762 matches
-
Al meu pentru vecie... Zîmbește-mi... așa vreu. {EminescuOpVIII 125} GRUIE SÎNGER TRAGEDIE 2278 PERSOANELE IUGA voievodul Sucevei MARIA Doamna BOGDAN-DRAGOȘ fiul lor MIHNEA SÎNGER IRINA GRUIE fiul lor GALU voievodul Tatrei și Câmpulungului AMIN fiul său ANGELICA fiica sa [URICARUL] AMBROZIE episcop și egumen monastirei Pietroasa Nuntași EUSTRATIE LIMBĂ-DULCE PEPELEA CRACALEI dascăl PROCOPIE * zodieri TU GOMIR BASSARABA FILIP LIMBĂ-DULCE ROMAN BODEI CARACAL STRATULAT DASCĂLUL CRACALEI IRINA P[ROCOPIE]* [MESTEACĂN o strajă] ACTUL I Omorârea lui Iuga Voievod de către Mihnea Sânger. Doamna
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Domn țărei Moldovei, altar unui suflet de înger... ș-apoi să-mi zici, cu râsul pe buze, că acel tron e un putregai, acel înger un drac... o, asta e prea mult... prea mult. * Diferința între iad și cer, între ambrozie și venin de fiară * este copilărie pe lângă otrava lacrimelor mele. N-am nevoie să mă fac Vodă ca să te sfarăm sub picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumei fapte în mantie de flori, Pun peste-a lumei rane canzonul zâmbitori, Pun într-a lumei doruri a doinei balsam drag Ce îndulcește simțul ca mirosul de frag, Din ochi fac stele negre, din buze fac rubin, Din viață ambrozie și nectar fac din vin Și din femeie înger, și din amor un vis Ce-oftează-n fericire și plânge cu suris, Dar mult mai bine-mi place să rump acea perdea Ce-ascunde Viitorul - Trecutul după ea. Să sfârtic ca un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a avut o răspîndire limitată în diaspora evreiască; religia creștină a reușit să înlăture barierele geografice și etnice, deoarece a provocat lansarea în subteranele imperiale ale Occidentului a unor modele de gîndire proprii Orientului elenistic. În afară de Ilarie din Poitiers și Ambrozie din Milano (care îi copie pe Vasile din Cezareea și Grigorie de Nazianz), părinții bisericii sînt "orientali" (Irineu din Lyon vine în realitate din Smyrna) sau "africani" (ca Tertulian, Augustin sau Ciprian). Europa e o rachetă cu trei segmente grec
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
252 Ader, Clément 207 Agulhon, Maurice 175 nota 2 Ahile 139 Alain, Émile Chartier, zis 102 Alceste 52 Alexandru cel Mare 384 Allais, Alphonse 379 Allemane, Jean 271 Allen, Alan Steward Konigsberg, zis Woody 383 Althusser, Louis 53, 72, 197 Ambrozie din Milano, Sfîntul 127 Amenhotep 144 Anderson, Perry 312 nota 1 Andler, Charles 285, 301, 396 Antonello da Messina 79 Apollinaire, Wilhelm Apollinaris de Kostrowitzky, zis Guillaume 132, 219 Aragon, Louis 187, 273, 283, 285 Arie 123, 124, 125, 351
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ambii au sfârșit din pricina ei/lui; ambii ar fi putut să se salveze, ambii au refuzat; unul ca să respecte legea lui Dumnezeu, celălalt ca să respecte legea cetății. Apologeții și Părinții Bisericii (Iustin, Clement, Tațian, Origen, Tertulian, Arnobius, Grigorie de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, și nu am făcut nici măcar o selecție!) alătură, explicit sau nu, onomastica socratică (și platoniciană - dar nu numai prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Iustin, este creștin „nu din cauză că învățăturile lui Platon ar fi străine de cele ale lui Cristos, ci din cauză că ele nu sunt întru totul asemănatoare” (XIII). Iustin este aici un profet preerasmian: Sancte Socrates, ora pro nobis. Formula aceasta, pentru Iustin, Ambrozie, Toma și Erasmus înseamnă că orice adevăr, oriunde ar fi spus, dacă este adevăr, este al Duhului Sfânt (vezi Iustin Martirul și Filosoful, Apologia a doua în favoarea creștinilor, în Apologeți de limbă greacă, EIBMBOR, București, 1997, pp. 111, 114-115). Cf.
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noi, la români, nu s-a dezlipit încă niciodată de popor, ci l-a însoțit în toate nevoile și năzuințele sale trupești și sufletești. Acest cler, care a dat poporului pe popa Radu Șapcă, pe popa Neagu Benescu, pe popa Ambrozie Tun și pe atâția alții, nu poate trece sub tăcere caracterul înnoitor și deci revoluționar al adevăratului creștinism, spre a stărui numai asupra caracterului lui transcendent“65. Aceleași idei le susținea și profesorul I. Nistor, consilierul tehnic al Ministerului Cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Leon 418, 419. Troubridge, Ernst Charles 313. Trubeckoj, B. 481. Truman, Harry 191, 198. Trusca, Dumitru C. 447. Tucker, Robert C. 401. Tudan, Vasile 363. Tudor, Ciprian 492. Tudor, D. 472. Tudose, Ion 434. Tuhacevski, mareșal 414. Tullii 477. Tun, Ambrozie 241. Turcu, Liviu 428, 429. Turcuman, Grigorie 405. Turcuș, Șerban 50. Turczynski, Emanuel 373. Turliuc, Cătălin 15, 215, 223. Turranii 477. Türr, general 289. Tutorii 477. Tzigara Samurcaș, Al. 188. Țăranu, Liviu 433. Țepelea, Gabriel 261, 262. Țepordei, Vasile 403
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ori la probleme controversate (De diversis appellationibus Christi). Același Niceta „candidează” împreună cu alți câțiva scriitori la ipostaza de presupus autor al faimosului imn Te Deum laudamus. Numele său este pomenit cu argumente alături de cel al Sfântului Ilarie ori al Sfântului Ambrozie, sau de cel al Fericitului Augustin (pe ultimii doi îi socotește autori ai rugăciunii și mitropolitul Dosoftei, tipărind-o în slavonește la sfârșitul Psaltirii în versuri - dovadă că este vorba de o completare de ultim moment - sub titlul Mărturisirea credinței
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
pe ultimii doi îi socotește autori ai rugăciunii și mitropolitul Dosoftei, tipărind-o în slavonește la sfârșitul Psaltirii în versuri - dovadă că este vorba de o completare de ultim moment - sub titlul Mărturisirea credinței ortodoxe. Stihuri ale părinților noștri episcopi Ambrozie al Mediolanului și Augustin al Hipponiei). Din matricea literară a lui Niceta de Remesiana descind și două omilii ce tratează chestiunile pocăinței (De poenitentia) și ale milosteniei (De eleemosyna), atribuite unui episcop Laurențiu, care pare să fi fost Laurențiu de
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
până la începuturile Evului Mediu Tomul al IIlea Capitolul XIII AUGUSTIN Dacă, până acum, examinând literatura creștină din secolul al patrulea, am putut sesiza un numitor comun care a unit personalități atât de diferite cum sunt Marius Victorinus, Ilarie din Poitiers, Ambrozie și Ieronim, în cazul cărora este evident că toți provin din aceeași matrice culturală și că e foarte greu să înțelegem gândirea unuia dintre acești scriitori fără să ținem cont în același timp și de ceilalți (chiar și când sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
posibil, de aspectele teologice, filosofice, ca și de alte aspecte ale gândirii sale, așa cum, în fond, am făcut și până acum, parcurgând din nou istoria literaturii creștine. De altfel, și personalitățile cele mai importante din secolul al patrulea, precum Ilarie, Ambrozie și Ieronim, sunt caracterizate de un puternic interes pentru literatură și nu există nici un motiv ca să-i aplicăm lui Augustin un tratament diferit în raport cu aceștia. Râvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
există nici un motiv ca să-i aplicăm lui Augustin un tratament diferit în raport cu aceștia. Râvna cu care Augustin s-a dedicat vieții spirituale și organizării practice a Bisericii nu a fost diferită de aceea pe care o demonstrase deja, de exemplu, Ambrozie; interesul său pentru teologie fusese pregătit de speculația lui Ilarie și a scriitorilor orientali; în sfârșit, exegeza biblică a fost pentru Augustin la fel de importantă ca și pentru Ieronim, chiar dacă mai puțin erudită. De aceea, toate aceste caracterizări fac din Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toate aceste caracterizări fac din Augustin o figură care se potrivește bine și pe bună dreptate cu aceea a „literatului” din secolul al patrulea în cursul căruia, de altfel, se desăvârșește întreaga sa formație culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
culturală, așa cum, tocmai în preajma figurii lui Ambrozie, se dezvoltă formația sa creștină; apoi, o bună parte din operele sale, inclusiv Confesiunile, au fost scrise în secolul patru. Cu toate acestea, însă, ceva nou și diferit de ceea ce caracterizase epoca lui Ambrozie și Ieronim găsim în Augustin: o nouă și tulbure realitate politică și socială, consecință a rapidei destrămări a imperiului după relativa pace de care se bucurase sub Theodosius, apare în ultimele opere ale lui Augustin, unde sunt prezente și puternice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din arieni; Simmacus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgâne pe care le apărau atât el, cât și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit o ambianță culturală foarte stimulatoare, mult diferită de cea provincială din Cartagina și de cea păgână, mărginită, orientată exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, cum era cea din Roma. Existau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum era cea din Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgâni, dar care erau interesați de creștinism; era cultivată aici nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu numai retorica, ci și filosofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de oameni proeminenți și însuși episcopul, Ambrozie, persoană de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgâne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra dușmanilor care se găseau la curte și ridicarea sa progresivă până la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie care i s-a părut esențialmente spirituală, deși trebuie să fi înțeles că aceasta, grație superiorității sale, rămânea întrucâtva departe de el. Un prim rezultat a fost acela că a ascultat personal predicile episcopului de Milano (probabil acelea despre Hexameron
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este viața fericită, în ce constă ordinea care domnește în univers, care este supremul Bine; sunt toate teme cu caracter filosofic, chiar dacă scriitorul aderă deja cu convingere la unele motive creștine, sprijinindu-se arareori pe câte un citat din Biblie; Ambrozie este prezent în mod ideal și Monica recită un vers dintr-un imn al său („Protejează pe cel ce te invocă, o Trinitate”), atunci când se încheie discuția despre viața cu adevărat fericită. Mediul se potrivește cu subiectele pentru că are o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
studiase la Milano, așa cum vom afla ulterior, câțiva ani mai târziu, din Confesiuni; dacă în cazul lui Marius Victorinus filosofia mai era încă, în special, o știință grecească, acum e pe deplin o disciplină creștină; desigur, drumul fusese deschis de Ambrozie. Conflictul dintre credință și intelect, care în alte opere ale lui Augustin va fi atât de violent, în cele scrise la Cassiciacum este atenuat pentru că aici nu sunt încă prezente temele cele mai profunde ale gândirii sale. Cu toate acestea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum), în număr de șapte. Simplicianus fusese succesorul lui Ambrozie la catedra de la Milano și Augustin îl cunoscuse în anii convertirii. Pare, așadar, că Diversele întrebări ar fi fost scrise puțin mai târziu, în primii ani ai episcopatului lui Augustin (397); cea mai importantă este prima, care se referă la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca urmare a unei proceduri care nouă ni se poate părea stranie. Nu era un lucru neobișnuit ca o persoană să fie aleasă pentru o funcție ecleziastică ca urmare a cererii poporului lui Dumnezeu (hirotonisirea, mult mai importantă, a lui Ambrozie, confirmă acest lucru, chiar dacă anumite detalii ale acelui eveniment au fost poate înfrumusețate de tradiție): din acest motiv, Augustin evita cu grijă să se ducă în locuri în care scaunul episcopal era vacant. Aceste locuri, în Africa, erau mai numeroase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este plină de reflecții teologice și filosofice prilejuite de descoperirea „cărților platonicilor”, care l-au ajutat pe Augustin să se apropie de creștinism, în forma sa neoplatonică, la preț în cercurile creștine din Milano și profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgân Marius Victorinus; întâlnirea cu Ponticianus, care, la rândul său, îi povestește despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]