735 matches
-
sine ce-i permite creativitate, flexibilitate în această relație. Calmează și reconfortează partenerul (copilul etc.) într-o relație de plăcere împărtășită, imprimând copilului un atașament sigur, iar partenerului adult, securizare. * Adultul cu atașament dezinteresat (indiferent) În copilărie corespunde unui atașament ambivalent (evitant), presupune experiențe amprentate de teamă. Este inflexibil și evitant (decât să rănească din nou, mai bine pretinde că nu e interesat de acea relație, în care este sigur că va eșua din nou și acest lucru i se pare
Teorii și metode în asistența socială by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, () [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
pot remedia sau unitatea lor postulată prin termenul de dezvoltare locală, care își semnalează propriul eșec și / sau consecință a inserției pe piața globală. Această noțiune de dezvoltare locală, vagă, redusă la un simplu slogan, și din acest motiv puternic ambivalentă, trimite atât la retoricile puterii publice și ale unui număr crescând de instituții internaționale, cât și la protestele recente având ca țintă mondializarea. Să alegem ca ilustrative manifestările cele mai izbitoare care, deloc întâmplător, intervin cu precizie în aceeași perioadă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
marele prestigiu al „timpului aceluia” și al „locului aceluia” adică al centrului”. (/139). „Spațiul sacru este când accesibil, când inaccesibil, când unic, când repetabil. Această dialectică paradoxală a spațiului sacru se integrează În dialectica asemănătoare a sacrului, noțiune prin excelență ambivalentă. Funcția principală a mitului este „de a fixa modele exemplare ale tuturor acțiunilor umane semnificative” (). Mitul cosmogonic formează arhetipul unui Întreg ansamblu de mituri și de sisteme rituale. Orice idee de reînnoire, de reînceput, de restaurare, oricât de diverse ar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
răspunde la aceste întrebări: masificarea și generalizarea practicilor; accesul crescând al straturilor sociale "neprivilegiate"; diversificarea practicilor și eclectismul cultural. Cercetările lui Olivier Donnat sunt de natură să aducă unele lămuriri asupra acestor probleme. Totuși, ele sunt dominate de o poziție ambivalentă: pe de o parte, DEP evaluează politicile culturale; pe de alta, se ferește să evalueze politicile publice, căutând doar să înregistreze practicile, să le înserieze și să le grupeze în "tipuri" de practici (pe baza unui eșantion național, fără nici un
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
modalitățile de luare a deciziei (tipuri de argumentație, valori, atitudini, ideologie). Problema principală care se pune este de a ști ce principii aplică aceste comisii. Cine sunt experții, sunt ei singurii care decid? Yves Aguilar (1999, pp. 142-143) critică jocul ambivalent al comisiilor: pentru el, nu ar exista o delegare a puterilor publice, ci mai degrabă o renunțare: controlul "birourilor" și deci al funcționarilor este atât de strict, încât ministrul în funcție nu mai trebuie să-și asume responsabilități, și delegându
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul "de depășit-de atins". * Existența secvenței "de depășit-de atins" nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței "de depășit-de atins". * Deoarece limita interioară ("natura din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi exemplificată prin faptul că dilema securității, și nu natura umană, este din ce în ce mai mult considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
considerată a fi cauza care stă la baza politicii internaționale a puterii. Prin urmare, una dintre dezbaterile centrale ale acestei perioade, dezbaterea polaritate-stabi-litate, va ilustra amestecul ambivalent de behavioralism și teorie a sistemelor. În secțiunea finală va fi rediscutată poziția ambivalentă a lui Morgenthau din timpul dezbaterii, pentru a pregăti critica conceptuală ulterioară a colegilor săi realiști. Falsificaționismul Falsificaționismul este o metodologie: el indică o regulă specifică pe baza căreia o disciplină academică poate susține că anumite afirmații sînt valide sau
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoretică a conținutului îngrădirii se va referi în principal la părintele ei spiritual, realistul George F. Kennan. În a treia etapă, cîteva cazuri remarcabile, incluzînd planul Marshall, doctrina Truman și războiul din Vietnam, vor fi examinate pentru a ilustra aplicarea ambivalentă a îngrădirii. În ultima etapă va fi abordată reformularea îngrădirii în timpul destinderii relațiilor politice, reformulare ce va fi analizată în detaliu în capitolul 7. ORIGINEA ÎNGRĂDIRII: AXIOMELE DE LA RIGA În anii '40, în administrațiile Roosevelt și Truman, se înfruntau două
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
urmează diferă în unele locuri de interpretările obișnuite. Deși textul lui Waltz a fost lăudat ca riguros, dar și disprețuit ca fiind simplist, eu cred că, în esență, textul este în cel mai bun caz cu multiple fețe, dacă nu ambivalent. Waltz nu rezolvă nici una din tensiunile conceptelor realiste centrale, cum ar fi anarhia, puterea sau balanța puterii. Teoria sa se bazează pe o serie de dihotomii, reminiscență a disputei realism-idealism, pe care nu le probează în întregime. Într-adevăr, problema
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lui Kant și al lui Nietzsche. Într-o lume care l-a pierdut pe Dumnezeu se vor ciocni o mulțime de idoli (Weber 1988 [1919]). Nu există nici soluție rațională, nici soluție divină la pluralitatea valorilor. De aceea, modernitatea este ambivalentă. Ea eliberează indivizii de regulile arbitrare, dar îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului, o nouă subiectivitate. Ea își are
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
inclusiv Partidul Comunist, MRG-ul (Mișcarea Radicală de Stânga) și din partea socialiștilor precum Jean-Pierre Chevènement, liderul CERES (Centre d'études, de recherches et d'éducation socialiste Centrul pentru studii, cercetare și educație socialistă). Și președintele Mitterrand a avut o atitudine ambivalentă în privința reformelor, așa cum prim-ministrul britanic Tony Blair a fost reticent în privința devoluției în Marea Britanie. În realitate, obiecțiile au venit în primul rând din partea acelor indivizi și partide mai târziu auto-caracterizați ca souverainistes care aveau o percepere iacobin-tradiționalistă a statului
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
jumătăți a secolului al XX-lea sub forma agențiilor de dezvoltare regională alese în mod indirect, iar această apariție lentă a început să dea roade odată cu crearea de consilii regionale alese, de către reformele de descentralizare din 1982. Opinia publică este ambivalentă în această problemă: sondajele de opinie au relevat un sprijin public constant pentru păstrarea departamentului, chiar dacă aceleași voturi indicau și faptul că cetățenii erau convinși că regiunea reprezenta instituția teritorială "a viitorului". Un sondaj realizat în 2002 a arătat că
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere certă, mai ales atunci când trebuie să expună acestă paradă a unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care noi o percepem”408. Multe din ideile pe care le înfățișează intră în conflict unele cu altele și încercarea ei de a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Biblia și scrierile patristice reprezintă pentru târgoveață un act erotic”358, care îi conferă o plăcere certă, mai ales atunci când trebuie să expună acestă paradă a unei exegeze originale unui public interesat. Personajul feminin chaucerian are o structură duală, este ambivalentă în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care noi o percepem”408. Multe din ideile pe care le înfățișează intră în conflict unele cu altele și încercarea ei de a pleda pentru eliberarea femeilor sfârșește prin a nu convinge. Narațiunea târgoveței pare, în același timp, ambiguu și ambivalent, feministă și antifeministă. 409 Discursul ei nu este didactic și nici nu evocă, indirect, noblețea virtuților, reprezintă, fără îndoială, o predică burlescă. Prologului, văzut ca o satiră la adresa femeilor, îi lipsește greutatea morală, nu poate fi o sursă de imitație
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu părul argintiu, fața ridată, ochii pierzându-și strălucirea, iar glasul blândețea. „Această brutală descriere misogină este caracteristică pentru viziunea ambivalentă pe care o are Boccaccio asupra femeilor și a dragostei și pentru trecerea sa frecventă de la imagini exaltate la un realism popular.”585 Sesizăm așadar o perspectivă duală asupra femeii, pe care o regăseam și la Geoffrey Chaucer, pe de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
obiectiv: Chaucer insistă pe faptul că femeia nu este o creatură eminamente negativă, așa cum o portretizau unele scrieri antice sau medievale, are și calități ce nu pot fi contestate, este o complexitate, de aici derivând, după părerea noastă atitudinea lui ambivalentă. Aceste observații considerăm că sunt perfect aplicabile și în cazul creației boccaccești. Cresida rămâne un personaj feminin controversat. Nu deducem foarte clar, din întregul ansamblu al operei, dacă a fost victimă sau o forță distrugătoare. Este un personaj veridic, deoarece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
guvernează valorile individualității, Neptun are Într-adevăr legătură cu colectivității. Ca Întotdeauna, aspectele cele mai puternice sunt conjuncțiile. Efectul lor este pozitiv sau - dacă se produc În semne de apă sau În cazul unei persoane fragile și nu prea echilibrate, ambivalent. Opozițiile, apoi cuadraturile au și ele un efect destul de vizibil, În general tulburător, iar trigoanele sunt mai degrabă agreabile, dar adesea iluzorii. Cât despre sextile, efectul lor este cvasi-imperceptibil. Durata tranzitelor lui Neptun se suprapune rareori cu evenimente nete și
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
secolului al XV-lea, în limbajul prin care autorul ficționalizat al lui Rabelais își anunță contribuția la scrierea cărții sau maniera în care scolastica dictează organizarea pe capitole și subcapitole cu un fals ton didactic. Parodia se organizează ca ansamblu ambivalent și totuși opus enunțului originar, căci romane precum Gargantua și Pantagruel sau Don Quijote clamează dreptul literaturii la independență față de epoca predentă, iar nu continuitatea omagială. Totuși, nu întotdeauna intertextualitatea este un semn al parodiei. Două sau mai multe texte pot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]