339 matches
-
("Transportorul Amfibiu Blindat Model 1977") este un transportor blindat pentru trupe proiectat și fabricat în România. Constituie un mijloc de luptă și transport al grupei de infanterie din unitățile mecanizate. A fost succesorul modelului TAB-71, fiind înlocuit la rândul său de modelul
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
1944) a fost o bătălie navală decisivă al celui de Al Doilea Război Mondial care a eliminat efectiv capacitatea Forțelor Navale Imperiale Japoneze să mai întreprindă în viitor acțiuni de mare anvergură cu portavioane. Bătălia a avut loc în timpul invaziei amfibii al insulelor Mariana în timpul Războiului din Pacific. Bătălia a fost cea cea de a cincea bătălie majoră „portavion contra portavion” între forțele navale japoneze și cele americane, în care erau implicate elemente ale Marinei Militare a SUA, Flota a 5
Bătălia din Marea Filipinelor () [Corola-website/Science/325075_a_326404]
-
debarcare în Insulele Falkland. Invazia s-a izbit de apărarea organizată de Guvernatorul Insulelor Falkland, Sir Rex Hunt, comanda operațiunilor fiind încredințată sergentului (Maior) Mike Norman din Royal Marines. După debarcarea unui grup condus de locotenentul-comandor Guillermo Sanchez-Sabarots, din Grupul Amfibiu de Commando, a urmat un atac asupra barăcilor Moody Brook, schimb de focuri între trupele argentiniene comandate de Hugo Santillan, și micul detașament britanic, condus de Bill Trollope, asaltul final, capitularea și predarea apărătorilor britanici ai casei guvernatorului (Government House
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
ușoare de atac la sol FMA IA 58 Pucará și T-34 Mentor. În cursul raidului au fost distruse mai multe avioane, respectiv 6 avioane Pucaras, 4 T-34 Mentor și un Short Skyvan. În noaptea de 21 mai, Forța Amfibie Britanică (British Amphibious Task Group), sub comanda lui Commodore Michael Clapp (Commodore, Amphibious Warfare - COMAW), a pus la punct “Operațiunea Sutton”, practic, o debarcare pe plajele din zona localității San Carlos (Water), pe coasta de nord-vest a insulei East Falkland
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
3 Commando (3 Commando Brigade) au fost desfășurați la sol după cum urmează : Batalionul 2 - regiment de parașutiști (2nd Battalion, Parachute Regiment - 2 Para), de la bordul feribotului “Nordland” și Comandoul 40 de pușcași marini (40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
40 Commando - Royal Marines) de la bordul navei amfibie “HMS Fearless” L10 6, au debarcat în San Carlos (Blue Beach), Batalionul 3 - regiment de parașutiști (3rd Battalion, Parachute Regiment - 3 Para) a debarcat în portul San Carlos (Green Beach) de pe nava amfibie “HMS Intrepid” L11 6, iar Comandoul 45 al RFA "Stromness" (A344) a debarcat în Ajax Bay (Red Beach). Cele 16 nave de debarcare, 8 LCU(Landing Craft Utility) și 8 LCVP Mk2 (Landing craft of the Royal Marines) au fost
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
să mărșăluiască în noaptea de 2 iunie, în timp ce trupele Scots Guard, împreună cu cealaltă jumătate a trupelor Welsh Guards să fie transportate pe mare, folosind o navă de debarcare (LSL - Landing Ship Logistics), LSL "Sir Tristram", și un doc de transport amfibiu (LPD - Landing Platform Dock), respectiv LPD "Intrepid", în noaptea de 5 iunie. S-a decis ca "Intrepid" să aștepte o zi, pentru a putea fi încărcat la maxim, la fel și "Sir Tristram", astfel încât au putut părăsi San Carlos, a
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
se transforme într-un peisaj de vis, provocând personajele centrale să regreseze mental. Deasupra acestora a crescut o junglă tropicală luxuriantă ca în Terțiar. O mână de supraviețuitori navighează către nord, deasupra unei Londre scufundate, croindu-și drum printre reptile amfibii și animale uriașe. Povestea are loc în anul 2145. "The Burning World" (1964) descrie o lume în care apa este rară (în contrast cu romanul anterior "The Drowned World"). După o secetă îndelungată, râurile s-au transformat în mici șiroaie și pământul
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
dezvoltă 154 de cai putere. Vehiculul blindat de luptă are tracțiune integrală 4×4 și suspensie de tip bară de torsiune, independentă. Viteza maximă pe șosea este de 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Vehiculul este amfibiu, fiind propulsat cu viteza maximă de 8 km/h pe apă cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele camerei energetice. Pregătirile înaintea operațiunilor amfibii sunt minime, necesitând verificarea vehiculului, pornirea hidrojetului și ridicarea plăcii spărgătoare de valuri. În partea frontală a vehiculului
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
Viteza maximă pe șosea este de 85 km/h, iar autonomia este de 700 de kilometri. Vehiculul este amfibiu, fiind propulsat cu viteza maximă de 8 km/h pe apă cu ajutorul unui hidrojet aflat în spatele camerei energetice. Pregătirile înaintea operațiunilor amfibii sunt minime, necesitând verificarea vehiculului, pornirea hidrojetului și ridicarea plăcii spărgătoare de valuri. În partea frontală a vehiculului se află un troliu pentru auto-scoatere.
TABC-79 () [Corola-website/Science/322866_a_324195]
-
de un sistem de propulsie cu jet reactiv și a parcurs distanța Galați-Tulcea în 35 de minute cu o viteză medie de 57 km/h. Nava putea transporta 35 de pasageri. Navele pe pernă de aer pot fi de tip amfibie ce se poate deplasa pe apă și/sau pe uscat și neamfibie numai pe uscat. Navele pe pernă de aer de tip neamfibie, ce pot evolua pe sol uscat, accidentat, gheață, sau zăpadă sunt prevăzute cu pereți laterali rigizi, perna
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
formează între pereții laterali și structurile flexibile din prova și pupa, ceea ce reduce semnificativ pierderea de aer. Navele cu pereți laterali rigizi imerși, sau de tip neamfibie necesită un procent de 30% din puterea de propulsie necesară navelor de tip amfibie, la același deplasament. Acest tip necesită cantități mari de energie pentru sustentație și propulsie.
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
au reușit să iasă din încercuire. Sultan Yacoub a rămas unul dintre puținele obiective neadjudecate de Israel în acest conflict. Ei au înaintat înspre Beirut. Pentru a tăia toate rutele de retragere ale OEP, marina israeliană a facilitat o debarcare amfibie de tancuri, blindate și parașutiști la nord de Sidon. Israelienii au ajuns curând la Beirut și erau hotărâți să îndepărteze OEP din Libanul de Sud. Tir și Sidon (marile orașe din Libanul de Sud, aflate încă în fâșia de ) au
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
grea standard a armatei sovietice, fiind folosită ca mitralieră antiaeriană (fixată pe un pivot, trepied sau pe cupola tancurilor sovietice) și ca mitralieră grea pentru infanterie. DȘK a fost folosită și ca armament principal pentru unele tancuri ușoare, precum modelul amfibiu T-40. În 1946 a fost dezvoltată o variantă îmbunătățită: DȘK 1938/46 sau DȘKM (M de la modernizată). Pe lângă Uniunea Sovietică (Rusia), mitraliera DȘK a mai fost fabricată sub licență și în Cehoslovacia, China, Iran, Iugoslavia, Pakistan și România, fiind
DȘK () [Corola-website/Science/322262_a_323591]
-
după înfrângerea trupelor aliate în Bătălia de la Dunkerque și evacuarea evacuarea corpului expediționar britanic din mai 1940, britanicii au început să dezvolte forțe de comando sub comanda Combined Operations Headquarters. Odată cu acestea au fost dezvoltate tehnici și echipamente pentru războiul amfibiu. La sfârșitul anului 1941 a fost pus la punct un plan pentru debarcarea a 12 divizii în jurul portului Le Havre, dată fiind retragerea unor trupe germane din zonă trimise pe Frontul de Răsărit. Acest plan, care a primit numele Operațiunea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
șefii statelor majore în mai 1942. Planul prevedea un atac efectuat de parașutiștii britanici împotriva bateriilor de artilerie inamice și un atac frontal amfibiu efectuat de canadieni. Mai târziu, operațiunea aeropurtată a fost anulată și a fost înlocuită cu atacul amfibiu a două comandouri britanice, care urmau să neutralizeze bateriile de artilerie. Guvernul canadian a exercitat presiuni pentru implicarea trupelor sale în acțiune. A fost selectată în aceste condiții Divizia a 2-a de infanterie canadiană de sub comanda generalului John Hamilton
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fost decisă în cele din urmă de factori asupra cărora nu au putut interveni în niciun fel. În ciuda criticilor aduse lipsei experienței de luptă a canadienilor, trebuie subliniat că planificatorii aliați nu aveau niciun fel de experiență în domeniul debarcărilor amfibii. Niciunul dintre ei nu a prevăzut o rată a pierderilor atât de ridicată. Datorită noutății absolute a atacului, comandanții superiori au decis efectuarea unor preparative minime, iar erorile strategice și tactice au dus la pierderea unui număr atât de însemnat
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
Von Rundstedt nota că ambele tabere vor face evaluări ale debarcării și că o nouă tentativă de debarcare va fi mai greu de respins. Lecțiile învățate la Dieppe au devenit un exemplu a ceea ce nu trebuia făcut în următoarele operațiuni amfibii și au asigurat creionarea planului debarcărilor din Normandia de peste doi ani. Eșecul de la Dieppe au evidențiat câteva aspecte importante: Ca urmarea a concluziilor trase după raidul de la Dieppe, britanicii au dezvoltat o gamă variată de vehicule blindate specializate, care permitea
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
fiind practic de neapărat. Era cazul Pomeraniei și Poznańului. Zona litoralului trebuia apărată cât mai mult posibil, iar distrugătoarele marinei militare poloneze (Burza, Błyskawica și Grom) urmau să fie evacuate în Regatul Unit. Submarinele poloneze trebuiau să atace vasele invaziei amfibii germane din Marea Baltică. Linia defensivă principală urma să fie formată în regiunile pădurea Augustów - râul Biebrza - râul Narew fluviul Vistula (și orașele Modlin, Toruń, Bydgoszcz) - lacurile Inowrocław - râul Warta - râul Widawka - Częstochowa - fortificațiile din Silezia orașul Bielsko-Biała - orașul Żywiec - nodul
Plan Zachód () [Corola-website/Science/330180_a_331509]
-
fost Operațiunea Overlord și s-a desfășurat între 6 iunie - 19 august 1944, cănd Aliații au traversat Sena, sau, după alți autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operațiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldați, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Primele forțe aliate care au intrat în lupta în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit și Statele Unite. După primul
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
Normandia a început cu acțiunile aeropurtate ale trupelor de parașutiști și ale infanteriei transportate cu planoare și cu atacuri masive ale aviației, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineața zilei de 6 iunie a fost declanșată acțiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. Forțele destinate acțiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
au fost mulțumite că au ocupat terenul, datorită metodei tradiționale de a pretinde victoria. În ciuda acestui mare triumf francez de pe câmpul de luptă, situația generală a garnizoanei franceze izolată în sudul Italiei nu s-a schimbat substanțial. Folosind o forță amfibie mică și loialitatea populației locale, Ferdinand al II-lea de Neapole a fost curând după aceea în stare să reia Napoli. De Córdoba, folosind tactici de gherilă, și evitând cu atenție orice preț întâlnirea directă cu temutele batalioane elvețiene sau
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
Diviziei "Cosseria", care înainta în zona litoralului spre Nisa, trebuiau să i se alăture unitățile de vânători de munte care coborau pe valea Vésubie și Regimentul "San Marco" care trebuia să execute o debarcare în spatele fortului francez "Cap Martin". Debarcarea amfibie a trebuit să fie anulată datorită unor probleme logistice - defecțiuni mecanice, supraîncărcarea vaselor și marea agitată. "Regia Marina" nu dispunea de suficient de multe vase de debarcare și de aceea rechiziționase vase de pescuit și de agrement. Marina italiană a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
până la semnarea armistițiului vasele italiene din apropierea litoralului. Luptele de pe străzile orașului Menton au fost aprige. Italienii au atacat prin cartierul Baousset și au cucerit pe 23 iunie dealul pe care se află mânăstirea capucinilor Notre-Dame de l'Annonciade. O debarcare amfibie planificată la Garavan a unităților Cămășilor Negre (MVSN) de pe 24 iunie a trebuit să fie anulată datorită condițiilor meteo nefavorabile. Soldații francezi, cu excepția garnizoanei fortului avansat de la Pont Saint-Louis, s-au retras treptat din Menton. Pe 24 iunie, infanteria italiană
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Operațiunii "Switchback", Divizia a 3-a de infanterie canadiană a organizat un atac pe două direcții. Astfel, Brigada a 7-a de infanterie canadiană a traversat Canalul Leopold, iar Brigada a 9-a de infanterie canadiană a lansat un atac amfibiu spre punga germană. În ciuda rezistenței puternice a germanilor, Brigada a 10-a de infanterie canadiană a reușit traversarea Canalului Leopold, iar Brigada a 8-a de infanterie canadiană a înaintat spre sud, deschizând o cale de aprovizionare a trupelor care
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]