare, care nu s-au „mulțumit” să supraviețuiască, ci, după „apariția speranței” în câmpul valorii, au produs veritabile acte de creație ce nu se opuneau „doar regimului” în mult discutata „rezistență prin cultură”, ci ambiționau să se alăture marelui patrimoniu cultural al valorilor. Acelea care edifică, dar și legitimează o națiune. Tradiția luptătoare și sacră, cea care ne dă dreptul de a fi în Istorie, de a vorbi în numele Omului și al demnității sale. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în relief „dionisismul postmodern”. Orgii ale consumului, bulimii de imagini și de ritmuri, erotism exacerbat, frenezii ale modelor și ale senzațiilor: J. Brun interpretează pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și, slavă Domnului, unul dintre foarte puținele momente în care filmul m-a trimis la alte filme : o altă mare calitate a lui Brad Bird este că, spre deosebire de mai toți ceilalți realizatori de filme de animație de mare buget, se ambiționează să creeze lumi noi, capabile să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
i-a omorât pe acești oameni. ă Nu din compasiune îmi pasă cine i-a omorât. Eu nu am compasiune pentru morți. Nu le este de niciun folos. La ce le-ar folosi lor compasiunea mea? ă știu ce te ambiționează pe tine, Porfiri. Eu știu pentru cine ai compasiune. ă Dacă e așa precum spui, atuncea știi mai multe decât mine. ă Pentru criminali. Pentru amărâții de păcătoși. Porfiri își împreună palmele, ridicându-le în dreptul feței, într-un gest gitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Tzara, dar se trece și prin poezia franceză de la Victor Hugo încoace, pentru a se descoperi un perigeu negativ al subiectului abordat. Aceste studii vor fi adunate în volumul Disocieri în teoria culturii și artei moderne (1975), în care teoreticianul ambiționează să construiască un sistem moral al valorilor culturale, fără a oferi însă repere convingătoare sub raportul informației, ca și al argumentației, mergând pe aceeași idee uzitată: omul trebuie să aibă ca mod specific de existență individualitatea morală, garantată doar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
o îngrămădire de subtilități formale care împiedică demonstrația. Retorica amoroasă este, în genere, inventivă și deviază sistematic trubadurescul salut d’amour spre o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a cuvântului. [...] Toate aceste prea frumoase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
distrugă emoția cititorului, ci să i-o explice, aducând în lumina conștiinței reacții tulburi, insesizabile din timpul lecturii. Este aici, desigur, o prelungire a vechiului raționalism, dar, spre deosebire de acesta, critica modernă admite ca un dat fundamental nucleul inefabil al operei, ambiționând numai să-1 aproximeze din ce în ce mai fin, reducând adică tot mai mult ceea ce reprezintă tehnică și izolând, și într-un fel evidențiind-o, tocmai scânteia de spirit, unică a operei: în al doilea rând, tot spre deosebire de raționalismul clasic, se exclude (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
moderne. Chiar dacă nu și-a structurat programatic liniile orizontului critic, este evidentă în demersul său tendința de a-și defini clar termenii. Moartea prematură l-a împiedicat să sistematizeze într-o sinteză integratoare punctele de vedere risipite în cronicile ce ambiționează să consemneze la zi performanțele literaturii contemporane. Argumentele lui sunt mai ales extrinseci actului creator, explicabile prin formația sa de istoric literar. Dar însumate cu probitate și uneori convingător, ele dau criticului posibilitatea să se delimiteze, adesea în campanii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
conducere), redactor-șef fiind George Carpat Vocke. C. iese sub îngrijirea editurii Thule din Köln. Cu un aspect elegant (copertă ilustrată, hârtie cretată, format mare, 24 pagini) și un substanțial conținut, orientat pe cele două coordonate anunțate în subtitlu, C. ambiționează să depășească „insatisfacția de cititor” care i-a determinat constituirea. „Peregrinarea asiduă prin desișurile publicațiilor de limba română din Occident - se spune într-un Pro Domo. Intenții și temeiuri, publicat în primul număr - ne-a lăsat nu o dată, în ciuda excelenței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
Întoarcere În timp. Departe de a fi o obișnuită reeditare sau o revizie sumară a edițiilor precedente, ea caută să fie o reflectare a ceea ce se petrece esențial În evoluția acestei metodologii. Lucrarea Încearcă să surprindă schimbările intervenite În domeniu; ambiționează o redefinire a actualelor orientări și tendințe ce jalonează eforturile de adaptare a metodologiei În raport cu noile cerințe și exigențe ale Învățământului. Inadaptarea constituie Întotdeauna un punct critic la adresa acestuia. Dar și invers, adaptarea metodologiei marchează un punct forte al oricărui
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
mare grad de eficiență intelectuală, dezvoltă facultățile cognitive necesare cercetării și organizării cunoștințelor de o manieră generatoare de noi concepte, aptitudinea de a raționa inductiv, deductiv sau inferențial, cultivă o motivație interioară a Învățării. Accentul pe Învățarea prin descoperire, nu ambiționează În a-i face pe toți absolvenții cercetători, ci În a-i face mai eficienți, În a le amplifica aptitudinile și capacitățile creatoare. Învățarea prin descoperire este aplicabilă cu precădere În Învățământul științelor naturii, dar este fecundă și În predarea
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Învățați să observe, să experimenteze, să Întreprindă un studiu de caz, o anchetă, să compare, să analizeze, să sintetizeze, să explice, să-și Însușească anumite Îndemânări și calități specifice omului de știință, cercetătorului etc. Cum remarcă E. Planchard, „metodologia descoperirii” ambiționează să determine efortul de cunoaștere al elevilor de a trece din nou prin etapele principale ale cercetării, ale descoperirii adevărurilor, desigur că În condiții de ordin pedagogic, de astă dată. Această nouă direcție se afirmă tot mai stăruitor În practica
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pară rai proaspăt înflorit, ca să mă pot încălzi la văpaia gândului dumitale!” La antipod, în P.l. poate fi întâlnit un Mihai Beniuc încă ezitant, dar deja angajat pe calea militantismului marxist. Discursul său se remarcă printr-un ton excesiv, mesianic, ambiționând să se lanseze „viziunea fascinantă a Timpului ce vine”. În articolul Exigențele timpului (1/1936), vorbește despre o Europă senilă, „cu oasele în putrefacție” și stabilește - în virtutea unei judecăți simplificatoare - două caractere pregnante ale culturii occidentale: o „profundă lipsă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Lovinescu sau Emil Cioran, dar unele texte de autopropășire surprind. Oricum, prozatorul non-fiction ne previne că mai are cam șapte cărți de publicat, ca să fie de toate treizeci, bibliografia comentată a acestora fiind utilă istoriei literare. Autorul de scrieri sapiențiale, ambiționând ca narator să creeze eveniment psihic, se întâlnește în 1991 cu Emil Cioran, la Paris. Participant la un stagiu internațional Zen și în virtutea experienței athonite, Vasile Andru îl tot îmbie pe autorul "Tratatului de descompunere" cu "calea spirituală", fără însă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
substanțial îmbogățită pe baza unor noi surse bibliografice, fie semnalate direct de autorii incluși, fie culese de autorul dicționarului, întreprinderea fiind dificilă nu numai din punct de vedere al materialului explorat, ci și din cel al sentimentului nicicând posibilei exhaustivități. Ambiționând să confirme și să deceleze coexistența în una și aceeași persoană, a medicului și a artistului scriitor sau/și comunicator, din cele mai vechi timpuri până la studentul medicinist debutant în 2003, Mihail Mihailide compendiază cel puțin trei categorii de medici-scriitori
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ce nu prea au a face cu destinul exemplar al personalității în cauză, ele nefiind probabil decât reflexele unei subiectivități delirante, flagelată de o nemântuită susceptibilitate și varii idiosincrazii. Ca oricare critic de vocație dedicat în special prozei, Gabriel Dimisianu ambiționează să scrie roman, să dea un suflu epic scrierilor sale, să facă tipologie, portretistică și dacă se poate, frescă. Reușește, cel puțin în cazul acesti cărți, mai ales în evocarea societății Brăilei antebelice, scriind despre oameni care au fost, despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de instrumentele lui Cristofori. El a adaptat principiul, ferindu- se să-l menționeze pe autor, a lucrat zeci de ani cu obstinație pentru a perfecționa noul instrument, l-a supus în repetate rânduri analizei critice a lui Bach, s-a ambiționat și a reușit să realizeze exemplare performante care poartă denumirea de Hammerklavier. Noua linie de construcție începe să cunoască succesul. Dar marile perfecționări vor fi realizate de doi elevi si săi, Stein și Zumpe. Aceștia vor dezvolta în paralel cele
Pianofortele, o crea?ie a geniului italian, la dou? secole de la descoperire by Lavinia Coman () [Corola-journal/Journalistic/84197_a_85522]
-
definește Adrian Marino - sînt motive stil Hérédia macedonskienizate în unele poeme de tinerețe (Castelul, Niponul, Vasul) și, mai cu seamă, în Rondelurile de porțelan. Reabilitarea formei fixe a sonetului (nu mai puțin de 118 în culegerea herediană) îl va fi ambiționat pe Macedonski care creează, de asemeni, cîteva bijuterii ale genului". Putem vedea lucrurile și mai în profunzime. Datorită parnasienilor, inclusiv a predecesorului lor, Theophile Gautier, se produce în scrisul poetului o disciplinare a materiei romantice informe prin cultul formei, al
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
Given Sunday/ Duminica, pierzi sau cîștigi (distribuit de InterCom Film România). În prealabil a topit mai multe scenarii pînă să ajungă la povestea susceptibilă de morala hedonist-creștină "Orice-i posibil așa că bucură-te de jocul de duminică!", conform propriilor mărturisiri ambiționînd o viziune balzaciană: intriga intersectează - deși mai potrivit ar fi termenul de scurtcircuitează - mai multe personaje legate de soarta unei echipe profesioniste aflată în plină criză, cînd după succese repetate, nu mai poate evita eșecurile. Dincolo de interesele economice și politice
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
sînt?", la nivelul societății ea se dizolvă aproape integral. Des, prea des, aud manifestat disprețul față de istorie, de trecutul imediat. Mi se spune mereu că tinerii nu sînt preocupați de sistemul totalitar, de ceea ce s-a petrecut în timpul comunismului. Mă ambiționez să nu cred. Și dacă este așa, fie și în parte, este vina părinților, a profesorilor, ei înșiși neatașați de subiect. De ce se întîmplă asta ar putea să fie subiectul unui alt popas. Sîntem de acord, în mare parte, că
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
începe să-și întrezărească finalitatea. Doar că, imediat după colț, mai răsare-o finalitate/.../ Odă, așadar, nu este aceea pe care-a scris-o Schiller,/ ci-aceea pe care-ar fi scris-o Lichtenberg." (pag. 73) Caius Dobrescu în schimb, se ambiționează să mai zică ceva. și încă ceva. și încă și încă. Nu același lucru cu alte cuvinte, desigur. Ci lucruri diferite cu vorbe asemănătoare. Ceea ce, fără să fie nociv, e totuși excesiv. Când devine conștient de risc, schimbă palierul (odată cu
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
50/2003 al României literare, semnat de Gina Sebastian Alcalay. În pofida numelui, această teorie nu are nici o legătură cu relativitatea cunoașterii umane, cu imposibilitatea cunoașterii adevărului. În plus, chiar dacă am trece peste aceste considerente, unanim acceptate astăzi și ne-am ambiționa să deslușim idei generale de absolut și relativ cuprinse în respectiva teorie am fi descumpăniți. Fiindcă e mai degrabă o teorie a absolutului. Astfel, relativitatea sistemelor de referință era cunoscută de pe vremea lui Galilei, iar timpul și spațiul care apar
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]