2,720 matches
-
Încât lui Ben mâinile i-au alunecat de pe volan, iar pieptul s-a lovit de el cu putere. Fata a scos un țipăt scurt de animal Înjunghiat, ghemuindu-se la picioarele lui. Ben a coborât fulgerător din mașină și, așa amețit cum era s-a apropiat de bruta care coborâse și el din mașina agresoare. Cu forța năpraznică a pumnilor lui de fost boxeur, Într-o clipă l-a doborât. În cădere, individul s-a lovit de gardul metalic ce Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat la kilogram pe câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îți dă un sentiment de siguranță. În clubul de jazz pereții se Înmuiaseră parcă de respirația fierbinte a consumatorilor de hot-dog și vin fiert. Nu mai puteai suporta fumul de țigară și nici mirosul de transpirație. Lângă tine, două fete amețite de băutură Își balansau capul și mâinile În ritmul muzicii. Fotograful te sâcâia cu insistența lui reportericească de revistă de trei lulele. Ai plecat traversând parcul care era În vecinătatea Ambasadei Spaniei. Te gândeai la antologia de texte persane pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani de zile. Nu are nici o rudă. Treisprezece iunie N-am visat nici un ozene, În schimb am visat-o pe ea Îmbrăcată Într-o rochie de frunze și râdea În hohote, arătându-mă cu degetul unei mese pline cu bărbați amețiți de băutură. Am fost atât de rănit, Încât mi-am pierdut orice control și pur și simplu m-am repezit să o strâng de gât. Atunci m-am trezit, am netezit cearceaful ud de transpirație, și-am Încercat să adorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu-era-bine-să-fii-În-relații-prea-strânse,, Banii veneau cu regularitate de la părinți, adăugându-se la bursa de merit. Locuia În capitală, unde era student, În gazdă, la o familie de pensionari. Umblau sărmanii numai În vârful picioarelor În prezența lui, ca să nu-l ,,deranjeze,, și amețiți de fericirea care căzuse pe capul lor: aceea de-a câștiga niște bani și de-a avea un ,,fiu,, pe care nu-l concepuseră În lunga lor căsnicie. Dezi, cum Îl alintau părinții, nu era bineînțeles nici pe departe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara aprinsă. Când au venit pompierii, fumul negru ieșea din canal ca un balaur cu șapte capete. Din nouă câți fusesem, rămăseseră șase. Trei au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea ca și oamenii, dar lui Antoniu Îi face bine să-și amintească fie și o singură dată pe an, de o scenă de Sărbătoare Pascală din Îndepărtata lui copilărie. Marea de oameni care intră și iese din metrou Îl amețește astăzi și, are senzația că trupul lui levitează deasupra acestei mulțimi În mișcare, privind-o patern, și Înțelegător. Îl trezește din starea asta o Înjurătură neaoșă, de mitocan și mai neaoș, care este atât de puternică, Încât acoperă zgomotul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cade imediat, și sunetele care-i ies din gură, seamănă cu grohăitul unui porc. A avut un mare noroc În toți acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu vehemență. Când Kawabata se mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
acești ani de vagabongaj: nu l-a atras băutura, dimpotrivă a respins-o cu vehemență. Când Kawabata se mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme ale mizeriei. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața unui chioșc de ziare, timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o săptămână, i s-a aprins pofta de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mă durea capul înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram puțin amețit. În mod ciudat, cu o seară înainte nu fusesem chiar așa de deprimat, dar asta se întâmplase, mi-am explicat eu, datorită unei anumite iluzii născute din aburii alcoolului: iluzia că în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antonia și din Palmer dăinuia încă acolo, ceva ca o umbră înaltă, ceva ce savurasem în chip ilicit și vinovat pur și simplu există în încăperea aceea. Am înaintat spre foc și atunci mi-am dat seama că sunt puțin amețit. Nu mâncasem la prânz, mâncasem foarte puțin la cină și, împreună cu Georgie, băusem o cantitate mare de whisky. M-am lăsat greoi pe un fotoliu și m-am gândit ce bine e să fii singur și să nu trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră de gazare. Vinul era rece, aspru și ciudat, ca un medicament necunoscut. Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în zona stomacului, teamă sau indigestie. Pe neașteptate, am auzit un zgomot în apropiere. Am sărit în sus și am făcut câțiva pași înapoi pe pardoseala denivelată a pivniței. Inima-mi bătea în piept ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așteptat. Încă din momentul de la podul Waterloo, când avusesem revelația condiției mele, mă simțeam ca un om care aleargă spre o perdea. Acum, după ce trecusem prin ea atât de brusc și cu consecințe atât de neașteptate, atât de uluitoare, eram amețit, năucit, dar surprinzător de calm. Intrasem în casă ca un hoț. Acum mă aflam în casă ca un general victorios. Vor veni, cu siguranță că vor veni să se ocupe de mine. Eram perfect conștient de această siguranță, de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
seama desigur, că n-are nici un rost. Iar Georgie a încercat să se sinucidă când a aflat că, de fapt, Alexander mă iubește pe mine. Vocea ei monotonă torcea neîntrerupt peste umărul meu. — Așa să fie oare? am întrebat. Eram amețit, îndobitocit. Mă simțeam ca un vas gol azvârlit dintr-o parte într-alta. Mi se lua acum până și dragostea lui Georgie. Încă puțin și aș fi ajuns să cred că, de fapt, Georgie îl iubise tot timpul numai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care mă Învăluia ca un nor fabulos, am evitat să-mi ating sexul tremurător și mi-am plimbat mâna În sus, pe cealaltă coapsă, lângă șold, pe arcuirea rigidă a taliei, până mi-a atins pieptul bombat și subrațul fierbinte. Amețit de plăcere și de frică, așteptam să aud În sfârșit scaunul din răchită scârțâind și sunetul chibritului cu care Dora avea să-și aprindă o țigară, cu acel bine - cunoscut gest fatal și lin. Așteptam să tragă calm din țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou șut, de data asta, În vertebra caudală, am sărit În sus ca un sprinter dopat și am rupt-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părut ceva suspect de la bun început, încă de când chipeșul și cherchelitul de Doyle a încercat să-i dea mâncarea în gură cu propria ei furculiță, a bănuit că tragedia, cum îi zicea ea, plutea undeva în aer. Cum însă se amețise și ea cu fructele din două porții de crușon, a strâmbat plină de nesăbuință din nasul ei lung, de evreică, la presimțirea clară a mârșăviei ce se punea la cale și - vai, târfă înfierbântată! cocotă depravată! aventurieră descreierată ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e Hunter plecat putem să ne ținem una alteia companie. Indiferent ce crede lumea, eu una mă simt singură uneori, spuse Lauren, părând, deodată, vulnerabilă. Mai târziu, când soarele Începu să apună și când, trebuie să recunosc, eram toate ușor amețite de atâtea cocktailuri și soare, conversația deveni mai aprinsă. Te gândești vreodată să te recăsătorești? am Întrebat-o pe Lauren, care lenevea Într-un hamac, legănată ușor de vânt. — Da. Cred că n-o s-o mai fac. — Foarte corect, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
desenat sau sculptat cu picioarele sucite. Cu cât vraja e mai sucită, cu atât își va suci și-și va împiedica victima mai abitir. O va zăpăci, îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de la demisolul teatrului. Asta nu vede viața decît în roz. Ți-o închipui stînd la coadă undeva, ori lovindu-se de greutăți? Mi-o închipui goală, pe marginea patului meu, înainte de-a se răsturna a răspuns Mihai cu ciudă, amețit de vodca băută deja. Hm! a pufnit secretarul literar peste zece ani, cînd o să ai vîrsta mea, să-ți lași mustață, să ai pe sub ce rîde. Ca și hîrtia albă din fața scriitorilor de talent, paturile lor ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altul..." Telefonul începe să sune înfundat, semn că a fost uitat pe minim, așa cum îl închide mereu Radu cînd intră în cameră. Ei, ai și ajuns la autogară? tresare Paula, apropiindu-și receptorul de gură, să poată vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]