725 matches
-
deja binele sau răul, gândindu-l mai întâi, după cum crede el de cuviință. -Abyssus abyssum invocat! rosti sentențios cineva. Ponțiu Pilat își întoarse capul dorind să vadă cine vorbise însă chiar atunci mai mulți servitori având în mâini tăvi și amfore înconjuraseră pe fiecare dintre oaspeți oferind acestora mulsum, un vin în care fusese adăugată miere. -Adânc pe adânc cheamă! Nimic mai potrivit! întări Simbinacus cele spuse. Acest haruspex spunea că acest adânc al ființei iese la suprafața omului, putându-se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
mare diversitate: obiecte cu semnificație religioasă precum candelabrul de la Biertan (jud. Sibiu) cu chrismon și inscripția "Ego Zenovius votum posui", apoi potire și vase liturgice. La Porolissum (Moigrad jud. Sălaj), s-au găsit inele, cruciulițe, accesorii pentru veșminte cu simboluri, amfore creștine. Lăcașuri de cult s-au ridicat peste tot, pe teritoriul daco-roman, de la sfârșitul secolului al III-lea. Ele s-au aflat la Sucidava (Celei), la Slăveni (jud. Olt), Porolissum (Moigrad, jud. Sălaj), la Drobeta și Gornea (jud. Caraș-Severin). În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din preajma castrelor, ca și misionari veniți aici din Scythia Minor. În plus, trebuie să avem în vedere și o serie de obiecte paleocreștine puse în evidență de investigațiile arheologice: chiar la Barboși s-au aflat două cruci de sidef, o amforă cu literele inițiale XP (Hristos), datate secolul III. La Cândești-jud. Vrancea, într-o așezare dacică, s-au descoperit o cruciuliță și o cupă getică cu cruce, la Mitoc-jud. Botoșani, cruciulițe din sidef din secolul III, iar la Tăcuta, la nord
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jud. Sibiu), binecunoscut, menționăm și sarcofagul păgân cu semnele crucii de la Ampelum (Zlatna), inscripția păgână cu cruce și literele grecești alfa și omega de la Napoca (Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cluj), o lampă cu crucea creștină, din secolele IV-V, de la Apulum (Alba Iulia), trei amfore cu monograma creștină de la Sucidava (Celei), blocuri de piatră cu cruci creștine. Cea mai însemnată descoperire este bazilica creștină din Sucidava (Celei) cu o amforă ce poartă inscripția (greacă): "A lui Luconohu, fiul lui Licatiu, prezbiter", cel mai vechi nume de preot din nordul Dunării. Creștinismul daco-roman s-a născut ca o continuare firească a celui latin din sudul Dunării. Au existat misionari trimiși în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtonă (romanică) de la Dunăre și Carpați era antrenată cu produsele sale în relațiile de schimb-grânele, animalele, pieile, mierea și ceara făceau obiectul comerțului din această zonă. Din afară pătrundea în nordul Dunării o serie de produse (mărfuri) bizantine: ceramică superioară (amfore), podoabe de aur și argint, țesături fine, arme, obiecte bisericești. În secolul al X-lea, pe artera economică a Dunării de Jos circulau mărfuri renumite. Circulația monedei bizantine acoperea o arie largă, Dobrogea, linia Dunării, Banat, sudul Moldovei, Transilvania. S-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
datat din secolul IX-X, poartă o inscripție cu caractere grecești, dar conține și cuvântul românesc "Petre" (numele olarului). Potrivit interpretărilor date, aceasta ar fi una din cele mai vechi dovezi de limba română. Apoi, la Păcuiul lui Soare, pe o amforă, s-a descoperit o ștampilă de bronz cu numele Gheorghe. S-au descoperit numeroase cruciulițe și aplice din metal, cu texte (inscripții) în limba greacă-o cruciuliță de bronz de la Dinogetia (Garvăn) poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vinul în ulcioare, ceea ce este iarăși oprit” (96). Spre deosebire de cultivarea și utilizarea tutunului, atestate în zona balcanică de la sfârșitul secolului al XVI-lea, practicarea viticulturii și consumarea vinului în spațiul carpato-dunăreano-pontic sunt activități confirmate de descoperiri arheologice (cosoare de viță-de-vie, amfore indigene etc.), ca și de unele relatări antice. Claudius Aelianus, de exemplu, nota că „despre traci s-a dus vestea că sunt grozav de bețivi” (Felurite istorioare, III, 15). Grecii foloseau zicala „a bea ca un trac”. Pomponius Mela scria
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
caut încă informații despre vinul închegat”, spune profesorul Idel (243). Este posibil să fie vorba de vinul făcut mai tare prin înghețare. O tehnică a geților de la Tomis, descrisă de Ovidiu în Tristele și care a supraviețuit la țăranii români. Amfora/butoiul de vin se scotea iarna afară. Apa din vin îngheța, gheața se arunca și rămânea o băutură alcoolică foarte tare, mai vârtoasă. Poate că acesta era „vinul închegat”. Contemporan cu întemeietorul hasidismului, Israel Zamosc (mort în 1772) scria că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece toate nopțile, Diogene bate străzile Atenei cu un felinar aprins în mână în plină zi, rotindu-l în juru-i, luminând cu el fețele trecătorilor și adăugând că este în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ar fi plăcut o dezvoltare, niște precizări, analize, comentarii. Evident, arheologul gândirii hedoniste aspiră la niște fragmente mai consistente decât acestea, pentru că pare greu de reconstituit o poziție hedonistă fără mai multe detalii. Tot așa cum scafandrul norocos zărește abia o amforă sau vreun cratăr, o monedă sau o statuie votivă, cititorul descoperă un corpus hedonist, însă redus la minimum. Bine, le clasăm la gândirile care celebrează bucuria, plăcerea, dar cum? Sub ce forme? După ce criterii cantitative? în ce limite? Nu vom
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre aceste chestiuni totuși esențiale... Săpăturile arheologice arată incontestabil o suprafață foarte importantă, un cost ridicat și o vedere superbă înspre Golful Neapolelui. Dovadă că epicurismul nu este echivalent în mod obligatoriu cu sobrietatea integristă a cinicilor, de exemplu. De la amfora diogeniană până la vila lui Piso este o distanță considerabilă. Aceeași distanță ca între viața solitară a lui Diogene și exercițiul colectiv al lui Epicur... Grădina a fost amenajată grație unor donatori bogați câștigați de partea cauzei filosofice - așa cum au fost
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
asupra vieții de la sfârșitul mileniului al doilea. Pretextând încercarea de a propune echivalentul unui „alt container pentru Osaka”, autorul oferă un repertoriu de mici eseuri, tratând fiecare despre câte un obiect de uz curent. Dispunerea e alfabetică, de la ac, andrea, amforă, baghetă, balanță etc. până la zar, și în total apar câteva zeci de obiecte „micromonografiate” liber. E o descriere-investigație sub multiple unghiuri, într-o tonalitate colocvială, cu imaginație, sensibilitate și ingeniozitate - uneori nu fără clișee gazetărești -, civilizația umană fiind „reconstituită” plecând
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
Dauș ( În noaptea rusească, Povestea unei mari mizerii), Dimitrie Nanu, Al. Rally, Radu D. Rosetti, Mircea Rădulescu (Se scoală morții). Se reproduc poeme de Nichifor Crainic (Lauda regelui), St. O. Iosif (Gorunul lui Horia), Al. T. Stamatiad, Ion Pillat (Unei amfore). Proză publică G. Caïr, George Cornea, I. Dragoslav, D. Iov, Sandu Teleajen, I.C. Vissarion ș.a.; se remarcă unele schițe și povestiri de Caton Theodorian și Constanța Marino-Moscu, dar prezențele de relief sunt Gh. Brăescu, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu (Catastrofa), Hortensia
LECTURA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287767_a_289096]
-
acolo, altele anticipează întrucâtva amărăciunea „îngerului vagabond” Dimitrie Stelaru („Cu florile de lut ale tristeții mele,/ Pe care țărm de zgură voi adormi în veac?/ Când sunt atât de singur și-atâta de sărac.../ Cine să-mi ardă gândul în amforă de stele?...”), în fine, sub „deznădejdi” circulă apa freatică din care se alimentează și retorica vindictei plebee a lui Nicolae Crevedia. Locul geometric al poeziei lui S. este intervalul dintre notație și viziune și dintre pastel (formă de lirism obiectiv
SALCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289445_a_290774]
-
numit „un absurd agreabil”, o meditație adesea gravă asupra destinului lumii de astăzi. SCRIERI: Poeme banale, București, 1969; Balerina portocalie, București, 1970; Ora translucidă, București, 1974; Acceptați retrovizorul, București, 1974; Aventură în cosmos, București, 1974; Pregătirea pentru echinox, București, 1977; Amfora de rezervă, 1979; Destăinuirile vulcanilor stinși, București, 1985; Antinomii, Cluj-Napoca,1986; Multiplii faptului divers, București, 1986; Departe, între ieri și mâine, Cluj-Napoca, 1991; Destin de împrumut, București, 1995; Învinși de abstracțiuni, București, 1995; Delapidatorul de timp, Cluj-Napoca, 1996; Tratat de
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
despre poezie, CNT, 1966, 50; Mircea Iorgulescu, „Ora translucidă”, LCF, 1974, 24; Dana Dumitriu, „Ora translucidă”, RL, 1974, 38; Radu Boroianu, Liviu Rebreanu, „Răscoala”, dramatizare de Valeriu Sârbu, RL, 1977, 14; Eugen Simion, Poezia obiectelor, RL, 1980, 10; Ilieș Câmpeanu, „Amfora de rezervă”, CNT, 1980, 20; A. I. Brumaru, „Destăinuirile vulcanilor stinși”, AST, 1986, 10; O. Dobre, Proză informațională, CC, 1991, 10-12; Ulici, Lit. rom., I, 231-233; A. I. Brumaru, Poeme de azi, Poeme cenzurate, „Gazeta de Transilvania”, 1996, 1 798; Petria, Vâlcea
SARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289495_a_290824]
-
1972; Mașinării romantice, București, 1973; Muzeul ploii, București, 1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani dintre dulăi și motani, Iași, 1974; Gloria ierbii, București, 1975; Istoria unei amfore, București, 1976; Țara lui Făt-Frumos, București, 1976; Poema Patriei, București, 1977; Ierbar de nervi, București, 1978; O oră de iubire, București, 1978; Peregrin valah, București, 1978; Amintiri despre mine, București, 1980; Carte de citire, carte de iubire (în colaborare cu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
cenaclul clujean „Victor Papilian”, alcătuind, împreună cu alții, și fiind prezent în câteva culegeri de texte (Imagini, Și pentru noi, Într-o vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia omului ce scrie pentru a-și împlini existența, versurile lui Z. au de la început o claritate aparte, în sensul
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
maxime asupra unei idei. Poetul vizează în primul rând lumea lăuntrică, dovedindu-se un „intimist înrăit” care, într-un discurs lirico-muzical, expune „radiografii corecte ale unei biografii interioare”. Sustrăgându-se efemerului, el aspiră să se situeze în atemporalitate și vede „amforele stelare” ca niște depozite misterioase de amintiri. Poeziile din Iubește clipa de față (1994) aparțin tot liricii naive, caracteristică arătându-se și de această dată sinceritatea rostirii. Dominantă este conduita epicureică, aplicată cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
cu precădere erosului, iubirea fiind elogiată ca esență a existenței, dătătoare și de suflu poetic. Poemele din culegerea Pe scara unui gând (2000) „adaugă un cerc nou de vârstă” (Constantin Cubleșan), marcând cultivarea timbrului reflexiv, a dialogului cu divinitatea. SCRIERI: Amfore stelare, pref. Valentin Tașcu, Cluj-Napoca, 1991; Iubește clipa de față, pref. Marin Oprea, Cluj-Napoca, 1994; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996; Pe scara unui gând, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Petru Poantă
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
György, Cluj-Napoca, 1996; Pe scara unui gând, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Petru Poantă, „Alpha ’87”, TR, 1987, 47; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, RL, 1988, 6; Valentin Tașcu, Încredere pentru mai târziu, ST, 1988, 2; Călin Teutișan, „Amfore stelare”, TR, 1992, 16; Dan Damaschin, „Amfore stelare”, ST, 1992, 4; Călin Manilici, „Iubește clipa de față”, ST, 1994, 12; Ion Cristofor, Un discipol al lui Epicur, TR, 1995, 10; Ion Lungu, Octavian Gr. Zegreanu la a treia carte de
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Petru Poantă, „Alpha ’87”, TR, 1987, 47; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, RL, 1988, 6; Valentin Tașcu, Încredere pentru mai târziu, ST, 1988, 2; Călin Teutișan, „Amfore stelare”, TR, 1992, 16; Dan Damaschin, „Amfore stelare”, ST, 1992, 4; Călin Manilici, „Iubește clipa de față”, ST, 1994, 12; Ion Cristofor, Un discipol al lui Epicur, TR, 1995, 10; Ion Lungu, Octavian Gr. Zegreanu la a treia carte de versuri, TR, 1995, 20; Teohar Mihadaș, Trei
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor Arghezi nu face decât să îi fixeze locul: „E vorba de un poet autonom și de un spațiu de sensibilități inedit. [...] E un poet, un poet adevărat”. Sunt sesizabile în
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
de ușoară domolire a fanteziei. Totuși, sensibilitatea, delicatețea, melodicitatea rămân caracteristice, multe poezii având aerul unor romanțe. SCRIERI: Către țara ochilor mei, pref. Victor Papilian, Cluj, 1938; Murmură tăcerile, București, 1940; Dar de nuntă, Sibiu, [1944]; Nopți ardelene, Sibiu, f.a.; Amfora de lut, pref. Tudor Arghezi, București, 1965; Sonete, București, 1969; Lăsați vulturii să zboare, București, 1975; Asemeni lucrurilor, București, 1977; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]