2,825 matches
-
percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
în științe juridice, profesor la Universitatea Humboldt din Berlin și la Bonn. Fiul și fantasma fratelui Un copil singuratic și sensibil își inventează nu un prieten imaginar, ci un frate imaginar, care îl însoțește în primii ani, cu o prezență ambiguă, salvator și ființă adulată. El, fratele mai mare, este fiul cel puternic, el ar împlini așteptările părinților. Fantasmă tulburătoare, fratele îl ajută să se cunoască pe sine, să-și înțeleagă spaimele, să se apropie altfel de părinții săi. El este
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absență, secetă, eclipsă, / să deslușesc în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin nu plonjează într-o adorație totală, nu se fixează în luminiscența extazului, împrejurare
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
compun romanul japonez, purtând ca titlu numele a trei măști feminine din teatrul NÜ. Trei femei se află la moșie, departe de lumea orașului: doamna Moscu și fiicele ei, Sanda și Simina. A patra, dădaca, are și ea o postură ambiguă. Și în Măștile apare un asemenea cvartet: Mieko ToganÜ, poetă și aristocrată, nora ei Yasuko și fiica sa Harume, bătrâna servitoare și dădacă a copiilor, YÜ. Adulația tuturor față de sora mai mare a doamnei Moscu, domnișoara Christina, ucisă în timpul răscoalei
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
RCA!" (de exemplu, în Evenimentul zilei, 14.01.1008) - pe care, în forma extinsă (spot TV) îl și explicitează; se înțelege că ciocoflender ar fi un sinonim pentru familiarul șmecher. Glosarea înregistrează astfel un uz predominant pozitiv, dar în esență ambiguu: în limbajul familiar-argotic, exprimarea simpatiei se poate realiza deopotrivă prin termeni la origine pozitivi sau negativi: "șmechere", dar și "fraiere". Or, ciocoflender pare mai apropiat de termenii a căror dominantă e condescendent-depreciativă. De altfel, unele reacții manifestate în spațiul internetului
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
libertății și a bucuriei de a lucra. Am dat aceste exemple ca să ilustrez felul în care bășcălia funcționa ca o răzbunare a cine știe căror și câtor umilințe. Dar ceea ce trebuie observat și reprezintă încă o caracteristică a acestei complicate, ambigui și adesea contradictorii noțiuni care formează tema noastră de azi este faptul că ea se întoarce cu egală virulență asupra autorului deriziunii. Hasnaua și maidanul sunt în română caricaturi înjositoare ale realităților pe care le numesc în limba lor de
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
seducției... Viață literară II - o sintagmă fără articol hotărât, dar o carte întru totul decisă, cu osatură bine calcifiată și cu tendoane elastice. Păstrându-mi, pentru mine, o urmă de scepticism privitor la formulările de fiecare dată baroce și adeseori ambigue din perspectiva verdictului, mă alătur necondiționat celor care participă, pe jumătate hipnotizați, la întâmpinarea criticului literar Dan C. Mihăilescu. Într-un limbaj matein și într-un ritual pe măsură, condus, desigur, chiar de Dan C. Mihăilescu.
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
onoare. Sintagma "monstruoasa coaliție" n-a avut niciodată în istoria României o mai desăvârșită acoperire. Dacă liberalii își imaginează că în felul acesta își consolidează poziția pe tabla de șah a politicii, se înșală. După cum pediștii pierd enorm prin jocul ambiguu al păstrării unei iluzorii puteri politice, într-un moment în care ideile clocite luni de zile au început să fie puse în practică în forță. Ceea ce înțelege omul obișnuit din această sinistră răfuială e că între etichetele de pe ușile partidelor
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
care-i transformă în învingători pe cei care au încredere în ei. Spre deosebire de bunicul meu, nesiguranța e mai puternică în mine. Cât despre înclinația de a duce o viață de boem, nu prea o am. În comun, avem doar atracția ambiguă pentru necunoscut, și plăcerea riscului. Plăcere căreia i-a cedat și mama mea, fugind de-acasă cu un marinar care putea să-i fie tată. Această trădare a dragostei părintești o fi fost cauza degradării lente a inimii bunicului, până ce
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
dispoziții topografice diferite. îi apăreau, astfel, când cinci uși pe partea dreaptă a unor coloane, când șase sau chiar șapte, încadrate în stucaturi fine din bronz sau ipsos - când despuiate de orice decorații. Hărțuit de amintiri contradictorii, punctate cu vise ambigue, decide să viziteze clădirea și de cum intră pe poartă zărește firma Synvomed & Co, înlocuind-o pe cea a institutului. Totul e schimbat și în interior, "lambriurile dispăruseră la rândul lor, ca și stucaturile de ipsos de pe plafon, iar pe lângă pereți
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
pe rug în anul Domnului 1601. între// monadele reci./ Și lumile infinite" (Din jurnalul lui Anselmus). Poetul se mișcă în parametrii unor factori fundamentali care geometrizează existențialul și se interoghează indirect în temeiul lor: "Vorba domnului Di Grandi îngrijitorul/ din ce în ce mai ambiguu/ al Grădinii: ŤCe naiba/ o mai fi și cu existența aceasta/ care se transformă mereu/ în non-existență?ť" (14 iunie 2005). }inta urmărită e un soi de matematizare a sensibilității, o apropiere a figurii poetice de certitudinea implacabilă a teoremelor
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
date de medici la întrebări punctuale ale cititoarelor, dar acestea sînt extrem de puține. Problema articolelor este că miezul lor de sens provenit de la experți este diluat de autori care sînt niște gazetari cu lexic și gramatică precare. Exprimarea e confuză, ambiguă, asezonată cu diminutive și fraze de umplutură. Ceea ce e jalnic și concomitent hazliu este că bietele cititoare care se adresează revistelor împrumută aceste șolticării stilistice. Ele nu doar strică limba, ci pervertesc sensul. În articole, ca și în scrisori e
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
oile mele, mă trezesc etichetată drept minimalistă de niște puști" (pocketthought.blogspot.com). Pe de altă parte, minimalist s-a răspîndit în uzul curent cu un sens lărgit, tot negativ: "sărăcăcios", "rudimentar". Transformarea este explicabilă: puținătatea mijloacelor e o situație ambiguă, interpretabilă fie pozitiv (ca sobrietate, austeritate), fie negativ (ca sărăcie, insuficiență). Minimalist devine un sinonim (poate eufemistic) pentru simplist: "ca să ai timp să îți elaborezi materialele, pentru că astea mici, pe un subiect clar precizat, nu le stăpânești. Sunt minimaliste, nu
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
câteva traduceri, cea mai recentă în portugheză, continuă recuperarea realității prin fantastic, a socialului prin alegorie și vis, deconspirarea utopiei prin contrautopie. Fantasticul este obținut prin resemnificarea, mai exact prin reconvenționalizarea realității. Zburătoarea de consum dezvăluie fantasticul existențial, ca ironie ambiguă a lumii maniheice prin dictat monoideologic. Duplicitatea omului nou, camuflat spiritual, e ilustrată prin profesoara de socialism științific căreia o cloșcă îi crește îngeri. Duplicitatea pare să fi fost în mod real frecventă. A recunoscut-o și prozatorul Petru Dumitriu
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
cunoaștere. în secolul XX. Cel mai recent program debuta cu o compoziție stranie. Tot Schubert, "Quartettensatz", o singură mișcare, cu libertățile surprinzătoare pentru un autor de 23 de ani. Mister, pasionalitate, încrâncenări sumbre, intersectări luminoase, un parcurs dinamic, strălucitor și ambiguu. Fiecare compoziție este altă aventură. Ea este explorată, exploatată, gestionată în structurile formale, clare sau difuze, cu schimbări de paletă coloristică, cu articulări ferme de ritmuri comode (marșurile funebre, sec concentrate), ritmuri jucate fie agresiv, fie subtil (Ravel). Mijloace adoptate
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
cu autoritate. Monti și Alfieri erau regii neîncoronați ai versului, iar poezia se compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această poetică - o dovedește poezia scrisă de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
și mai mult de uzul standard, în care aroganță este un termen abstract, cu sens peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul concretizat se extinde în contexte evident ironice (mai ales în comentariile sportive): "povestea ridicolului s-a repetat însă
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această formulă ar fi: "da' de unde știi tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de modalizatori, de semnale suplimentare care să indice caracterul de supoziție al enunțului. Altminteri, formula riscă să devină ambiguă, în contexte în care poate fi interpretată efectiv ca o descriere a dorințelor interlocutorului: "Poate vei primi remarci admirative, dar nu vrei să știi ce se va vorbi după ce ieși din încăpere!" (prieteni.bascalie.ro). De altfel, dacă sensul retoric
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
de colecționar, acel sentiment dublu, de fascinație și de exasperare, pe care îl provoacă o asemenea pasiune. În acel moment, sub impactul mărturisirilor lui Jan, s-a declanșat în mine un proces retrospectiv, care mi-a îngăduit să regăsesc relația ambiguă pe care o poate avea o familie cu colecția. Aceasta devine echivalentul unui "străin" care pătrunde în toate ungherele cotidianului, se insinuează în dialoguri, se impune în teritoriul casei... Se instaurează astfel o adevărată rivalitate între familie și colecție... Făcînd-o
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
mîna = sărut mîna) au o marcă familiară, uneori glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un mod tipic de a indica un grad mai mare de deferență. Mersi, în mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o capacitate de adaptare la spiritul formei și la somațiile materiei cu totul ieșite din comun, se transformă, finalmente, în ambiguă trăire estetică și în vibrație metafizică adîncă. Fără să fi fost un om cultivat în accepțiunea academică a cuvîntului, adică fără o cultură narativă solidă și sistematizată, dar cu o profundă cultură vizuală și cu un instinct infailibil al livrescului
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
mele - nu aș fi scris, probabil, proză fantastică. Pentru că lectura dealurilor de cărți din care m-am hrănit și m-am format în următorii ani îmi oferea substanța culturii îmbogățită nu numai de ispita fructului oprit, ci și de aureola ambiguă a irealității. Nu știu cum aș fi fost dacă aș fi descoperit marile cărți ale culturii sistematic, eu le-am citit în ordinea în care le găseam la poalele colinei în care se amestecau incunabule cu reviste interbelice, și nu știam niciodată
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
ceea ce creștinii înțeleg prin punerea la un loc a Vechiului Testament cu Noul Testament. Dacă însă încercăm să precizăm de ce e nevoie de forma nouă și de cea veche a unui testament, am putea da cel mult un răspuns vag și ambiguu, iar dacă ni s-ar cere amănunte, ne-am poticni sigur. Am ști cel mult să spunem că Vechiul Testament corespunde Bibliei ebraice - cartea sacră a evreilor -, alcătuită din Pentateuh (Tora), Profeți și Cărțile istorice, am mai putea spune că Septuaginta
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
Liviu Dănceanu Orice operă de artă transmite un mesaj, adică un lot coerent și congruent de informații în plan estetic și etic, formând un tot inteligibil și exploatabil. Mesajul operei, din perspectiva facturii sale, poate fi ambiguu, echivoc, plurivalent, aproximativ ori, din contră, clar, precis, monovalent, răspicat. În funcție de această factură, o operă artistică este deschisă sau, respectiv, închisă. Atunci când opera este deschisă, ea transmite o pluralitate de semnificații coabitante în spațiul aceluiași semnificant. În muzică, mai mult
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]