3,529 matches
-
Decorurile, ambietul sunt esențiale în filmul lui Gilliam, fiecare etaj seamănă cu un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este cenușiu și prăfos, o lume lipsită de culori, de viață, artificială. Și de neuitat, scaunul de tortură aflat la capătul unei punți metalice suspendat în mijlocul unui
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
al absurdului, înrudit cu ceea ce Alan Wilde a numit ironie de tip disjunctiv: reacție la o lume percepută ca fiind alcătuită din fragmente, în care te poți și juca, dar tot mai aproape de marginile unui abis existențial care se cască amenințător, pe măsură ce subiectul oscilează între tentația de a fi fidel incoerenței și aceea de a o transcende. Mi-au reținut, de asemenea, atenția capitolele consacrate celor doi mari poeți interbelici: Tudor Arghezi și Ion Barbu. În ceea ce îl privește pe cel
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]
-
trepăda după cereale prin toată țara. Singurul dintre ei care umbla cu mașina prin oraș era primarul, care se îndrăgostise de jucăria lui decapotabilă. Îi făcuse garaj, să n-o rușineze vrăbiile și guguștiucii în curte. Buick-ul judecătorului avea ceva amenințător, mare și cu botul rînjit cum era. Să zicem, comenta observatorul lui, doctorul Tefik, că de cînd nu mai avea cîinii lupi cu care ieșea la plimbare magistratul voia să arate că nu se teme de nimic și că alții
Buick de holtei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7723_a_9048]
-
un văl/ Între mine și tine/ S-a ridicat timpul/ Ca un dragon/ O liniște prea mare/ Ne-a copleșit/ Cu o tăcere/ Asurzitoare/ Lăsându-ne înfiorați/ Și uimiți/ La malul acesta/ De sare" (Amintire). Obsesia insondabilului plutește peste tot, amenințătoare, aproape niciodată revelația nu e fericită, ori măcar senină: "Hieroglif peste tot/ În cer, pe pământ/ Îmi spune povestea/ Întors înăuntru/ Ca un lac din sanctuar/ În care pândesc/ Crocodili nemișcați" (Cuvânt). Solitudinea este starea de spirit dominantă, pe care
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
abătut în cursul zilei de 13 iunie peste București" (Adevărul, 14.6.1990); "O violență deșănțată prezidează abil tirania electorală" (Adevărul, 8.4.1990,1) etc. Sistemul conceptual revelat de metafore transpune violența în rândul fenomenelor naturale, primare: "Violența (...) licărește amenințător ca un joc în așteptarea curentului de aer care să stârnească vâlvătaia..." (Adevărul, 4.12.1990, 5). Ea reprezintă răul absolut, anormalitatea - fapt ce revine la a o metaforiza, alternativ, ca boală: "se întreține ca o afecțiune autoimună...; tot ceea ce
Tema violenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9708_a_11033]
-
etajul de sus, dintr-un motiv oarecare invocat de mama sa, dar care se pare că se lega în mod inexplicabil de ideea de igienă și moralitate. Acolo sus, unde se termina covorul, dincolo de baie și de spălător parcă pândeau amenințător, din umbră, fapte de viață. O dată, o singură dată pătrunsese el în acest tărâm interzis: în vârful picioarelor, sub blânda apăsare a vârstei de șase ani, se apropiase de camera în care dormea acum și se uitase pe furiș în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca să-i dea economiile, să le poată schimba pe vodcă. Cum se pot face economii dintr-o pensie de 20 lei e un secret pe care numai moldovenii de peste Prut îl știu. Și nu-l spun nimănui. Racheții se apropie amenințător de biroul lui Lionel. Grișa întreabă în română: — Muncim și duminica? Vaniușka are impresia că lui îi este adresată întrebarea și răspunde: — Da. Grișa îl privește ca pe un imbecil, ceea ce și este. Lionel, panicat, întreabă în franceză: — De la inspecția
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
am dispărut: vizităm Valea Loarei. Ziua aia nu mi o plătești. Batem palma? — Fără contracte, nu pot. Faci pe nebunul cu noi? Știi că șantierele mai iau și foc... Grișa se sprijină în cotul stâng de birou și-l privește amenințător. Vaniușka lasă canistra jos și-i deșurubează capacul. Scoate o cutie mare de chibrituri rusești, aprinde unul, se sprijină în cotul mâinii drepte de birou și apropie chibritul de Lionel. Între timp, cu mâna stângă, înalță canistra la nivelul biroului
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ale confruntării cu Robespierre când bichonul se aflase sub influența alcoolului. Patrulează sârguincios, dintr-un capăt într altul al coridorului, așa cum a învățat la școala de poliție absolvită de curând. Invariabil, de câte ori ajunge în dreptul apartamentului lui Liliane, aude un mârâit amenințător dinăuntru. Și tot invariabil, de fiecare dată se lasă în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bifat în scadențar căsuța sâmbătă. O bifează. A mai rămas o singură căsuță nebifată: duminică. Didier iese. Îl observă pe agentul Patrick în aceeași poziție nefirească, amenințând ușa de la apartamentul lui Liliane. Când trece prin spatele lui, aude un mârâit amenințător și niște bufnituri furioase din spatele ușii. Didier se felicită în gând că n-a ales să facă o carieră în poliție: e o meserie prea periculoasă. E ora 10.50. Didier iese din lift. Ține în mână un buchet splendid
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cărți și prin aceasta, implicit, a bolii cu transmitere textuală bovarismul. De sub masca unui dandy cabotin și teatral, elogiul lui Gaev țintește, Însă, altceva. Salutul lui este un elogiu [adus-n.n.] frumuseții gratuite a lumii și un avertisment Împotriva amenințătoarelor devastări și parcelări a livezilor de vișini, a bibliotecilor, a iluziilor, a paradisurilor, fie ele chiar și artificiale” p.111 (aici parcă simțim influența lui George Banu din Livada de vișini, teatrul nostru ); și mai e interesant de meditat, așa cum
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
În antichitatea Îndepărtată, de la care ni s-a transmis modificându se odată cu diferitele transformări sociale și religioase. În perioada Înfloritoare a imperiului roman prostituția ajunge la cea mai rafinată exteriorizare și, paralel cu cultul față de desfătările corporale, depravarea ia proporții amenințătoare. Triumful creștinismului și izbânda ideilor generoase Întronate de el a pus oarecum ordine În debandarea moravurilor din epoca precreștinității iar spiritualismul și ascetismul creștin au accentuat disprețul față de manifestările sexuale. Din punct de vedere etimologic, termenul de prostituție provine din
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
va fi suficient de mulțumit că ție îți e rău: numai terenul și clima te pot ajuta. dacă remușcările tale vor dispărea și vei purta rochia albă subțire, vei reuși să te faci nevăzută, vei reuși să evadezi din privirea amenințătoare a dușmanului tău, vei reuși să pășești către gră dina paradiziacă a dragostei celei noi, cu gust de migdale și de prune uscate, vei reuși să te transformi o vreme într-o libelulă pe care sabia nu o poate tăia
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o săptămână a trecut deja. nouă în al patrulea loc: în aer nu se mai aude fâlfâitul păsărilor, pe câmpuri nu mai aleargă animale sau nu le mai percepi tu. ele pot fi încă acolo, la fel, dacă nu mai amenințătoare, dar le simți mai ușoare sau chiar dispărute, îți întorci privirea spre cerul tău, cerul de deasupra cerului, deși acum este vremea tunetului de deasupra vântului, al cărui zgomot asurzitor se aude mai puternic și mai departe, purtat de aerul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cerul. astfel dragostea ta nu va fi pârjolită, ci va crește precum o împărăție justă. vedere dublă șase în al treilea loc: te întâlnești cu oameni ticăloși, deghizați în animale, pentru a părea fără vină, cu cerșetori, cu amputați, cu amenințătoarele coșmaruri din copilărie. caută în faldurile hainelor dragostei tale compasul cu nas de smarald, așează-l cu acușorul pe chelia primului ticălos întâlnit și trasează un cerc care să-i cuprindă pe toți ceilalți. smoală încinsă se va naște dintr
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Franței, cât și a Angliei, a fost cel care a avut loc ca urmare a aventuroasei întreprinderi a lui Mehmet-Ali. Rusia, care se oferise în timpul ostilităților acestuia față de Sultan, să-i dea ajutorul necesar înlăturării pericolului stârnit de acest spirit amenințător, încheie în 1833 Tratatul de la Unkiar-Skelessi, la care a fost atașat un articol secret, prin care Rusia transforma Marea Neagră într-un lac ruso-turc, prin închiderea Strâmtorilor pentru vasele de război ale altor puteri.29 Spre deosebire de Franța, care vedea în existența
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
ridicat în decurs de 15 luni, lucrându-se într-un ritm alert, turnându-se 442 000 mc de beton (un camion la 2-3 minute) și fără întrerupere, duminică și în zilele de sărbătoare, și acest ritm era impus de presiunea amenințătoare și iminentă a fluviului. Dacă la termenul stabilit prin calcule precise februarie 1971 barajul nu ar fi atins cota finală, pește zidurile de beton neterminate și pește schelele constructorilor ar fi năvălit apele Dunării. Condițiile luptei erau date de fluviu
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
așezat în jâlțul cel alb. Să se bucure prostimea și să dănțuiască întru slava Măriei Sale! (Afară sunet de trâmbițe și de tobe. Urale destul de anemice în plan îndepărtat. Lingușitorul se duce grăbit către ușa din dreapta, o deschide și face semne amenințătoare cuiva. Uralele se întețesc, sfetnicul pare mulțumit, revine. Treptat, uralele se vor stinge.) PRICINĂ: Așa... Acuma, fiindcă-mi știu supușii bucuroși și fără griji, precum se poate auzi, să ne întoarcem cu bunăvoie la ale noastre. Fata noastră cea mijlocie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prea târziu, nu te mai poți descotorosi niciodată. Invadează toată planeta, o străpunge cu rădăcinile lui și, dacă planeta e mică, nu mai rămâne nimic din ea. Secvența aceasta poate fi însoțită de ridicarea, în plan depărtat, a unei umbre amenințătoare de arbore uriaș. Apoi umbra va fi abătută și retrasă.) MICUL PRINȚ: Uneori, poți lăsa o treabă pentru mai târziu, nu-i nici o pagubă. Dar când e vorba de baobabi, e groaznic dacă te lași înșelat, la început, de aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
părăsi pentru o fracțiune de secundă, fiind la un pas de producerea unui accident. Norocul lui că celălalt conducător auto, mai atent, evită coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia însoțită de un semn al unui pumn amenințător ieșit prin geamul deschis, dar în loc să-i reproșeze, îi mulțumi în gând că scăpaseră amândoi teferi. Ajuns acasă, rămase stupefiat. Chiar lângă cuierul de la intrare, era o valiză, pardesiul Doinei pus peste ea și un pachet de cărți, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mașina lui, aruncând la întâmplare o sumedenie de cuvinte neînțelese, fără putința de a se controla. Se vedea că întâmplarea îl marcase și-i produsese un șoc puternic. Înainte de a se instala la volan, îi transmise lui Radu un semn amenințător cu mâna, care putea să semnifice: ,,Fii atent pe viitor, băiete!", sau ,,Ai merita o bătaie!"... Duse mașina la garaj și o săptămână nu mai lucră, o ținu într-o beție continuă. Nu știa nici el de ce bea, de necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe care nici chiar Timpul, care e atât de îngăduitor, nu le poate acoperi. * Deocamdată, între cei doi soți se menținea o distanță ce putea fi apreciată ca relativă însă era plantat un semn de întrebare, întocmai unui marcator, rămas amenințător la răscruce de drumuri. Priveau amândoi ca niște îndoliați spre apus dorind să alunge toate gândurile negre, ca apoi să-și îndrepte privirile spre răsărit, spre izvorul de lumină, de la care așteptau un semn purtător de nădejde. Erau momente când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nevrând, de gloata dăunătoare, de parcă aș sta așezată în vecinătatea unui rug încins, de care nu pot să mă despart, pentru că sunt legată strâns, și dedesubtul meu se află focul puternic, care arde necontenit. Iar, pe măsură ce vremea trece, flăcările încep amenințător să se înalțe, mistuindu-mă în văpaia lor, până când voi dispărea de tot. Și nu am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pe care o avea mama ( pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
semnificația lor profundă, și, uneori, devin victime ale unor lucruri de care sunt străini. Vă rog foarte mult să vă gândiți la gestul dvoastră, și s-o primiți Înapoi la programul religios! adaugă mătușa mea, pe un ton ferm, aproape amenințător. Nu-l cunoașteți pe tatăl acestei fete! Când bea două-trei pahare cu vin, devine alt om... unul violent În fața căruia nu trebuie să stai. Cine credeți că primește toate „sudalmele” și, nu de puține ori, loviturile fizice? Cine? Nimeni alta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]