330 matches
-
aminti că își pusese în gând, de la plecarea din București, să afle cât mai multe despre viața ei petrecută aici. Totul începuse să se închege ca un mozaic. Un mozaic refăcut din atâtea piese disparate... Parcul, aleile, casa, scrinul cu ametist, Jurnalul, scrisorile, atelierul, cămașa în carouri... Avea însemnate, într-un carnețel, din "Jurnalul lui Clotilde" câteva din "obiectivele" ei care, paradoxal, figurau și printre cele ce-și mai propusese și el să vadă în cele trei luni de ședere aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tulburare îl cuprinse, ea observă și-l întrebă, oprindu-se din dans în fața lui: S-a întâmplat ceva? Parcă n-ar fi fost destul acea amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Beatrice și Mihai. Era mândru de Mihai, se vedea realizat prin el. Dar Beatrice cu părul ei blond, căzând în cascade, cu ochii aceia ca cerul, cu vocea blândă și caldă... Și lovitura aceea în moalele capului cu inelul cu ametist. Fugise de la Paris, voia să-și afle liniștea, să scape de fantasme. De aceea își luase casa de la Bucura, de aceea muncea acolo de dimineață până seara, să-și umple timpul, să cadă secerat, să doarmă fără vise, să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
logodnă pus în degetul statuii... Și statuia nu era o Venus oarecare, era o frumusețe blondă, cu ochii albaștri, era Clody... Venise să-i înapoieze inelul de logodnă? Inelul cel din aur alb, cu diamante, care avea în mijloc un ametist, în formă de inimă! Și parcă de undeva apăruse și părintele Gherasim, cu cădelnița și busuiocul muiat în agheasmă, și îi tot dădea cu cădelnița și agheasma pe la nas, spunându-i: "Cere-i iertare, Petre, cere-i iertare"...! Ușor-ușor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se plictisea, mereu își găsea ceva de lucru. Ba în livadă, ba la gard, ba prin sat, la sfat cu oamenii..., dar totuși viața e făcută ca să fie trăită în familie sau cel puțin în doi. Deodată își aminti de ametist uite mesajul! Am bucuria de a trăi, de a crea și parcă ura care-l sugrumase de atâta timp se risipise. Și evadarea din București îi făcuse atât de bine! Cu mâinile lui a creat această casă, această frumusețe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oferi o casetă cu bijuterii, Brazilia fiind o țară bogată în pietre prețioase și semiprețioase. Caseta, lucrată dintr-un lemn local foarte frumos și parfumat, pau do Brasil, avea o diademă, un colier, o brățară, cercei și un inel, cu ametiste, prinse în aur alb și garnitură de diamante. Erau o minunăție! De la Regina Elisabeta au ajuns, ca dar de nuntă ,la Regina Maria și de aici... Tată, deci în casetă erau o diademă, un colier, o brățară, doi cercei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis al mirtului de Paphos nu este mai prejos. Agrippina îi adresează soțului ei un surâs reflectat la nesfârșit de sclipirile delicate de ametist și trandafir alb ale pelerinei. Răspunde însă cu o mișcare țeapănă a capului la salutul musafirului neaștep tat. Oare lâna asta a asimilat toate culorile în care a fost scăldată? se întreabă Herodes Agrippa cu sufletul greu. Zâmbetul victorios al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Istanbul. Web site-ul se deschidea cu o melodie familiară: Istanbulul se numea odată Constantinopole/ Acum se numește Istanbul, nu Constantinopole... Odată cu melodia aceea apăreau contururile unui oraș ce se Întindea sub umbrele pâlpâitoare ale apusului, văluri peste văluri de ametist, negru și galben. În mijlocul ecranului se afla o săgeată luminoasă care Îți arăta pe ce trebuia să dai clic ca să intri În camera de chat. Trabuia să te Înregistrezi cu o parolă ca să poți trece mai departe. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De câte ori mă înțeapă inima, am senzația că destinul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pietre, și anume patru rînduri de pietre: în rîndul întîi, un sardonix, un topaz, și un smaragd; 18. în al doilea rînd, un rubin, un safir, și un diamant; 19. în al treilea rînd, un opal, un agat, și un ametist; 20. în al patrulea rînd, un hrisolit, un onix, și un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur. 21. Să fie douăsprezece, după numele fiilor lui Israel, săpate ca niște peceți, fiecare cu numele uneia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
în el patru șiruri de pietre: în șirul întîi era: un sardonix, un topaz și un smaragd; 11. în al doilea șir: un rubin, un safir și un diamant; 12. în al treilea șir: un opal, un agat și un ametist; 13. iar în al patrulea șir: un hrisolit, un onix și un iaspis. 14. Pietrele acestea erau legate în ferecăturile lor de aur. Erau douăsprezece, după numele fiilor lui Israel; erau săpate ca niște peceți, fiecare cu numele uneia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
La bărbații în costum. La femeile în haine de blană. Toți sunt asasini Rolfing, spune ea. Asasini Reiki. Asasini prin irigarea colonului. În terapia cu pietre prețioase, spune Angelique, dacă pui un cristal de cuarț pe inima cuiva, apoi un ametist pe ficat și un turcoaz pe frunte, provoci o comă ireversibilă. E destul ca un expert feng shui să se strecoare în camera cuiva și să-i rearanjeze mobilierul pentru a provoca o afecțiune renală. — Moxibustiunea, spune ea, știința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ai cucerit lumea agitată a iluziilor spulberate. În magazinul de ciudățenii ai împachetat veri foșnitoare care mă îmbâcseau, gelozii en gros, nori încărcați cu iluzii plesnitoare, inconștiențe duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
exact așa cum mă gândeam: Zach era adorabil, doar că avea și el toane ca toți newyorkezii pe care-i cunoșteam. În timp ce soseau invitații, m-a tras de-o parte într-un dormitor și mi-a dăruit un superb colier de ametiste roz pe care îl comandase special știind că rozul e culoarea mea preferată. Ce bine că nu i-am pomenit nimic de amânare. Julie era cea mai strălucitoare moștenitoare din salonul lui Muffy. A flirtat cu Charlie toată seara, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se Învârtejească, hainele se umflă, Întreaga piață se acoperă cu un văl ireal. Împrejurul Reghistanului se ridică trei monumente, trei ansambluri gigantice, turnuri, cupole, portaluri, ziduri Înalte Împodobite În Întregime cu mozaicuri migăloase, cu arabescuri cu luciri de aur, de ametist, de turcoaz. Și cu Înscrisuri laborioase. Totul e Încă maiestuos, numai că turnurile sunt Înclinate, cupolele sunt sparte, fațadele scorjite, roase de timp, de vânt, de secole de nepăsare; nici o privire nu se ridică spre acele monumente, coloși semeți, superbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e surpare de mină, e frângere de țesut, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
razele câte unui apus ca pe strunele unei harfe. sunetul se leagă din rășini portocalii ce bat înspre rozuri și violeturi, în registrul grav, aproape întunecat, al indigoului răgușit. sunt sonuri ce urcă-n înalt, fac din seară un uriaș ametist, a cărui strălucire unge pământul cu tămăduitore pomezi. e un cântec care cheamă spre moarte ca spre un ceresc festin, nu-i chip să-l ratezi, să nu te pătrundă, asemeni unui dureros spin. dar totul durează atât de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
aruncat ochii peste colecția mea de cărți: Ghidul impozitelor, Comoara din insulă, Cămătarii, Timon din Atena, Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut predecesoarelor Selinei, cu excepția Cămătarilor, pe care, din câte îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat la combina mea muzicală ultrasofisticată. Cu mulți ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
milioane de dolari. Dar trebuia să știu foarte bine care îmi sunt prioritățile. Un film bun nu conta. Good Money nu conta. Banii contau. Banii contau. — Lorne, am spus eu. Lorne! Lorne? Oh, Lorne? — Rubine, smaralde, diamante, perle și un ametist în valoare de un milion și jumătate de dolari. — Lorne. — Dă-i drumul, John. Spune ce ai în cap. — Lome, dacă Gary e așa de bogat, cui îi mai pasă că are îa bucătărie heroină în valoare de două milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și pasul poticnit; îngemănat cu locul în care-am poposit, pe-o pajiște umbroasă cu verde ponosit. Dar când credeam că timpul e nadă fără rost, ai izvodit lumina ce este și a fost; împresurați de stele, cu ochi de ametist, ai dat doar înțelesuri să nu mai fiu iar trist. Cum este ghiocelul firav prin multe flori, le-ai întrecut pe toate rotind în jur culori; tu ram ești mai departe, c-ai vrut să fii un ram în basmul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cum mocnește Un foc ce arde ne’ncetat? Nici gheața iernii nu-l topește ... Dar oare crezi c-a încercat? Auzi cum țipă doru-n tine Cu un ecou prelung și trist? Cum lacrima abea se ține în ochii tăi de ametist? Auzi cum firicelul fraged Al vieții tale zbuciunate Se frânge ca podețul putred Ce-i rupt și-apoi purtat de ape? Și simți cum inima îți bate în zbuciumul lăuntric, surd? Din lanțuri parcă-ar vrea să scape Spre cerul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
eu îmi așezam receptorul între umăr și ureche, ca să-mi eliberez ambele mâini și să navighez prin in-box, de mai mult galben lămâie, de mai mult roz de petunie, de mai mult albastru acvamarin, de mai mult roșu întunecat de ametist, de mai mult fucsia care să-ți sară în ochi, de mai mult... Zgomot puternic de receptor căzut pe biroul meu. Cu toate astea, o auzeam, în continuare, pe mama, listându-și curcubeul de culori, ceea ce însemna că, aparent, ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
înfășurat în jurul unui bărbat care avea fața răvășită de groază. Vânătorul strângea cu mâna dreaptă reptila de după cap, ca s-o sugrume; i se vedeau degetele crispate, încordate cu disperare în spatele ochilor pitonului, fascinanți, semănând perfect cu două pietre de ametist; și încă nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De câte ori mă înțeapă inima, am senzația că destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]