891 matches
-
dumneavoastră . Adresați- vă medicului imediat : Dacă semnele de alergie se extind și în alte părți ale corpului , sau • Dacă brusc vă simțiți rău și începeți să transpirați , să vărsați , prezentați dificultate în respirație , prezentați bătăi rapide ale inimii , vă simțiți amețit , simțiți că leșinați . S- ar putea să aveți o reacție alergică gravă , foarte rară la Actraphane sau la unul dintre componentele sale ( denumită reacție alergică sistemică ) . Retinopatie diabetică ( modificări ale fundului de ochi ) . Dacă aveți retinopatie diabetică și glicemia dumneavoastră
Ro_20 () [Corola-website/Science/290780_a_292109]
-
dumneavoastră . Adresați- vă medicului imediat : Dacă semnele de alergie se extind și în alte părți ale corpului , sau • Dacă brusc vă simțiți rău și începeți să transpirați , să vărsați , prezentați dificultate în respirație , prezentați bătăi rapide ale inimii , vă simțiți amețit , simțiți că leșinați . S- ar putea să aveți o reacție alergică gravă , foarte rară la Actraphane sau la unul dintre componentele sale ( denumită reacție alergică sistemică ) . Retinopatie diabetică ( modificări ale fundului de ochi ) . Dacă aveți retinopatie diabetică și glicemia dumneavoastră
Ro_20 () [Corola-website/Science/290780_a_292109]
-
dumneavoastră . Adresați- vă medicului imediat : Dacă semnele de alergie se extind și în alte părți ale corpului , sau • Dacă brusc vă simțiți rău și începeți să transpirați , să vărsați , prezentați dificultate în respirație , prezentați bătăi rapide ale inimii , vă simțiți amețit , simțiți că leșinați . S- ar putea să aveți o reacție alergică gravă , foarte rară la Actraphane sau la unul dintre componentele sale ( denumită reacție alergică sistemică ) . Retinopatie diabetică ( modificări ale fundului de ochi ) . Dacă aveți retinopatie diabetică și glicemia dumneavoastră
Ro_20 () [Corola-website/Science/290780_a_292109]
-
dumneavoastră . Adresați- vă medicului imediat : Dacă semnele de alergie se extind și în alte părți ale corpului , sau • Dacă brusc vă simțiți rău și începeți să transpirați , să vărsați , prezentați dificultate în respirație , prezentați bătăi rapide ale inimii , vă simțiți amețit , simțiți că leșinați . S- ar putea să aveți o reacție alergică gravă , foarte rară la Actraphane sau la unul dintre componentele sale ( denumită reacție alergică sistemică ) . Retinopatie diabetică ( modificări ale fundului de ochi ) . Dacă aveți retinopatie diabetică și glicemia dumneavoastră
Ro_20 () [Corola-website/Science/290780_a_292109]
-
să nu fiu curtenitor dar, Mamă, propria mea Mamă, azi n-am venit să te salut în calitate de samurai. Te rog, nu-ți face griji. Onaka coborî din palanchin. Ceilalți samurai se prosternaseră cu toții la pământ, iar bătrâna se simțea prea amețită ca să umble. Trebuie că ești obosită, spuse Hideyoshi. Odihnește-te puțin aici. Până la castel mai e doar o leghe. Și, luându-și mama de mână, o conduse spre un scăunel de sub streașina unei case. Bătrâna se așeză, privind la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nu, am glumit. Amuzat că Mitsuhide șovăia atât de serios, își scutură capul cu obraji înroșiți: — Adevărul este că nu făceam decât să mă distrez puțin cu tine. Petrecerea s-a terminat, iar dovada e că sunt aici, și plec amețit. Ceea ce e tot o minciună, râse el. — Of, afurisit mai ești, se sili Mitsuhide să zâmbească. Tolera tachinăriile lui Hideyoshi, căci nu-l antipatiza. Și nici Hideyoshi nu avea gânduri rele față de Mitsuhide. Întotdeauna glumea în voie cu sobrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zăpada din fundul unei râpi. — Kanbei, spuse în sfârșit Hideyoshi, sunând de parcă durera i-ar fi șiroit din tot trupul, e jalnic. Mă așteptasem să fie greu, dar... Kanegasaki nu putu spune multe ca răspuns. Părea să fie și el amețit. — Of, pur și simplu nu înțeleg. Acum șase luni, era bine. Și-acum, uite. După o scurtă pauză, continuă, ca și cum dintr-o dată și-ar fi venit în fire. — Ei, haide. Aveți de gând doar să stați aici și să plângeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum încă s-ar mai fi aflat în conacul ei din citadela interioară. Cu fața ca o floare albă, privea în jur amețită. Femeile care o înconjurau izbucniseră în lacrimi. Dacă tot ne-a fost scris să ajungem aici, mai bine am fi rămas în castelul cel nou de la Nirasaki. Ce jalnic. Așa se cade să arate soția seniorului casei Takeda? Lăsate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-mi calul, vrei? Predându-le celor doi frâul calului, Hideyoshi intră pe poarta castelului exact ca și cum ar fi revenit la el acasă, urmat de proprii săi însoțitori. Războinicii care umpleau ca o pădure castelul îi observau comportamentul cu uimire - aproape amețiți. În același moment, Inuchiyo și fiul său ieșiră în fugă, alergând spre Hideyoshi. În timp ce se apropiau unul de altul, cei doi vorbiră în același timp, ca doi prieteni vechi ce erau: — Ei, ia te uită! — Inuchiyo! Ce te-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nătâng. Poate că asta reținea și Ieyasu în inima lui. Să se înfurie? Să râdă? Fără îndoială, își stăpânea toate aceste porniri lăuntrice simultane, aproape ca și cum n-ar fi putut accepta violentele emoții ce-l pustiiau pe dinăuntru. Ieyasu părea amețit. Era complet năuc. Atâta tot spunea expresia lui. Cei doi stătură astfel o bucată de vreme. În sfârșit, Ieyasu clipi din ochi de două, trei ori. Apoi, își ciupi lobul mare al urechii cu mâna stângă și-și frecă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
slăbiciunea, parcă aici e vorba de bună creștere..." Dar despre ce e vorba?" "E vorba despre religie." "Și ce-ai tu cu religia?" "Am! Religia slăbește forța vitală a oamenilor." Atât am spus atunci și m-am ridicat de la masă amețit, ca și când aș fi băut o sticlă cu vin. Nu-mi dădeam seama cum se copsese în mintea mea ideea că religia slăbește forța vitală a oamenilor, de la ce pornise, fiindcă preotul nostru care slujea în biserica din cartier era un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de kevlar și aruncați-vă-n vâltoare! Dansați și țopăiți, iubiții mei, iubitele mele! Vă voi păzi de aici, de pe margine, să nu care cumva să vă piardă gravitația sau să vă ciocniți de bilele cu șampanie care cutreieră sala amețite, căutând ieșirea. Care ieșire, am uitat să spun, nu este. Dar să fie ăsta un inconvenient? Să vă oprească acest amănunt mărunt și imposibil de silabisit să vă distrați? Nici gând! Nici gând! M-aș zbengui și eu cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
așa de nerăbdătoare să vorbesc cu el. Iar el nici măcar nu era acolo. Ce dezamăgire. Tone de adrenalină îmi curgeau în tot corpul, făcând să-mi transpire fruntea, să-mi tremure și să mi se umezească mâinile, să mă simt amețită. Nu știam ce să mă fac. După care am fost săgetată de un gând: unde era James? Vă rog să nu-mi spuneți că era în vacanță. În vacanță? Cum putea să plece în vacanță când mariajul lui se destrăma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rochie și care erau dispuse să recurgă la orice mijloace ca să pună mâna pe respectiva rochie. Oricum, n-aveam nici cea mai vagă idee ce căutam fiindcă-mi pierdusem complet imaginea de sine. Am rămas în ușa unui magazin, puțin amețită, unduindu-mă în încercarea de a evita cumpărătorii care treceau pe lângă mine și întrebându-mă dacă eram genul de femeie care se îmbracă în blugi și tricou sau dacă făceam parte din categoria celor care adoptă o fustă până la glezne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întâmplase ceva uneia dintre surorile mele? Oare Margaret fusese ucisă de un gangster în Chicago? Dispăruse Rachel din Praga? Anna se angajase? Helen își ceruse scuze pentru ceva? —E vorba de James, a spus brusc mama. —James, am repetat eu amețită, așezându-mă încet pe canapea. Of, Doamne-Dumnezeule, James! James. Nu mă gândisem la el nici o secundă cât timp crezusem că una dintre persoanele dragi mie pățise ceva îngrozitor. Cât eu fusesem în pat cu Adam, soțului meu i se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ea cu o privire spășită, Adam ăla te-a căutat la telefon. Adam! Mi s-a strâns inima. Sau poate c-a fost stomacul. În orice caz, ceva mi s-a strâns. — Când? am întrebat cu răsuflarea tăiată. Eram încântată, amețită, fericită. Înțelegeți? Așa cum ar fi trebuit să mă facă James să mă simt. —De mai multe ori, a recunoscut mama cu o figură foarte spășită. Ieri dimineață. Ieri după-amiază când dormeai. Aseară când ai fost plecată. De ce nu mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trăgându-se conspirativ mai aproape de mine și coborându-și vocea cu mai mulți decibeli. O are mare? — Ce fel de întrebare e asta? am zis eu prefăcându-mă oripilată. N-o să spun nimănui, a mințit ea. —Helen! am spus ușor amețită. Cred că aș fi preferat să fi fost furioasă pe mine. Acum trebuia s-o suport jucând rolul de cea mai bună prietenă ca să afle cum era Adam în pat, pentru ca apoi să spună la toată lumea. —Și el unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am auzit spunând. (Îmi tremura vocea.) Eu sunt. Ești bine? O să mă contactezi într-adevăr cât de curând posibil? Te rog s-o faci. (Ce altceva?) Te iubesc, dragul meu. Sper că știi asta. Am închis, simțindu-mă tulburată, amețită, exaltată; îi auzisem vocea. Dar, câteva clipe mai târziu, am clacat. Să îi las mesaje pe mobil nu-mi era de ajuns. Puteam încerca să-i trimit un mail. Dar nici asta nu avea să-mi fie de ajuns. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea amețită ca să pot sta în picioare. Trebuia să-i vorbesc. Aș fi dat tot ce aveam, aș fi fost gata să mor și eu, pentru cinci minute în care să-i pot vorbi. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Am mai făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la o viață împlinită. Ce i s-a întâmplat... lui Trish? Cum a murit? Anevrism. Într-o seară de vineri a venit acasă de la serviciu, ca de obicei- era profesoară, profesoară de engleză. Pe la șapte a zis că se simte amețită și că îi e greață, la opt intrase în comă și la 1.30 dimineața, la terapie intensivă, a murit. S-a oprit. Ca și Aidan, Trish murise tânără și pe neașteptate. Nu-i de mirare că simțisem o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu te simți terminată? a întrebat-o el pe Alice. Am început să mă simt amețită. Asta da, a mărturisit ea în timp ce Jake îi umplea paharul. —Nu ziceam „terminată“ în sensul ăsta. Tonul lui Jake era serios. —Mă refeream la ceea ce spuneai despre serviciul tău. Nu vrei să-ți folosești timpul într-un fel care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
matematica și memoria l-au trădat, așa că a plusat la capitolul răcoritoare postprandiale cu alte câteva pahare. Poate Își făcea griji pentru nimic. Harry nu era tocmai În șanț. Nu conducea niciodată când era amețit sau, mai degrabă, nu părea amețit atunci când conducea. Mai mult, era un bărbat respectat și plin de succes, iar ea era norocoasă să fie iubită de el. Era un amant jucăuș și inventiv, care se lansa de fiecare dată În noi aventuri, era deschis oricărui tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ctitori“, „tribuni“, „barzi“ și alți trubaduri lirici sau epici. Nici nu aflai dacă studenții chiar credeau în enormitățile astea sau doar încearcau să te păcălească. Dezastrul era complet, îți fugea mintea când la muzeu, când la grădiniță. De-aia trebuia amețită literatura. Trucată, întoarsă pe toate fețele și-apoi repovestită, de vocea proaspătă a unui magician. Onoare părea un cuvânt atrăgător. Îl întâlnisem de nu știu câte ori pe drum, și tot de-atâtea ori îl pierdusem. De fiecare dată când credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a trecut prin cap: bacon, măsline, ceapă, roșii, ardei, extra mozarella. Mi se făcuse și mie foame, gastrita dădea târcoale. L-am cercetat iar pe Mihnea. El butona textul, ospătărița se aplecase pe tejghea, Cezar picotea, tipele de pe televizor dansau amețite. Gândurile secționau lumina, fumul, încăperea, oamenii, purtând fiecare din viețile astea incomplete spre o direcție de nimeni cunoscută și cu-atât mai puțin controlată. Totul mergea ca pe roate. Știam din romane chestia aia cu timpul: se urcă două-trei trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La doar douăzeci de pași depărtare, Oan-san urmărea calm desfășurarea luptei. Cei opt arcași ai lui Jian Shi se apropiară, pregătindu-se să tragă. Dar, În spatele lor, un ușor murmur arăta uimirea războinicilor. Jian Shi se ridică din nou, ușor amețit. Locul În care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul, simțea că Își pierde simțul echilibrului. Privi În jur și văzu sulița pe care o scăpase, dar se răzgândi și scoase sabia lungă și Încovoiată. Așteptă câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]