1,300 matches
-
și așa va rămâne atât timp cât noi, oamenii de pe acest Pământ, nu putem răspunde la Întrebarea cardinală: de ce credem În ceea ce credem? Sunt perfect conștient: ce spun eu acum nu sună corect politico-umanist, dar adevărul acesta este. Amico Plato, sed magis amica veritas. Mergând mai departe, ce dacă un urmaș al asasinatului Dagobert al II-lea ar reveni pe tronul Franței În chip de Mare Monarh, stăpân al Europei și al lumii? (Știi, probabil, că Într-una dintre profețiile lui Nostradamus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mulțumire pentru mândrul soare, care i-a mângâiat călduros crengile în vremurile grele, pădurea a înflorit. Iar florile au răspândit în jur miresme bogate și amețitoare. Noapte de noapte, sub adierea vântului molcom de primăvară, pă durea salută prietenește luna, amica sa de-o viață. O prietenă fidelă care nu lipsește de la nicio întâlnire, o ascultă și o înțelege. Deși nu pare, pădurea este asemenea nouă, oamenilor. Dacă petreci mult timp cu ea, îi poți auzi glasul și îi poți înțelege
Dor. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_657]
-
frumos, păcatele noastre, dar nu servim - răspunse Surduc. Adică vinul meu nu e bun, ai? Păi ce povestitori sunteți voi dacă nu beți din vinul meu care pentru voi se varsă? Toarnă-i, mă! - zise ea către Buhuș. — Nu turna, amice! se feri Parnasie. Nu-i frumos să torni dacă omul nu gustă. Pe de altă parte, noi n-avem cum îți plăti decât cu povești. — Povești, ai? N-am eu destule povești pe cap? Să le mai ascult și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea deplină: Să râd, să cânt, să zburd de mii de ori. Adio curte, în care și-au dusă viața Atâtea păsări sprintene cu glasul și tu, cocoșului, ce dimineața, Mereu ne-ai anunțat cât este ceasul. Adio tu, Grivei, amică bătrân, și credincios, de când erai cățel; Abia acum, ți-am devenit stăpână, Când vai! Te lasă pe drum, ca un mișel! Adio tu, Joiano, voi mioare și voi, găini avide de iubit. Ne despărțim și inima mă doare; Adio somn
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a arcuit sprîncenele, Însă mi-a Înapoiat-o cu un zîmbet glacial. — Unde ai găsit-o, puștiulică? — E secret, am replicat, știind că tata probabil zîmbea În sinea lui. Barceló s-a Încruntat și și-a Îndreptat privirea spre tata. — Amice Sempere, fiindcă e vorba de dumneata, pentru toată stima ce-ți port și În numele Îndelungatei și profundei prietenii ce ne leagă ca pe niște frați, s-o lăsăm la patruzeci de duros și să nu mai vorbim. Asta va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei marinarii. Acolo îl revăzu pe Strickland moțăind cu capul sprijinit de piedestalul unei statui. Îi dădu un picior ca să-l trezească: — Hei, amice, vino să iei gustarea de dimineață cu mine, îi zise el. — Du-te naibii! îi răspunse Strickland. Am recunoscut vocabularul limitat al prietenului meu și m-am pregătit să-l privesc pe căpitanul Nichols drept un martor demn de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur? Nu știi că În singurătate stă rădăcina viciului și a păcatului? stărui noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cap, ca pentru a da de Înțeles că Își bătuse mult capul cu Amory, dar acum Își pierduse orice speranță. - Bine, a spus Amory cam nerăbdător, și ce vreți să facem acum? - Să te Îmbraci iute și să-i spui amicei dumitale să nu mai facă atâta tărăboi. Jill suspina zgomotos pe pat, dar, auzind cele spuse, s-a potolit și, luându-și Încruntată hainele, a dispărut În baie. Strecurându-și trupul În B.V.D.-urile lui Alec, Amory și-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un fotbalist. De la Dinamo sau Steaua, nu mai știu. Acum e a unui fost director al uzinei... cea mai mare din zonă și din Europa, pe vremurile comuniste. - Aha, îl știu! a intervenit Mișu. Nu mă mai interesează. Ia spune, amice, ce ai făcut, ce învârtești, care e statutul tău juridic? - Oho, ce termeni folosești! a exclamat Gogu atât de tare, încât câteva persoane de la mesele învecinate au întors capul, contrariate. Ce să fac și eu? a continuat el fără să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
ai făcut tu? - Păi... am terminat informatică, dar ce dracu făceam în orașul ăsta de trei parale cu diploma aia? Tu lucrezi în specialitate, potrivit studiilor? Ce ai terminat, băi, că nici n-ai spus? - Eu? Eu sunt deja avocat, amice! Am făcut „dreptul”, bineînțeles și, iată-mă, lucrez în domeniu. Chiar aici, nu în București, a răspuns Mișu ridicând degetul arătător pentru a sublinia un merit pe care interlocutorul său oricum nu l-a sesizat. „Știu că n-are cine
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
ar fi fost situația...”, medita Mișu în timp ce răspundea privirii întrebătoare a fostului său coleg cu un zâmbet de superioritate pe care celălalt nu-l înțelegea. - Mare lucru n-ai făcut, după părerea mea. Ce te bați cu cărămida-n piept, amice? Ai dat capitala pe un oraș de provincie în timp ce... - Vezi, băi, de treabă! Habar n-ai ce vorbești... În provincie se cheltuiește puțin și se poate câștiga mult față de capitală. Asta nu poți pricepe tu. În avocatură merg altfel treburile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
am stat numai acolo. „Părinții mei nu împleteau afacerile cu politica, așa cum au făcut ai tăi, ca să scoată bani murdari. Eu n-am bătut țurca și n-am schimbat mașinile ca tine”. Am lucrat încă din anul doi de facultate, amice. Acolo, în capitală. Și mi-a mers destul de bine, dacă vrei să știi. Am câștigat suficient să-mi plătesc căminul și să mă-mbrac... Ce te uiți așa la mine? Întreabă-l pe Doru, că și el a lucrat ca
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
de pe scaun, dar a renunțat. A ridicat ușor un braț care-i anunța nedumerirea și l-a întrebat șoptit: - Hei, omule! Ce-i cu tine? Se uită lumea la noi... ce nălucă ți s-a arătat? Nu te simți bine, amice? Ce? ... Nicio nălucă, frățioare, ce ți s-a năzărit? - Păi, băi, tu nu știi cum te-ai... - Ți se păru ție, îl întrerupse Mișu grăbit și nemulțumit. Pe aia mică am uitat-o de foarte mult timp... Adineauri m-am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
harem bogat aș avea... - Lasă că-ți amintesc eu, dar să mâncăm mai întâi. Hai că-i fierbinte ciorba asta de burtă! Dacă se răcește parcă nu mai e așa grozavă... Alo, domnu’! Doresc și puțin hrean... Tu vrei ceva, amice? - Mmmm! Poate puțin ardei iute, și-a exprimat Mișu preferința între două înghițituri de ciorbă fierbinte. E bună, măi, ai avut dreptate!... La friptură aș vrea numai cartofi prăjiți, dar să știi că, dacă nu mănânc și trei mici cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
a fost bun aici, doar pe plan local. La București a dat-o în bară. Deh! A vrut prea multe. Și Parlament și funcții la partid și afaceri dubioase... Se poate ca tocmai afacerile astea să te fi adus acasă, amice. Acolo sunteți luați în colimator, nu mai merge treaba... Dar, de ce naiba ți-a căzut fața când am amintit de piranda aia mică? Cum a fost atunci treaba? Uf! Trebuie să vorbesc cu Doru. Nu mai știu care a fost
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
ai tăi din... - Care ai mei, omule? Sunt singurul stăpân acolo! - Ei, ehei! O duci bine, omule... Îți surâde o noapte ca pe vremuri? Am mai fost noi doi... Am două fete amabile... Ei, ce zici? - Hm! Îmi surâde ideea, amice... Verificate? Să nu facă nazuri la momentele intime neprevăzute. Ce zici? întrebă Mișu, privindu-și cu îndoială prietenul în ochi. - Băi, omule, dacă am zis că sunt amabile, află că este suficient, a subliniat Doru, stăpân pe sine, zâmbind superior
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
vizită la C. E. O. (unde, din spațiul de celuloza, trag săgeți cu arc de aur: George Corbu - «Veșnic, în literatura, / Se ivește un intrus / Care-„având ceva de spus“, / Se trezește că înjură»; Ștefan Cazimir - Unui candidat: «De ce atâtea bărbi, amice, / Ne tragi mereu, o știm prea bine: Că nimeni să nu poată zice / Că doar mustățile-s de tine»; Florina Dinescu - Concurență: «Cine crede că Fortuna / Cu-al ei corn e numai una, / Să verifice ce coarne / Mai pot soațele
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el oțărât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu șiretenie, spuse: - Prea bine amice, prea bine! Îl vom opri spre folosul nostru. Oricum, tu nu mai faci prea multe parale. Așa-i? - Ai dreptate Ursula! Botezul, botezul!, scandau femeile cuprinse brusc de-o nouă frenezie. Habar n-aveam despre ce fel de botez putea
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioșc. - Era și s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea și masa de luni până luni dimineața. Este bine? - Papa, ești genial! Mulțumesc mult! Sper să se bucure amica mea când îi voi spune că totul este rezolvat cu sejurul nostru la munte. - Și nu o aduci și pe aici să vedem cine ți-a frânt inima dacă ți-ai abandonat prietenii tăi vechi pentru a afla dacă o
CAP.VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363012_a_364341]
-
cei dragi lăsați acasă. - Cum vrei să lupt cu matahalele astea înzestrate cu forțe supranaturale și înarmate până-n dinți? Ei sunt mulți, puternici, cu forțe magice, iar eu... te am numai pe tine! - Nu e destul? - Mă faci să râd, amice! Tu nu te vezi ce ești și cum arăți? - Ești vrednic de plâns, Mărțișor , dacă nu mai ai încredere în Norocul tău, dacă ai uitat toți prietenii pe care i-ai ajutat și care te vor ajuta în orice împrejurare
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Pentr-un adevăr de-o zi!? * Prostie... neutralizanta Șeful meu cu cap pătrat Și cu mintea prinsă-n bolțuri- Are mutra de bărbat, Dă-i femeie... pe la colțuri! * Lumea colcăie de prostie Că n-am divorțat de ea, Te îngrijorezi, amice? Alta-i însă vestea rea: La drum lung ție o să-ți pice! * Avocatul dracului Țară parcă-i pușcărie, Condamnați suntem cu toții! Una ție, restul mie: Uite-așa se-mpacă hoții! * Fabula într-o dunga Astăzi, lupul, prea gingaș, Duce mielul
EPIGRAME DISPONIBILE DE COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363314_a_364643]
-
pușcărie, Condamnați suntem cu toții! Una ție, restul mie: Uite-așa se-mpacă hoții! * Fabula într-o dunga Astăzi, lupul, prea gingaș, Duce mielul la imaș. Dar se miră, dacă-i cer și diplomă de (b)oier! *Unui "dur" Duritatea ta, amice, La stomac greu o să-ți pice! Și, cum vede fiecare, Ai și capul... la picioare! * Credo Eu mă lupt cu mine însumi. Asta-i, cred, războiul meu; Însă de radeți de plânsu-mi, ... să v-ajute Dumnezeu! *Versus Mie-mi spui
EPIGRAME DISPONIBILE DE COSTEL ZĂGAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363314_a_364643]
-
prin poveștile nemuritoare ale autorului scandinav, cât și prin coloristică și imagini ale caselor nordice. A doua zi pe la ora zece, a sosit Bogdan, care locuia vis-à-vis, să mă invite la primul meu pescuit norvegian. Caut repede prin dotările fiului amicei mele și găsesc o lansetă. De acasă venisem cu „momeala” adecvată, pilcări (peștișori metalici din plumb, vopsiți în diferite culori, având o ancoriță la un capăt) și cât și-a băut Bogdan cafeaua și a fumat o țigară, eu așteptam
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
eu cât și Ion, un moldovean din Bârlad ce locuia la parterul aceleiași clădiri cu Bogdan. Bistrițeanul a prins un cod de vreun kilogram pe care mi l-a dat mie să-l prăjim acasă. Nora cu fiul și nepotul amicei mele nu mâncau pește decât foarte rar și acolo în Norvegia, doar macrou. Au prins acest soi de pește în perioada de vară pe când se pescuia la țaparină , precum stavridul în Marea Neagră, așa că aveau în congelator câteva bucăți, pe care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]